Lună: august 2021

Calugărul schismatic Sava Lavriotul îl umilește pe Preotul Staicu și îl face țap ispășitor pentru rătăcirile pe care el însuși le-a adus în România

Acest articol are ca scop să restabilească adevărul, față de minciunile perpetue spuse de monahul Sava Lavriotul, cu fiecare ocazie pe care o are.
De data aceasta, monahul Sava Lavriotul l-a umilit, l-a insultat și l-a exclus din secta sa pe preotul Ciprian Staicu, încercând să îl facă pe acesta un țap ispășitor al rătăcirii lor, a tuturor.
Chiar dacă este adevărat că preotul Staicu primește exact ce merită și nu trebuie să ne întristăm prea mult pentru soarta sa, este la fel de adevărat că nu este corect ca Sava să iasă din această relație cu preotul Staicu ca un mare mărturisitor și apărător al Ortodoxiei, deoarece în ultimii ani, toate acțiunile preotului Staicu au fost coordonate si ordonate de monahul Sava, că ruptura din rândul nepomenitorilor ortodocși români este în primul rând opera lui Sava Lavriotul, în care preotul Staicu a fost un simplu executant, fiind manipulat și folosit tocmai pentru gravele sale tare legate de știința de carte și de caracter.
Sper că acest material îl pune pe Sava Lavriotul în adevărata sa imagine în rândul puținilor adoratori pe care îi mai are prin România, încât înșelarea pe care acesta a adus-o în țara noastră să nu fie confundată cu lupta antiecumenistă, cu care nu are nimic de a face.
Dacă cineva dorește să vizioneze filmul pe care eu îl comentez în filmul meu, îl poate căuta pe internet, îmi pare rău, dar nu pot să promovez pe siteul meu siteurile acestei grupări neortodoxe, o grupare parasinagogală, adică o schismă, după cum se vede și din discuția care se poartă acolo.
Mă văd pus în postura de a face ceea ce nu îmi închipuiam că am să fac vreodată, să îi iau apărarea preotului Staicu și să fiu singurul care face acest lucru în acest moment, când toți se grăbesc să se lepede de el, dar este corect să spun că, deși preotul Staicu este vinovat de toate câte i se pot imputa, este absolut injust ca doar el să fie făcut responsabil pentru rătăcirea în care se zbat o parte dintre foștii nepomenitori, când marele vinovat este de fapt monahul Sava, cel ce pozează acum în mare apărător al dreptei credințe.
Este la fel de trist să constatăm că niciodată nu s-ar putea găsi un grup de greci care să conspire cu un român pentru a-l denigra și preda pe unul de-al lor românului respectiv, așa cum vedem în această relatare. Grecii își rezolvă problemele în familia lor națională, iar în fața străinilor apar ca un monolit. Toată stima pentru această solidaritate națională!
Îmi pare sincer rău pentru credincioșii care își pun, din neștiință, mântuirea în mâna unor oameni ca aceștia, ca toți cei din această grupare rătăcită complet. Acei oameni își joacă soarta veșnică la o ruletă rusească.

Institutul Național pentru Sănătate Publică nu are evidența a câte cicluri de amplificare se folosesc în România la testele RT-PCR. Cum știe atunci câte teste sunt reale și câte fals pozitive?

INSP a trimis un răspuns la o petiție a mea, din care rezultă că nu există un control cu privire la numărul maxim de cicluri de amplificare ce poate fi folosit la testarea RT-PCR, acesta urmând a fi stabilit de către fiecare laborator în parte.
Din relatări de presă din străinătate și chiar din unele oficiale aflăm că pragul de cicluri de amplificare care depășește 24-33 face ca testul să nu mai poată detecta corect virusul, existând riscul ca testul să iasă pozitiv și pentru cei ce nu sunt bolnavi de nimic.
Din răspunsul INSP reiese că 995.000 dintr-un număr de 1.085.000 de persoane declarate infectate în România au fost testate cu testul RT-PCR, căruia nu i se cunoaște, la nivel oficial, pragul acceptabil de cicluri de amplificare.
O căutare pe internet ne arată că există mai multe prospecte pe piață, în care numărul de cicluri de amplificare este de cel puțin 40-45.
Rămâne de datoria INSP ca într-un viitor răspuns să explice ce prag folosește fiecare test existent în România, câte dintre cele care folosesc praguri atât de înalte încât sunt irelevante au contribuit la numărul de infectări anunțate public în țară.
Cred că, în funcție de aceste date, se poate stabili existența sau nu a unei situații pandemice în România și necesitatea continuării stării de alertă, care deja de câteva luni nu mai îndeplinește condițiile constituționale pentru a fi păstrată.

Întreruperea canonică a pomenirii ierarhilor ecumeniști și riscurile ei

Publicăm o variantă video a cărții despre întreruperea canonică a pomenirii, pe care am publicat-o inițial, anul trecut, pe siteul Martirii Beiușului, după cum se vede din descrierea de mai jos, făcută în acel moment. Pedefeul poate fi copiat și reprodus și distribuit, deoarece broșura este gratuită.

Semnalăm apariția unui site nou, foarte promițător prin titlu, numit Martirii Beiușului, editat de „Asociația mărturisitorilor și martirilor ortodocși din Țara Beiușului: Popa Flore din Beiuș, Popa Mihail din Sânmârtin și Gavruță Petru din Pocola”, care își propune să fie „o formă de cinstire și de recunoștință aduse tuturor vrednicilor înaintași, care în secolul al XVIII-lea au mărturisit și apărat dreapta credință în fața prozelitismului foarte agresiv al papismului care, prin metode total necreștine, încerca convertirea acestora la unirea cu Roma sub denumirea de greco-catolici”.
Siteul, cinstitor al mărturisitorilor și martirilor dreptei credințe, debutează cu un material interesant despre forma canonică în care trebuie întreruptă pomenirea și despre care sunt capcanele întreruperii pomenirii.
Lucrarea, de dimensiuni reduse, oferă răspunsuri pertinente și actuale celor ce caută să mărturisească corect împotriva ereziei ecumenismului și a căderilor ierarhiei din zilele noastre în colaborarea cu regimul de sorginte satanică ce a cuprins lumea întreagă.
Prin tratarea riscurilor și a remediilor față de diferite căderi ale celor ce întrerup pomenirea, se adresează mai ales celor ce își pun în gând să mărturisească în aceste vremuri tulburi prin atitudine publică, dar și celor ce, începând mărturisirea la un moment dat în acești ultimi ani, au căzut în vreuna dintre ispitele menținonate în paginile sale.
Chiar și cei ce au rămas încă în legătura cu ierarhii căzuți în erezie pot vedea din lectura acestei lucrări că există și o cale a nepomenirii, care, ținută corect, duce spre mărturisirea canonică.
Ideea care se desprinde din lectura destul de rapidă a acestui studiu este că NU ESTE SUFICIENT SĂ ÎNTRERUPI POMENIREA, TREBUIE SĂ O ÎNTRERUPI CORECT CANONIC, PENTRU A NU CĂDEA ÎN VREO ÎNȘELARE. Total de acord.
Le urăm colegilor de la Martirii Beiușului spor în mărturisire și să își realizeze generoasele proiecte care se întrezăresc din citirea rubricilor pe care siteul le va avea.