Monahul Sava Lavriotul a început un nou tur de conferințe prin România, având ca invitați trei părinți aghioriți, cu care speră să-i convingă pe adepții grupării cuvioșiei sale de corectitudinea drumului pe care merge.
După o serie de întâlniri care au trasat un parcurs schismatic grupării, marcând fiecare o cădere în prăpastia schismei, monahul Sava a ales calea conducerii grupului prin “decrete” ex cathedra, rostite în cadrul unor conferințe, în care se dezbat la nesfârșit aceleași probleme.
Prima astfel de conferință a ținut-o duminică la București, în fața unei audiențe căreia i-a vorbit, îmbinând un ton împăciuitor cu autovictimizarea, combaterea corectă a argumentelor contra celor care încearcă să justifice erezia (spunând că nu e momentul acum, că trebuie să așteptăm până după condamnarea sinodală a episcopilor, că trebuie să luptăm în Biserică etc.), cu acuzații nedemonstrate teologic la adresa unor episcopi mărturisitori precum IPS Serafim, IPS Hierotheos Vlachos, IPS Onufrie al Ucrainei, pe care îi consideră eretici, pentru că nu au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, deși au o mărturisire clară împotriva ereziei, și la adresa nepomenitorilor care au comuniune cu aceștia, pe care îi numește “așa-zișii antiecumeniști, care au comuniune deplină cu erezia”.
În timp ce ceilalți părinți aghioriți păreau din cu totul altă poveste decât cea pe care o spune monahul Sava în ultimul an prin România, vorbind mult mai echilibrat și mai aproape de realitățile teologice, acesta a reînnodat, mai ales în sesiunea de întrebări, aceleași idei pe care le tot auzim de un an încoace, pe criteriul fariseic “mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că nu sunt ca aceștia”. Constanta acestor conferințe a fost aceea că lupta s-a concentrat împotriva celor care nu sunt de acord cu strategiile schismatice ale grupului Sava, iar nu pe lupta antiecumenistă, despre care nu s-a spus nimic.
Tematica generoasă anunțată a conferinței a fost sacrificată de dragul unui discurs redundant, menit a apela la coarda sentimentală a celor care îl ascultă.
Unele afirmații categorice ale monahului Sava sunt doar aparent sau parțial adevărate, ele nerezistând la un examen teologic serios. De exemplu, afirmația că toți mărturisitorii din istorie au întrerupt pomenirea ereticilor este adevărată, dar prin omisiune se pierde din vedere că niciunul dintre aceștia nu a făcut ceea ce a făcut grupul Sava, adică nu a condamnat poporul credincios ca eretic, ci au procedat cu dragoste, înțelegând motivele pentru care unii nu au putut lua atitudine și i-au reintegrat după pocăința pentru slăbiciunea lor (nu pentru erezie) în Biserică, atitudine care ar trebui aplicată și în cazul de față unui popor cu totul despiritualizat și puternic manipulat, incapabil să înțeleagă situația socială cu care se confruntă, cu atât mai puțin realitatea spirituală de care cei mai mulți sunt despărțiți prin modul de viețuire în societatea actuală.
Alte afirmații sunt de-a dreptul penibile. Ideea că schisma ucraineană este cauzată de faptul că IPS Onufrie nu a întrerupt pomenirea patriarhului eretic Kirill nici măcar nu merită tratată teologic, în condițiile în care tocmai neruperea legăturilor cu Moscova face ca în Ucraina să mai existe încă Biserică Ortodoxă canonică.
La un moment dat, criticându-i pe cei care „susțin că pomenirea trebuie întreruptă până la o vreme”, pare a relua teza contestării Sfântului Paisie Aghioritul, căruia se știe că îi contestă sfințenia pentru că a reluat pomenirea patriarhului ecumenic. De altfel și lasă să se înțeleagă că cei ce cred că se poate întrerupe până la o vreme au o viziune antipatristică și eretică. Pe aceeași idee, însoțitorul cuvioșiei sale, monahul Efrem Ciubotaru, a afirmat anul trecut că părinți duhovnicești precum părintele Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc și ceilalți au fost… eretici, pentru că nu au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.
Unul dintre preoții din prezidiu a afirmat la un moment dat că, mergând la Artemie de Kosovo, a avut impresia că acolo este “Biserica din catacombe” care se va lupta cu antihrist, ignorând faptul că antihrist se va lupta cu rămășita Bisericii Ortodoxe canonice, nu cu grupările schismatice pe care le va găsi.
Concluzia conferinței de la București este că, chiar dacă discursul monahului Sava pare coerent pentru cei nedeprinși cu teologia, mai ales pentru cei care experiază teologia printr-un trăirism difuz și confuz, el are o mulțime de lacune teologice și afirmații nedemonstrate, care fac diferența între abordarea patristică și cea schismatică a luptei, iar acestor probleme monahul Sava trebuie să le răspundă punctual, teologic, nu prin concluzii personale de ordin general.
A doua conferință a fost la Rădeni, fiind un eșec desăvârșit, monahul Sava reușind să ducă până la capăt lucrarea de risipire a schitului nemțean, pe care a început-o cu preotul Staicu în octombrie 2017. Din sursele noastre, conferința a fost organizată mai mult la insistențele protosinghelului Elefterie, artizanul adunării de la Roman, din ianuarie 2017, nefiind primită cu bucurie de mulți dintre credincioși și chiar și de unii preoți de acolo.
La Rădeni au fost prezenți aseară toți cei care au dus în schismă schitul în urmă cu un an de zile, încercând să oprească deraierea spre negarea totală a harului în Biserică, pe care au provocat-o prin doctrinele extremiste pe care le susțin de la Roman încoace: că toți pomenitorii sunt eretici, episcopii mărturisitori sunt eretici, dacă nu întrerup cu totul pomenirea, chiar dacă mărturisesc ortodox, că și pruncii sunt eretici, dacă nu întrerup pomenirea la vârsta de 10 ani etc., că nu mai există Biserici ortodoxe, că nu mai există episcopi ortodocși etc. Toate aceste idei au drept corolar concluzia eronată expusă de o vreme încoace de egumenul schitului, că nu mai este har în Biserică.
Monahii Sava și Efrem ruinează reduta antiecumenistă de la Rădeni
În mod ironic, cei care au provocat risipirea din nou a Rădeniului și căderea în extrema negării harului a egumenului său au părut aseară a fi salvatori ai adevărului dogmatic și “echilibrați”, când de fapt a fost o înfruntare între unii care au ajuns la capătul schismei și alții care sunt încă pe drum, dar vor ajunge acolo cu siguranță.
Unii dintre cei care, în discuțiile particulare, neagă ei înșiși existența harului în Biserică, încercau cu disperare să îl convingă de contrariu aseară pe egumenul de la Rădeni. Disperare pentru soarta luptei noastre sau pentru sufletul celui care i-a primit pe toți la schit și și-a asumat bărbătește caterisirea, spre deosebire de mulți dintre cuvioșiile lor, iar acum riscă să cadă cu totul în schismă, sau îngrijorare pentru faptul că ucenicii pe care i-au retras din nou de la schit vor face presiuni să li se dea un nou lăcaș de închinare?
Victime ale tulburărilor provocate la Rădeni sunt sutele de credincioși, rămași fără un loc de închinare, supuși unei perioade de un an de tulburare constantă, cauzată de aceste pendulări schismatice ale celor care aseară au încercat să pară a arăta calea corectă a luptei. Cei ce au ținut să facă neapărat conferință la Rădeni aseară se pot felicita încă o dată pentru că l-au scutit pe mitropolitul ecumenist al locului de o mare bătaie de cap, distrugând ei ceea ce timp de ani de zile a încercat și nu a reușit să distrugă Înaltpreasfinția Sa.
La conferința de la București, monahul Sava și-a manifestat disponibilitatea de a-mi asculta întrebările (deși cinci întrebări zac nerăspunse încă din noiembrie anul trecut). Îi propun un set de 35 de întrebări, care ar putea să îi edifice pe toți cei ce sunt implicați în această mișcare care dintre poziții este corectă: cea echilibrată sau cea extremistă.
Chiar dacă timpul afectat răspunsului acestor întrebări este scurt, consider că, fiind patru conferențiari, pot organiza în așa fel încât să le cuprindă cel puțin până la sfârșitul acestui „turneu”. La urma urmei, sunt întrebări pe teme pe care se vorbește exclusiv de un an de zile, și răspunsurile ar trebui să fie la îndemână. Dacă răspunsul nu poate fi dat în timp așa de scurt, se poate da în scris, cu rugămintea să mi se arate și mie unde îl pot citi.
Consider că un răspuns onest la aceste întrebări ar putea rezolva majoritatea neînțelegerilor dintre nepomenitori, readucând lupta pe făgașul ei normal de combatere a ecumenismului, nu a confraților de luptă.
Iată cele 35 de întrebări:
- Dacă, așa cum spune sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui pomenire am săvârșit-o duminică, “omul devine eretic când începe să cugete eretic”, nu vi se pare că este greșit să îi numim eretici pe cei ce nu cugetă defel eretic, adică pe majoritatea mirenilor și pe mulți dintre preoți, care, chiar dacă sunt încă în pomenire, nu sunt spurcați de erezie, cum se exprimă Sfântul Atanasie cel Mare în canonul de reprimire în Biserică a celor ce nu s-au făcut părtași ereziei de bunăvoie?
- Dacă toți creștinii și preoții care nu au întrerupt pomenirea ar fi eretici, cum s-a afirmat la Roman, cum se face că sinoadele ecumenice nu i-au condamnat în grup pe toți creștinii și preoții, ci doar pe cei care au propovăduit și au fost deschis de partea ereziei, celorlalți impunându-le să rupă din acel moment înainte, nu înapoi, comuniunea cu ereticii condamnați?
- Dacă toți pomenitorii ar fi eretici, cum se face că Sfântul Teodor Studitul îl numește pe preotul care pomenește de frică „preot ortodox”, iar pe episcopul care nu este de acord cu sinodul, nu a participat la el, dar îl pomenește de frică pe superiorul său, „episcop ortodox”?
- Dacă părtașii la erezie din orice motive ar fi eretici, cum s-a afirmat la Roman, cum se face că Sfântul Atanasie operează o distincție cu valoare de lege, deoarece este consemnată de canonul 2 al Sinodului local din Alexandria, din 362, între cei care au părtășie cu ereticii din convingere și cei care au părtășie cu ei din frică sau neștiință, pe cei dintâi considerându-i ca și pe eretici și reprimindu-i ca mireni, iar pe ceilalți neconsiderându-i eretici și reprimindu-i în treptele clericale în care au fost, după ce se pocăiesc pentru delăsarea, lașitatea, nepriceperea cu care au stat în stare de părtășie la erezie (condamnată)?
- Dacă Sfântul Atanasie cel Mare, despre care Sfântul Teodor afirmă că a spus că “părtașii la erezie sunt la fel de vinovați ca și ereticii”, explică în canonul 2 al sinodului din Alexandria din 362 că cei ce nu s-au făcut vinovați de bunăvoie de părtășie cu ereticii (condamnați) merită iertați, după pocăință sinceră, de slăbiciunea lor, pentru că “nu s-au păgânit”, adică nu au devenit eretici, nu înseamnă că Sfântul Atanasie se referea strict la părtașii de bunăvoie la erezie, când spunea că au aceeași vinovăție ca și ereticii?
- Dacă sfinții vorbesc de părtășie la erezie, de faptul că cei ce nu propovăduiesc erezia, nu o apără, nu o cred și nu împreună slujesc cu ereticii (toate condițiile sunt obligatorii) nu sunt eretici, chiar dacă sunt părtași la erezie de nevoie, înseamnă că sfinții aceștia propovăduiesc “a treia cale”, despre care s-a tot vorbit timp de un an de zile și în numele căreia, noi, cei ce în Rezoluția din ianuarie 2018 am operat exact aceeași distincție ca și sfântul Atanasie, am fost acuzați că suntem “criptoecumeniști”, “eretici”?
- Cum explicați faptul că în calendarele ortodoxe apar și Sfântul Teodor Studitul, și sfinții patriarhi Nechifor și Tarasie, a căror pomenire a întrerupt-o sfântul Teodor? Se poate spune că cei doi sfinți au fost eretici, de vreme ce a întrerupt Sfântul Teodor pomenirea lor, sau doar că Sfântul Teodor a practicat o viziune acrivistă, iar cei doi una iconomică, fără a afecta mântuirea niciunuia dintre ei?
- Care este argumentarea canonică a afirmației că toți episcopii sunt ecumeniști pentru că nu au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști, chiar dacă luptă împotriva ereziei deschis, așa cum fac IPS Serafim în Pireu, IPS Longhin în Ucraina, IPS Ierotheos Vlachos?
- Unde găsiți un canon care să interzică strict episcopului să mai aibă comuniune cu episcopul care a îmbrățișat erezia în faza acesteia de propovăduire, înainte de judecarea acestuia sinodală, dat fiind faptul că în canonul 15 I-II acest lucru nu este impus?
- Din faptul că în canonul 15 I-II nu există o prevedere imperativă de genul “Preotul/episcopul, auzind pe episcopul/mitropolitul/patriarhul său propovăduind cu capul descoperit o erezie, să întrerupă imediat pomenirea sa”, nici o sancțiune/epitimie de genul “Și de nu va întrerupe pomenirea, să se caterisească, iar mireanul să se afurisească”, nu se înțelege că acest canon acordă preotului posibilitatea de a se îngrădi de erezie, ca o datorie morală, neobligându-l canonico-juridic la un act imperativ și nesancționându-l canonic dacă nu o face înainte de condamnarea episcopului respectiv ca eretic de către Biserică? Dacă da, de ce îi judecați și condamnați pe episcopii, preoții și mirenii care încă nu au întrerupt pomenirea?
- Cum vi se pare faptul că IPS Longhin din Bănceni este considerat de către ecumeniștii ucraineni un obstacol în calea ecumenismului din acea țară și din lumea ortodoxă, alături de IPS Onufrie, în timp ce cuvioșia voastră și ceilalți părinți care vă susțin îi numiți ecumeniști și trădători ai Ortodoxiei?
- Dacă sfaturile Sfântului Teodor au caracter obligatoriu, normativ și imperativ pentru toți cei ce întrerup pomenirea, de ce ele nu au fost introduse în canonul 15 I-II, care a fost dat la câteva decenii de la trecerea sa la Domnul, de către sinodul Sfântului Fotie cel Mare, și nici în hotărârile sinoadelor ulterioare, nefiind cuprinse în paginile Pidalionului ca normative canonice? E posibil ca membrii Sinodului I-II să le fi considerat doar ca formă de evlavie a Sfântului, ce poate fi urmată de cei ce doresc, dar nu obligatorie pentru toți?
- Dacă Sfântul Ioan Gură de Aur, alungat din scaun pe nedrept, a părăsit scaunul patriarhal fără a-și înființa o episcopie paralelă, nu credeți că același model trebuia să îl urmeze episcopul Artemie din Kosovo, pentru a fi cinstit ca un luptător pentru dreptate și credință, așa cum este sfântul Ioan?
- Credeți că toți semnatarii Scrisorii Sinaxei Clericilor și Monahilor din Grecia adresate episcopului Artemie în 2015, printre care se numără profesori renumiți precum patrologul profesor protopresbiter Teodoros Zisis, istoricul bisericesc protopresbiter G. Metallinos, profesorul de dogmatică D. Țelenghidis, duhovnicul preot Sarandi Sarandis și mulți alții, s-au înșelat cu toții în privința încălcării canonului I apostolic, 34 apostolic, 9 Antiohia de către episcopul Artemie, atunci când i-au trimis scrisoarea și l-au rugat să revină în canonicitate, iar numai cuvioșia voastră și “teologii” de ocazie de prin România aveți dreptate când spuneți că episcopul Artemie nu a greșit hirotonind horepiscopi și nu a încălcat sfintele canoane? Nu este aceasta oare o dovadă a unei mândrii această afirmație?
- Nu credeți că episcopul Artemie din Serbia a căzut în schismă și prin faptul că a încălcat, pe lângă canonul 1 apostolic, canoanele 34 apostolic și 9 Antiohia, care cer episcopului să nu facă nimic important în episcopia sa fără a se consulta cu superiorul său, în speță el hirotonind trei horepiscopi fără acordul Bisericii sale și refuzând să renunțe la primul dintre ei, când i s-a cerut, fiind anatemizat pentru refuzul de a reveni în starea de canonicitate, deși i se propusese o anulare a caterisirii sale anterioare?
- Credeți că se poate invoca “starea de necesitate” a hirotonirii acelor horepiscopi, în speță erezia ecumenistă, în condițiile în care dintre episcopii care l-au anatemizat pe fostul episcop Artemie în 2015 un număr de 17 au votat în sinodul ecumenist din Creta din anul următor contra documentului eretic care numește ereziile “biserici”?
- Care este Biserica ortodoxă din Serbia: Biserica Ortodoxă Sârbă sau Episcopia din exil a episcopului Artemie?
- Dacă episcopul Artemie este adevărata Biserică sârbă, ce este Biserica Ortodoxă Sârbă, de vreme ce nu a fost condamnată de niciun sinod și nu a fost exclusă din trupul Bisericii Universale?
- Dacă Biserica Ortodoxă Sârbă este Biserica ortodoxă din Serbia, atunci ce este episcopia din exil a fostului episcop Artemie?
- Considerați corectă o posibilă hirotonire de horepiscopi și preoți „misionari” pentru România, de vreme ce susțineți că Artemie este ortodox și ce face el este spre binele Bisericii Ortodoxe?
- Dacă fostul episcop Artemie are dreptate și este ortodox, de ce nu îi recunoașteți ca ortodocși și pe stiliștii români și greci? Există vreo diferență între ei?
- De vreme ce formula de pomenire “pe toți arhiereii ortodocși” este folosită în fiecare Sfântă Liturghie, cum se poate afirma că ea este “schismatică” și “greșită”? Să înțelegem că toate liturghiile ortodoxe care o folosesc sunt schismatice?
- Care sunt motivele pentru care insistați atât de mult pe schimbarea formulei de pomenire, de vreme ce este evident că formula de acum nu este greșită? Are legătură cu episcopul Artemie sau cu ideea pe care vreți să o lansați, că nu mai există niciun episcop ortodox pe lume?
- Dacă se pomenește “pe episcopul nostru…”, nu înseamnă că nepomenitorii care o folosesc devin de fapt repomenitori, de vreme ce episcopul nostru, până la condamnarea sinodală a sa, este episcopul eparhiot ecumenist de acum?
- Care credeți că este scopul luptei noastre: să devenim toți în Ortodoxie nepomenitori sau să convingem, prin mărturisire antiecumenistă, fiecare în măsura în care poate, împotriva ereziei și să determine ierarhia să se delimiteze de ea?
- Cu cine din întreaga Ortodoxie sunteți în comuniune?
- Cum vedeți viitorul luptei pe care o duceți? Ce sperați să se întâmple?
- Dacă toți ierarhii sunt eretici, cum afirmați, de la cine așteptați să ducă mai departe succesiunea apostolică în Biserica lui Hristos și să facă un sinod ecumenic de condamnare a ecumenismului?
- Credeți că este umană, creștină și duhovnicească ura desăvârșită a adepților dumneavoastră față de cei ce suntem nepomenitori, nu avem comuniune cu ereticii semnatari sau sprijinitori ai sinodului ecumenist din Creta, mărturisim public constant contra ereziei și ecumenismului (unii dintre preoți, cu mari jertfe, pe care câțiva dintre adepții cuvioșiei voastre nu și le-au asumat nici până acum printr-o mărturisire publică a nepomenirii), dar refuzăm ideile greșite legate de modul de nepomenire pe care le propovăduiți?
- Cum se face că de un an de zile toate întâlnirile pe care le organizați se concentrează asupra fraților nepomenitori, pe care îi prezentați ca eretici, nefăcând însă practic nimic contra ecumenismului?
- Nu vi se pare că afirmația de la adunarea din Mestecăniș, potrivit căreia copilul care împlinește vârsta înțelegerii (10 ani după canonul 18 al Sfântului Teofil din Antiohia, invocat acolo) trebuie să facă mărturisire antiecumenistă pentru a nu fi considerat eretic (a i se recunoaște botezul, după cum s-a exprimat cineva la Rădeni acum câteva luni), este asemănătoare practicilor eretice papisto-protestante ale confirmării, prin care copilul de 10-14 ani primește “mirungerea” papistă sau “botezul” protestant doar după ce face mărturisirea de “credință”? Unde ați găsit asemenea practică în trecutul Bisericii noastre?
- Cum interpretați afirmația unui părinte duhovnic din Moldova, adept al ideilor cuvioșiei voastre, care a spus unor ucenici că “Biserica sobornicească (universală) reprezintă toate Bisericile locale, dar… fără sobornicitate”?!!! Cu ce credeți că este acest părinte diferit de ecumeniști, de vreme ce aceia au scos din Crez unicitatea Bisericii, iar părintele respectiv elimină sobornicitatea, în numele principiului vaselor comunicante pe care îl propovăduiți?
- Cum interpretați afirmațiile unor membri ai grupării dumneavoastră care susțin că nu mai au nimic de a face cu Biserica Ortodoxă Română, că se află în “Biserica Universală”, în “Biserica Sfinților” etc.?
- Sunteți de acord cu afirmația monahului Efrem Prodromitul că părintele Iustin, părintele Arsenie Papacioc și alți mari duhovnici ortodocși, români sau greci (Sfântul Paisie, Sfântul Porfirie etc.), au fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea ecumeniștilor sau pentru că au întrerupt-o doar o vreme?
- Vă rog să ne spuneți dacă Patriarhia Română v-a deranjat cu ceva în tot acest timp de când țineți conferințe și sinaxe în România, unde v-ați organizat o grupare din membri ai Bisericii noastre locale, în condițiile în care pe alți părinți din Grecia sau din alte Biserici locale Patriarhia i-a declarat personae non gratae pentru participarea la unele conferințe încă dinainte de sinodul mincinos din Creta, care nu aveau ca tematică protestul față de ierarhie sau, și mai grav, organizarea și conducerea unei grupări paralele în Biserica noastră.
Mulțumesc pentru răbdare. Aștept cu speranță răspuns la aceste nelămuriri, pentru ca adevărul de credință să triumfe. Sper că ele nu se vor da în același duh „polemic” în care se discută de un an încoace.
Update
În zilele acestea, portalul nostru s-a interesat cine sunt cei doi părinți care îi însoțesc pe monahul Sava și pe părintele Hariton. După vreo patru zile, surse credibile din Grecia ne-au informat că monahul Evghenie nu este din Sfantul Munte și face parte dintr-o grupare stilistă, numită „Biserica adevăraților ortodocși”, iar monahul Alipie este din Mănăstirea Esfigmenu, având tot o orientare stilistă.
Dacă organizatorii conferințelor monahului Sava doresc să comenteze această informație sau să o infirme, portalul nostru le pune la dispoziție un drept la replică, cu rugămintea ca acesta să fie decent, fără afirmații insultătoare, și să conțină dovezi că informațiile noastre sunt eronate.
Redacția MartOr
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Care a fost concluzia părintelui egumen până la urmă? Ca unul care este gazda a acestui eveniment.
Cred ca a fost cam asa: m-am saturat sa imi spuneti ce am de facut in schitul meu, nu va place, puteti pleca.
Nu stiu care a fost, teologic concluzia a fost gresita, sa afirmi ca nu mai e har in Biserica, dar aceasta concluzie i-a fost indusa de cei care incercau acum sa il convinga de contrariu.
Eu cred ca dupa ce i-a auzit la ROman, Satmar, Mestecanis spunand ca nu mai exista Biserici locale ortodoxe, ca nu mai exista episcopi ortodocsi (in afara de Artemie din Serbia), ca nu mai exista preoti ortodocsi, ca toti credinciosii sunt eretici, s-o fi gandit: daca niciunul dintre acestia nu mai exista, la ce ar mai exista harul? Cred ca asa a tras concluzia profund gresita teologic.
Eu il stiu pe Parintele Pamvo, cand mergeam si eu la Radeni si acolo exista un discurt corect teologic, parintele nu a avut asemenea derapaje, pentru ca se putea bizui pe o teologie corecta.
In ultimul an insa acolo a fost un haos desavarsit si toate ideile schismatice posibile au fost afirmate acolo. Ne mira ca a avut acest derapaj?
Ceea ce este trist este ca multi i-au intors spatele in momentul in care a gresit…
Mare pacat. S
Sa speram ca parintele Pamvo isi revine. Sta in puterea sfintiei sale sa o faca. I-o doresc sincer. Iar dupa ce o face sa isi aleaga mai bine prietenii de acolo.
Schitul meu!? Păcat …nu putem vorbi de proprietate ca sa scapi de o exprimare …este un raspuns care arata de ce in ultima vreme s- au intamplat atâtea derapaje…cred ca uneori decât să te exprimi( cand nu poti) mai bine te rogi …Si atat …
Va place sau schitul este al parintelui Pamvo, sub aspectul proprietatii, desigur, asa ca e indreptatit sa le spuna exact ceea ce cred eu ca le-a spus.
Parere personala.Prima data s-a facut vorbire de canonul 15 ,I-II in anii 90 intr-un cerc restrans.Era vorba de situatia securistilor si informatorilor cu functii in B.O.R sa nu mai fie pomeniti.Ideea a parut nebuneasca.Cred ca in 2016 cineva a scapat porumbelul cu acest canon si acum lucrurile nu se mai linistesc.Pana in decembrie 2017 mergeam regulat la un schit.Am mai fost doar in vara lui 2018,si erau multi oameni afara,multe masini.Am intrebat discret de ce nu intra si mi-au spus ca au adus doar copiii si batranii din familie.Le-am spus ca eu am unele nelamuriri de cand cu sinodul din Creta.Nu m-am asteptat dar mi-au spus ca stiau de el si de atunci s-au indepartat de biserica.
Si oamenii mari ce faceau? Unde se rugau? Erau nepomenitori?
Indreptatite majoritatea intrebarilor pe care i le-ati pus.
Dar nu credeti ca referirea prea deasa (sau simpla referire) la IPS Ieroteos Vlahos ar trebui evitata?
Acest mitropolit a dovedit cu prilejul vizitei din Moldova (dupa Creta) cat este de duplicitar si ipocrit. Chiar daca are scrieri antiecumeniste, poate va amintiti cum ne… aburea despre cat de ortodox ar fi ecumenistul Teofan. Spre deosebire de IPS Serafim de Pireu, Ieroteos nu aproba intreruperea pomenirii, amagindu-ne, la fel ca ecumenistii, ca nu ne putem desparti de ierarhie, oricate greseli ar fi facut ea.
De asemenea, nici IPS Onufrie al Ucrainei nu prea cred ca straluceste de o comportare ortodoxa, in ciuda a aceea ce spune IPS Longhin (nu vorbesc aici de autoritatea canonica pe care o are in Ucraina, caci o are, dar in teritoriile istorice ucrainiene, nu acaparate).
Asadar, nu credeti ca ar trebui sa evitati sa vorbiti de unii ierarhi controversati pentru a nu incuraja criticile si a nu
sminti credinciosii antiecumenisti care vad greselile si ipocrizia acestora?
IPS Ierotei al Nafpaktosului este un teolog cu o fina patrundere, informatiile lui sunt foarte pretioase. La ora actuala este cel mai bun teolog ierarh. Bineinteles ca domnul Dimitrie Tselenghidis este cel mai bun teolog la ora actuala, dar ca ierarh, nimeni nu l-a intrecut pe Ierotei al Nafpaktosului.
IPS Ieroteos o fi un teolog cu o fina patrundere, dar, din pacate, intre ceea ce scrie si ce face e o uriasa discrepanta. Spre exemplu a scris/spus ca diplomatia n-are ce cauta in Biserica, ori cand a venit la noi si probabil si acum prin Sinodul Greciei tocmai asta face – diplomatie.
Ce diferenta intre ierarhi ca Sf. Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare si altii si ierarhii controversati si nehotarati din zilele noastre…
Citind comentariul dvs şi referirea la Sfântul Ioan Gură de Aur mi-am amintit de replica acelei bătrâne care i-a spus că adâncă e fântâna înţelepciunii sale dar frânghia minţilor noastre este scurtă şi nu poate ajunge la oglinda apei.
Mi-e teamă să nu păţim la fel cu Înatul Ierotei şi nu cumva să-i punem în cârcă păcate pe care nu le are. Se împotriveşte deschis ereziei prin mijloace care nu sunt deloc la îndemâna noastră. De la înălţimea scaunului său, combaterea bolilor de credinţă s-ar putea să se vadă cu totul altfel decât vedem noi de la firul ierbii.
Este doar o opinie personală, dar eu aş îndemna mai degrabă la a-i asigura părintelui ierarh mai multă libertate, nu mai puţină. Libertate în acţiune, în misiune, în cuvânt etc. Cred că dacă ar simţi că e nevoie de mai mult decât face acum nu ar avea rezerve să procedeze după glasul conştiinţei. Deşi nu sunt de acord cu faptul că (pe termen scurt) a legitimat atitudinea părintelui Teofan împotriva preoţilor mărturisitori, ortodoxia ca atare a câştigat foarte mult prin prezenţa şi activitatea părintelui Ierotei, chiar cu privire la acel sinod tâlhăresc pe care îl dispreţuim cu toţii ca fiind batjocură şi o trădare a credinţei.
Să fim mai puţin grăbiţi să ne disociem de cei care nu sunt în aceleaşi gând şi faptă cu noi! E un îndemn pe care nu îl doresc conflictual. E doar o opinie personală. Iertaţi-mă!
Sunt de acord cu dumneavoastra, si eu, si toti am fost suparati de ce a facut IPS Hierotheos VLachos, a fost o eroare sa il apere pe mitropolitul eretic Teofan. Parintele Matei Vulcanescu va poate spune si ca a fost indus in eroare de o traducere gresita a deciziilor sinodale romanesti.
Dincolo de acestea, IPS Ierotheos a scos o carte monument de vreo 700 de pagini in care face praf sinodul din Creta. Cartea va aparea si in romana si atunci vom vedea ca este o marturisire foarte importanta teologica contra ecumenismului.
De aceea, cred ca monahul Sava nu avea niciun drept sa vorbeasca astfel despre episcopul Ierotheos. care a gresit, dar nu e eretic.
Cat despre IPS Onufrie, eu am spus acolo doar ce au spus compatriotii sai ecumenisti, care il considera o piedica in calea ecumenismului. Situatia de acolo trebuie judecata in functie de context, iar modul in care a judecat contextul monahul Sava este eronat.
Daca nu s-au smintit antiecumenistii cand l-au auzit pe monahul Sava spunand clar ca cei ce au intrerupt pomenirea „pana la o vreme” au procedat eretic si antipatristic, referirea fiind indirect la Sfantul Paisie Aghioritul, caruia monahul ii neaga sfintenia pentru ca, zice el, ar fi reluat pomenirea, atunci poate nu se vor sminti cand ma aud pe mine punand lucrurile in ordine si separand greselile umane personale, reprobabile, ale unora precum IPS Onufrie sau Ierotheos de acuzatia extrem de grava de erezie, pe care monahul Sava si acolitii sai (se pare cu parintele Antim in locul preotului Staicu si al Radeniului in acel trio Sava-Staicu-Radeni) le aduc acestor oameni fara nicio considerare pentru adevar.
Daca a scris aceasta carte despre sinodul din creta care il consideră eretic,cum de nu îi consideră eretici si pe semnatari lor.
A sluji cu mitropolitul teofan si a incerca sa îi stergi erezia nu este patriotic.Dacă consideră eretic sinodul,va intreb cum îi consideră pe semnatari
Din cate stiu eu, slujirea cu mitropolitul Teofan s-a facut pentru ca chiar el avea impresia ca mitropolitul Teofan e de buna credinta si stia ca romanii la Sinodul local au spus ca vor cere revizuirea actelor din Creta.
Eu nu il apar pe IPS Ierotheos, nici mie nu mi-a placut ce a facut in Moldova si am criticat la acel moment gestul sau.
Dar una este sa ai o greseala ca cea facuta in Moldova si alta sa spui ca el e de fapt un eretic, in ciuda faptului ca marturiseste de dimineata pana seara, si cam cu cele mai inalte argumente teologice contra ecumenismului.
Sa-l intrebe cineva pe IPS Ieroteos Vlahos ce parere are despre intreruperea pomenirii ierarhilor romani semnatari in Creta si numai si atunci vom vedea cat este de corecta pozitia IPS-ei Sale. Deocamdata i-a laudat, nejustificat, pe cei ce au semnat in corpore sau mai bine zis la gramada ereziile din Creta. Deci, cum scrii impotriva Cretei si lauzi pe cei mai slugarnici dintre adeptii lui Bartolomeu?! Cred ca atunci, la Iasi si la Diaconesti a fost mai mult decat o neintelegere a situatiei din Romania. Dar vom vedea evolutia acestui ierarh. Sa-i dea Dumnezeu curaj sa marturiseasca cat mai deschis.
Pana una alta, domnule Mihai Silviu Chirila, daca imi ingaduiti, va atrag atentia ca aveti DATORIA sa vorbiti, in problema Ucrainei, de ROMANII din teritoriile romanesti detinute samavolnic de acest stat, si de Biserica Ucrainei.
Toata lumea ii compatimeste pe sarmanii ortodocsi ucrainieni, dar mai nimeni nu vorbeste de romani si de teritoriile canonice ale BOR, detinute de Biserica Ucrainei ca reprezentanta a Patriarhiei Moscovei.
Ce facem? Ii plangem pe altii si noi ne lasam calcati in picioare tot timpul?
Ierarhia ucrainiana este necanonic impamantenita in teritoriile romanesti. Inclusiv IPS Longhin, ca reprezentant al Bisericii Ucrainei si al Patriarhiei Moscovei isi exercitata autoritatea necanonic pe acele locuri.
Nu contest lucrarea harului, insa IPS Sa (fara sa aiba vreo vina) nu este in regula din puncte de vedere canonic acolo.
Nimeni dintre nepomenitori nu vorbeste de acest lucru.
De ce?!
Pseudo-ierarhii romani nu vorbesc, nepomenitorii nu vorbesc… nimeni nu vorbeste.
Murim de grija Ucrainei, dar poporul roman e in disolutie pe de o parte si din diluarea si disparitia Bisericii Romanesti in a numite teritorii. Ca sa nu mai vorbim ca romanii din Bucovina de Nord si nu numai, pot cadea victime luptei dintre schismatici si ortodocsii ucrainieni, daca nu se intervine din partea Romaniei.
Sigur, imi veti spune ca nu aveti nici o putere in acest sens… Dar vorbiti, scrieti, spuneti tot adevarul, daca tot ati infiintat revista si portatul acesta…
Ma iertati!
Domnule Vla, despre romanii din Ucraina vom vorbi cat de curand, si vom arata pericolul ucrainizarii lor fortate de catre aceasta schisma a lui Filaret.
Nu inteleg exact ce ii reprosati IPS Longhin, cand spuneti ca nu exercita canonic lucrarea sa in cadrul Patriarhiei Ruse? Ati dori sa incerce sa rupa episcopia de Patriarhia Rusa ca sa o alipeasca la Patriarhia Romana, in conditiile in care teritoriul pe care traieste este in cadrul acelui stat?
Cum credeti ca ar arata acest lucru în acest context ucrainean si ce credeti ca s-ar intampla cu Banceni, daca s-ar incerca acum asa ceva?
Cred ca problema asta s-ar rezolva de la sine, daca autoritatile politice romanesti ar face ceva pentru recuperarea acelor pamanturi? IPS Longhin cum sa o rezolve?
Nu prea stiu cum ar trebui abordata aceasta problema in actualul context.
Asa cum s-a reusit in Basarabia, prin infiintarea Mitropoliei Basarabiei, asa se putea infiinta si cate o episcopie la Cernauti, in Transcarpatia, Transnistria… Trebuia sa se ajunga la o intelegere cu Patriarhia Rusa in acest sens.
IPS Longhin ar fi putut trece sub ascultarea unei mitropolii romanesti. Acum, cu sinodul din Creta si cu darea tot mai pe fata a episcopilor romani ecumenisti si in conditiile exacerbarii nationalismului ucrainian, e mai greu.
IPS Longhin nu are neaparat o vina in acest sens, dar nici n-ar trebui sa se considere prea… „neprihanit” si sa fie constient ca este reprezentatul unei structuri bisericesti locale uzurpatoare a unor teritorii canonice romanesti.
Ne place, nu ne place, asta e adevarul!
Si noi avem datoria sa vorbim atat de situatia romanilor de acolo cat si de acele teritorii, pe care, din punct de vedere jurisdictional nu le-a cedat nimeni Patriarhiei Ruse.
Ati fost vreodata in Basarabia sa vedeti ce performanta are Mitropolia Basarabiei acolo? Ar trebui sa mergeti.
IPS Longhin isi face datoria de roman fata de credinciosii de acolo, chiar daca este sub jurisdictia Moscovei. Este un lucru care nu poate fi pus in discutie.
Sunt convins ca atunci cand situatia politico-geostrategica va readuce acel teritoriu in Romania, episcopia din Banceni va intra natural inapoi in teritoriul canonic al BOR.
Pana atunci ar fi bine daca s-ar face ceva ca romanii de acolo sa nu fie ucrainizati de catre schisma lui Filaret, pe care o sprijina intens romanii in mare parte, exact pe argumentele astea, ca rusii sunt acolo uzurpatori, invadatori, ceea ce istoric vorbind si sunt. Mie mi se pare ca situatia de acolo nu e de natura a pune acum problema in acesti termeni.
Eu cred ca puneti problema fundamental gresit. Daca Mitropolia Basarabiei nu a avut prea mult succes (fapt pe care il stiu din sursa directa, de la prieteni din Basarabia) se datoreaza coruptiei si politiacianismului ce a cuprins aceasta structura a BOR.
Nefastul mitropolit Petru a incercat sa-si impuna preotii in parohii conform intereselor sale sau ale unor grupuri de influenta. In paralel, Mitropolia Chisinaului a acordat mai multa libertate, pastrand preotii deja existenti si renuntand la birurile atat de specifice in BOR. Era normal ca basarabenii sa-i aleaga pe cei ce le acordau o libertate mai larga.
Vina o poarta, in mare parte, patriarhul Teoctist, caci nu a stiut sa-si aleaga un ierarh potrivit.
Dar asta nu inseamna ca trebuie renuntat la actiunile de recuperare a jurisdictiei canonice a acelor teritorii, inainte de reintegrarea lor intre granitele tarii.
Problema trebuia pusa de mult.
Acest tip de defetism a fost cam des politica romanilor. Si am pierdut mai mereu. Am pierdut teritorii, am pierdut populatie, am pierdut spiritualitate… Peste tot imprejurul granitelor Romaniei actuale am pierdut. Si vom mai pierde daca actionam si gandim asa. Populatiile alogene care ne-au ocupat spatiile odinioara romanesti nu recunosc decat dreptul fortei. Inclusiv pe taram bisericesc.
Faceti cum vreti. Eu v-am cerut doar sa vorbiti despre romanii de acolo si despre acele teritorii din punct de vedere bisericesc.
1. va asigur ca realitatea din teritoriu, in Republica Moldova, este foarte diferita de ceea ce ati descris dumneavoastra. In realitate, Mitropolitul Petru a dat o libertate deplina preotilor, sub aspect canonic, primindu-i acolo pe toti cei ce sunt certati cu disciplina canonica si au parasit Mitropolia Chisinaului din acest motiv.
2. Problema recuperarii teritoriilor canonice trebuie sa o puna Sinodul BOR, care are si puterea sa faca acest lucru. De ce nu o pune? Nu stim. Nu cred ca o campanie de presa ar putea schimba aceasta situatie.
3. Vom vorbi despre romanii din Ucraina, vorbim despre ei mereu cand vorbim despre Vladica Longhin, care e un lider spiritual incontestabil al acestora. Dar cred ca se cuvine sa o facem in cadrul actual al situatiei. Va inchipuiti cum ar reacționa Ucraina, in conditiile in care si asa l-au declarat dusman oficial al statului, daca noi am scrie acum, cerandu-i IPS Longhin sa faca ceva sa iasa de sub Patriarhia Moscovei pentru a intra sub Patriarhia Romana? Credeti ca in acest moment, chiar daca ar dori, l-ar primi Patriarhia ROmana, ca sa devina primul ierarh roman antiecumenist?
Si atunci, credeti ca chiar merita sa ii cream Vladicai probleme suplimentare fata de cele pe care le are, mai ales in conditiile in care opinia publica este mai filoucraineana decat filoromana, iar statul nostru nu face nimic practic pentru a recupera acele teritorii, pe care le-a cedat deja prin tratatele bilaterale premergatoare aderatii la UE?
Ma iertati, nu vreau sa prelungesc dialogul aici prea mult…
Dar, stiu caz concret.
Localitatea Sireti. Un sat foarte mare din raionul Straseni, in apropiere de Chisinau. Trei parinti, protosinghelul Porfirie, ieromonahul Teodor si ierodiaconul Natanael, slujitori ai bisericii din sat, ce slujeau in biserica localitatii, carora li se adauga batranul protoiereu Mihail Cazacu, pun piatra de temelie si construiesc viitoarea Manastire Sf Mc Iacob Persul (1998-2004).
Contribuie foarte mult, din punct de vedere financiar, batranul protoiereu, care trece la Domnul in 2007.
Staret este protosinghelul Porfirie, roman din Romania.
In pararele staretul alaturi de oamenii din sat ctitoreste (sau rectitoreste, nu mai retin exact) si biserica mare din Sireti, la care tot monahi slujesc.
Parohia si manastirea sunt in subordinea Mitropoliei Basarabiei.
Dupa finalizarea constructiilor (nu mai retin exact anii) mitropolitul Petru al Basarabiei vine cu pretentii de a-si impune alti preoti in biserica parohiei si nu mai retin exact daca si in manastire.
Urmeaza niste procese intre protosinghelul Porfirie si mitropolitul Petru, avand castig de cauza cel dintai. Satul de certuri, staretul Profirie (desi este roman), impreuna cu obstea si satul decid sa treaca cu arme si bagaje in mitropolia Chisinaului ce apartine de Patriarhia Moscovei.
Mitropolia rusofila (desi uzurpatoare a jurisdictie canonice in Basarabia) s-a dovedit mai ingaduitoare, fara prea multe pretentii si nu s-a amestecat in treburilie interne ale parohiei si manastirii.
Si… subliniez, in timp ce in toata Patriarhia Romana se interzicea citirea molitfelor Sfantului Vasile cel Mare pe 1 ianuarie, iar de anatemele din duminica ortodoxiei aproape ca nu se pomenea, staretul Porfirie le facea pe amandoua (dar pe stil vechi, cum se tine in Basarabia).
Va inchipuiti ca daca mitropolitul Petru ar fi fost mai ingaduitor si mai cu… viziune s-ar fi inteles cu oamenii si ar fi castigat mult mai multi enoriasi pentru mitropolia lui intre romanii din Basarabia. Dar dimpotriva, el a incercat sa se impuna in mod autoritar si sa schimbe preotii. Si banuiesc ca nu numai in Sireti a facut asa. Daca ar fi fost iubit de popor, acesta l-ar fi urmat. Dar… n-a fost asa. Or fi fost si situatii inverse, in care le-a tinut partea celor certati cu ierarhia rusofila…
Dar repet, asta nu inseamna ca infiintarea Mitropoliei Basarabiei n-a fost oportuna. Problema e ca nu s-au gasit oamenii potriviti sa faca treaba cum se cuvine.
Asa zisul Mitropolit Petru este caterisit de Biserica Rusa, el nu este cleric. In mod anticanonic a fost preluat de Biserica Ortodoxa Romana.
S-a petrecut aproximativ cum s-a petrecut cu asa zisa patriarhie a Kievului si Patriarhia Ecumenica.
Biserica Ortodoxa din Republica Moldova recunoascuta de toata Biserica Universala este Mitropolia Moldovei care are ca Mitropolit pe IPS Vladimir. Din pacate boala filetista este erezie si foarte periculoasa. Noi nu suntem filetisti, nu ne intereseaza daca jurisdictia e romaneasca sau ruseasca sau chineza, important e sa fie ortodoxa. Filor-romanismul, filo ucraninismul, filo rusismul, filo grecismul nu au nimic deaface cu Biserica lui Hristos unde nu mai este nici iudeu, nici elin, nici rob, nici slobod, nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, ci toti sunt Una in Hristos Domnul, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel. De aceea ideea de panslavism, pan romanism, pan elinism nu este decat o erezie condamnata numita erezia filetista. In Hristos toti sunt frati si sunt din acelasi neam, neamul Crestinilor Ortodocsi. De aceea nu ar trebui sa ne preocupe astfel de idei ca sa cadem in cursa filetismului. Ce nebunie este aceasta, sa ne gandim ce neam stapaneste bisericeste? In Republica Moldova traiesc la olalta Romani, Gagauzi, Rusi, etc. Istoria i-a adus impreuna in acest teritoriu care este romanesc, dar noi nu avem patrie pamanteasca ci suntem trecatori pe acest pamant, asa cum scrie in Pastorul lui Herma. De aceea sa nu le lege nimeni de pamant, de limba, de un neam, etc, pentru ca crestinul ortodox este mai presus de rasa, de neam, de tara, de continent, etc. Un tzigan ortodox este fratele meu mai mult decat fratele meu roman ecumenist, sectant, eretic. Acela nu mai imi este frate! Etnofiletismul de orice culoare( sarbesc, grecesc, romanesc, bulgaresc, rusesc, arabesc, etc) este cea mai mare plaga asupra Bisericii ortodoxe, datorita acestei plagi ne manaca erezia ecumenismului, pentru ca fiecare neam a ajuns o enclava inchisa, totul functioneaza pe criterii nationaliste, nu ortodoxe.
Un amplu referat al domnului teolog Mihai Silviu Chirila, rod al unei gandiri teologice ortodoxe , care lumineaza pe cei curati cu inima si care nu au viclesug si venin de aspida pe buzele lor, care tine piept valurilor intunericului,minciunii si gandirii schismatice ale celor care incearca sa dezbine, sa vatame, sa tampeasca constiinta binecredinciosilor crestini ortodocsi ai BOR.
In cele 35 de intrebari, la care Monahul Sava si colaboratorii, sunt invitati a da raspuns, domnul teolog al miscarii antiecumeniste, Mihai-Silviu-Chirila sparge cu osardie si rabdare, caramizile care formeaza gandirea schismatica a gruparii Monahul Sava si colaboratorii, oferite in dar crestinilor pacaliti si reprezentantilor clerului, ramasi inca pe pozitii de lupta(in sinele lor), pacaliti si ei la gramada.
Cei care au intins mrejele minciunii, inselarii si ale dezinformarii, sunt cei care incearca asiduu de un an si jumatate, sa zdruncine din temelii miscarea antiecumenista, bazandu-se pe creditul oferit de:
– numele de”Parinti Athoniti”, autoproclamati detinatori ai Adevarului Hristos al Ortodoxiei, scos mereu in evidenta, care confera greutate cuvantului rostit, in fata mirenilor mai putin cunoscatori.
– retragerea in umbra a unuia dintre componentii gruparii schismatice, Preotul Staicu Ciprian-Ioan, care nu a mai dat curs la toate jignirile, minciunile sfruntate si ofensele aduse conducatorilor miscarii antiecumeniste si sustinatorilor lor, blamati pana nu demult, cu tot oprobiul si ura de haitasii scosi la inaintare si retrasi acum , ca unii care si-au indeplinit misiunea.
Evident,acum, cand vanatoarea de „eretici ecumenisti”, cum am fost mereu catalogati a luat o alta cotitura. Conform indicatiilor primite a lasat „teologhisirea”in seama fruntasilor schismei,”Parintii Athoniti”, uitand ca este in veci raspunzator de scarba si amaraciunea celor care au parasit miscarea antiecumenista , aflati in duhovnicie la Preotii schitului Radeni.
-aprobarea tacita a Inaltilor Ierarhi, a insusi Patriarhului BOR, si in ultima instanta a organelor de siguranta ale statului, care nici macar nu s-au autosesizat la asemenea declaratii zguduitoare, cum ar fi pierderea Harului de catre tot clerul laic si monahal BOR, declararea lor drept eretici inclusiv a pleromei ortodoxe ramasa alaturi de Preotii care nu au intrerupt pomenirea Ierarhului, lucru nemaintalnit la ora actuala decat la gruparile schismatice recunoscute ca atare.
Daca IPS Teofan nu era de acord cu prestatiile depuse de gruparea Monahului Sava si a colaboratorilor sai, demult numai sustineau nici macar o intrunire secreta intr-o casa conspirativa pe teritoriul canonic BOR.
-Egumenul de la Radeni, care si-a semnat, prin cuvantul rostit acum, dezertarea din miscarea antiecumenista si trecerea definitiva in barca schismaticilor, transant si fara echivoc.
A durat destul de mult pana la declaratia sa publica, care il va uni pentru totdeauna cu cei care au acceptat acest lucru de neacceptat -disparitia Harului in BOR.
Prin ce sunt incredintati ca Harul locuieste acum doar in ei?
Acest lucru mi se pare o indrazneala fara margini, plina de mandrie patimasa, lipsita de cuviinta si mincinoasa precum tezele eretice semnate la minciunosinodul din Creta, de unde a lipsit cu desavarsire Harul Duhului Sfant.
Tradarea Egumenului, ucenic al Cuviosului Justin, Marele Duhovnic al romanilor, este confirmarea ideii ca nu mai crede un cuvant din cele marturisite de Sfintii Cuviosi ai Ortodoxiei.
Pacat!
„*…numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi…..Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor.”
Cat adevar ascund aceste cuvinte ale vasului ales al Mantuitorului Hristos, care nu a abdicat nici o clipa de la lupta dusa cu vrednicie si indelunga -rabdare, luminand intunericul care ne invaluia „Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,(Efes. IV, 14)”
Mai presus de toate, trebuie să înțelegem cu fermitate că soarta Bisericii Ortodoxe este în mâinile Creatorului și Capului său – Domnul nostru Iisus Hristos.
Și numai în mâinile Sale, nu în mâinile politicienilor sau ale puternicilor acestei lumi, a unora sau a altora care incearca sa ne arunce in prapastia schismei și mai ales, nu în mâinile noastre.
Oamenii nu pot fi decât instrumente, instrumente în implementarea Voii lui Dumnezeu pentru Biserică. Ceea ce vrea El se va întâmpla. Ceea ce nu vrea El nu se va întâmpla.
Și sarcina noastră, sarcina credincioșilor ortodocsi, este să devenim unelte ascultătoare în mâinile lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm voința Lui și să trăim în conformitate cu aceasta, chiar dacă pare dificilă sau periculoasă. Trebuie să ne amintim că dacă slujim lui Dumnezeu, atunci nici măcar firul de păr nu va cadea din capul nostru fără atentia si voia Lui desavarsita.
Duhul Sfânt, îndrumând Biserica, corectează situația care pare un dezastru la un moment dat, în moduri cunoscute numai de El, prin alte persoane.
Daca o persoană devine o „ramură moartă” în evoluția Bisericii, Voia înțeleaptă și atotputernică a lui Dumnezeu acționează astfel incat ea sa fie taiata si aruncata in foc.Dacă nu era așa, Biserica lui Hristos ar fi fost pierdută și dispărută cu mult timp în urmă în vicisitudinile istoriei. Ne gandim câte lucruri stupide, ciudate și teribile au existat în viața Bisericii de-a lungul secolelor.
Dar Biserica este vie și sfântă! Biserica este un ocean al Duhului Sfânt, care se autoimprospateaza mereu fiind intr-o permanenta miscare, ceea ce este rau si nefolositor fiind repede indepartat pentru ca ea sa ramana mereu luminoasa si stralucitoare precum un diamant nepretuit.
Am dori sa existe acum o reparatie la raul imens comis de Ierarhii BOR, care inlantuiti unii de altii alaturi de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu, veriga cea mai importanta din acest lant construit cu migala de vrajmasul omenirii, dar aceasta nu este de competenta noastra, ci a Duhului Sfant care vegheaza si in care ne punem toata nadejdea.
A decide noi cu puterea limitata a gandirii noastre,oricat de multa experienta si stiinta de carte am avea, cine a pierdut Harul si cine il mai are este categoric atributia unui sinod panortodox ,care ar trebui convocat de catre „primul intre egali”, adica Pseudo Patriarhul Bartolomeu, care la cei 90 de ani ai sai, a ales stapanii carora li se supune si care nici macar nu gandesc asa ceva.
Unde este dragostea si mila in slujire sau marturisire facuta cu cheltuieli materiale mari a gruparii Monahului Sava si colaboratorilor sai, calauziti nu de Sfantul Duh , ci de alte interese ale celor care ii conduc, nemultumiti de prestatia lor din ultima vreme, de numarul mare de credinciosi pe care ii are inca cu voia Domnului, miscarea antiecumenista.
„*Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos.
Tocmai de aceea ar trebui sa prindem putere si curaj, pentru ca daca suntem asa de tare luptati si impresurati din toate partile de atatea primejdii si nevoi, inseamna ca si invidia vrajmasului se mareste datorita dragostei lui Dumnezeu sporite fata de noi, chipul si asemanarea Sa. Dar iata cat de mult ne iubeste Dumnezeu ca inca mai rabda toate pacatele si faradelegile noastre. Numai dracul nu intelege mila si iertarea lui Dumnezeu, ca daca ar fi inteles-o, cred ca s-ar fi pocait si el.”
*extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI
IPS Ierotheos Vlachos, prin scrierile sale teologice si nu numai, a avut (si cred ca are in continuare) o contributie esentiala la efortul general de deconspirare a panereziei ecumenismului. Nu mi se pare corect fata de munca sa ca sa-l atacam in vreun fel.
Suntem inca in faza de NEcondamnare larg-sinodala (ecumenica) a panereziei ecumenismului, astfel incat si comportamentul multor marturisitori, clerici sau mireni, poate fi interpretat uneori, in mod eronat, ca fiind duplicitar si ipocrit… fara a cunoaste noi dupa adevar ce-i in sufletul, simtirea si rationamentul respectivilor… Ceea ce poate parea la un moment dat un gest/actiune/act de tradare pentru una dintre „parti”, in realitate poate ca nu este decat o iconomie/un pogoramant, pus in practica in virtutea specificului tranzitoriu al acestei faze in care ne aflam dpv istoric.
ce sa mai inteleaga poporul acesta, cand odata i se spune :
Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS in conferinta de la Iasi despre SINODUL DIN CRETA si IESIREA DIN BISERICA, ecumenism si fanatism, diplomatie si discernamant: “AVETI DESAVARSITA INCREDERE IN MITROPOLITUL TEOFAN! E mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli care au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă”
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/mitropolitul-ierotheos-vlachos-in-conferinta-de-la-iasi-despre-sinodul-din-creta-si-iesirea-din-biserica-ecumenism-si-fanatism-diplomatie-si-discernamant-aveti-incredere-in-mitropolitul-teofan/
apoi , dupa ASCULTAREA facuta si toata increderea acordata, (timp in care TERENUL a fost „BINE” PREGATIT pentru urmatorii pasi .. la vale..), vine si ziua in care, bietul popor, afla ca: http://ziarullumina.ro/ips-teofan-spatiul-sacru-esential-pentru-dainuirea-unei-comunitati-etnice-si-religioase-136010.html , pentru ca apoi sa vada roadele si sa simta consecintele acestor sfaturi atat de …. nebanuit … de adanci : https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/12/08/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/
CINE ISI ASUMA REZULTATUL ATATOR SUFLETE PIERDUTE DE ATATEA SMINTELI PRODUSE INTRE TIMP ?? Stam sa pierdem timpul si sa ne dam cu parerea daca apreciem , corect sau nu , munca si intentia. Aceasta s-o lasam Domnului . Din nefericire vedem si simtim fiecare pe pielea noastra ca pe zi ce trece, din pacate, toate o iau din ce in ce mai vertiginos la vale, de la mic, pana la Mare …Este cel mai concret lucru care se petrece. Dumnezeu sa ne lumineze mintea . Iertati.
poporul sa inteleaga faptul ca una este sa faci o eroare ca aceea de a-l sustine pe mitropolitul Teofan, cu care esti prieten, sau pe care chiar il crezi un ierarh ortodox, pentru prestatia de la Creta (asa motiveaza IPS Ierotheos gestul, adaugand si ca stia ca sinodul romanesc a decis ca va cere revizuirea documentelor din creta) si alta este sa il acuzi ca e un tradator ecumenist, in ciuda faptului ca face marturisire clara contra ecumenismului, doar pentru ca inca nu a intrerupt, din diverse motive, pomenirea.
il putem critica fara drept de apel pentru greseala din Moldova, dar nu il putem acuza de erezie, atat timp cat nu o propovaduieste si o respinge clar, cu o lucrare de 500 de pagini, care va aparea in Romania candva tradusa, in care demonteaza pasaj cu pasaj din documentele de la creta.
Ei merg pe erezia infailibilitatii. .Chiar daca s-au pierdut nenumarate suflete,din 2016,Hierotheos n-a gresit(e acelasi),doar e episcop.
Incep sa cred ca nu aveti proprietatea termenilor in limba romana, pe langa reaua-credinta cu care scrieti.
Ierotheos a gresit, daca a pierdut suflete, va da socoteala pentru ele. DAR ERETIC NU ESTE. PUNCT.
E ce vreti dumneavoastra, e dar nu eretic, pentru ca marturiseste impotriva ereziei.
Daca nici asta nu pricepeti, cum nu ati priceput nici toata demonstratia legata de schisma lui Artemie, pe care cu nevrednicie v-am facut-o eu, cu maiestrie profesorul Zisis, poate totusi ar trebui sa cititi alte siteuri. Sincer
Da, e complet de neînțeles de ce IPS Ieroteos Vlachos a venit în vizită la Iași după Creta, când se știa foarte bine că ierarhul Moldovei alesese pe față ecumenismul, și nu se dezisese oficial de ceea ce semnase, cum nu a făcut-o nici până acum. Nu cred că IPS Ieroteos Vlachos a fost indus în eroare de nimic și de nimeni, pentru că știa foarte bine unde și la cine merge.
Atunci te întrebi care a fost adevăratul scop al vizitei ierarhului grec, dacă nu susținerea pe față a mitropolitului Moldovei, și nu pretextul lansării traducerii din limba greacă a unei cărți scrise de acesta, așa cum s-a spus oficial. A mai făcut și o vizită scurtă tocmai la Diaconești, pentru a-l domoli preventiv pe călugărul care cu câțiva ani în urmă dădu-se dovadă de curaj criticând incorect politic masoneria. De unde știa IPS Ieroteos de mănăstirea Diaconești?
Întrebarea care se pune este de ce făcut totuși așa ceva, de ce a indus în eroare un întreg popor folosindu-se de autoritatea foarte mare pe care o are ca luptător anti-ecumenist? De ce a făcut românilor așa ceva, în ciuda faptului că numele lui este Vlachos? Te-ai fi aștept de la un ierarh anti-ecumenist, care a scris după cum se spune multe sute de pagini împotriva ecumenismului, să nu fi fost niciodată de acord să susțină în văzul lumii pe un ierarh ecumenist.
Nu înțeleg ce interese sau obligații l-ar fi putut determina să facă așa ceva.
Aloooo ! danielvla ,
ce-ti veni acu pt. treburi de astea cu jurisdictie si nu stiu ce? 🙂 astea-s de-a lui Ioan C., ” amicul” nostru ! Lasa-le in colo.
Avem altele mai periculoase de care sa ne ocupam.
Zice unul: Părinte de care patimă sa mă feresc mai mult ? răspunde: de aceea care-i mai aproape de tine.
Ii vai si amar pe ucraineni acu , si cu ecumenism si cu schismă. Ce pretentii sa mai avem? Mai bine pt Ips Longhin sa apartina de rusi decât de români. Cred ca asa a rânduit Dumnezeu !
Si pt. ceilalti : ce treaba avem acu sa ne ocupam cu Ips Ierotei din Grecia că a facut că n-a facut etc. ?? Si asa nu o sa-l pomenim pe dânsul la slujbă. Nici pe Ips Serafim . acolo grecii..treaba lor ..sa-si bata capu grecii cu ierarhii lor. Noi sa ne batem cu ai nostrii !
Avem acu probleme cu neintelegerea asta dintre nepomenitori. Asta sa ne fie ” patima ” cea mai apropiata cu care sa luptam ! Fiecare avem constiinta, ratiune, Harul dat la Sf. Botez, avem Înger, avem Sf. Ocrotitor , avem duhovnic ( care avem..care nu…o sa aibă 🙂 ) … zic sa ne rugam fiecare in camara noastră la Maica Domnului si la Sfinti sa ne lumineze si pe noi si pe pretenii nostrii.
Si sa avem răbdare., dar nu pana la prășit…ci pana la sfârșit!!!
Neintelegeri de astea si abateri au mai fost si in timpul Sfintilor Parinti..dar nu s-au rezolvat asa repede, una-două …
este un fel de cernere, seceris.. poa’ sa dureze ani !! poate 3 jumate poate mai mult. Mucenicii din închisori cat au răbdat? un an? doi?…. 15, 16…
e un fel de încercare si asta acuma , doar ca altfel. Sa nu ne pierdem nădejdea .
Sa avem credinta! cum sa ajungem in Rai fără nicio luptă? asta e mai grea …e mai fină, mai vicleană decât comunismul sau alealalte cand iti taie capu daca esti crestin. Nu- i ca osteneala metaniilor si a postului aspru având si un duhovnic iscusit .
Trebe răbdare multa , nădejde , smerenie, si cat mai multa rugăciune , mai ales către Stăpână noastră Nascatoarea de Dumnezeu !
Am observat că la toate sinaxele astea … s-a început cu Imparate ceresc si atât…sau si cu Tatăl nostru…
mai ziceti si 2-3 rugăciuni către Maica Domnului ( Usa milostivirii…, Apărătoare Doamnă…, Cuvine-se cu adevărat… )
, către Sfintii Ierarhi, către Sf. Apostoli, către Sf. Arhangheli, ..chiar daca înainte ati slujit Sf. Liturghie.
Nu este unire poate si pt ca nu va rugati mai cu drag si cu umilinta .
Va rog sa-mi aprobati ultimele doua comentarii in care ii raspundeam pr-lui Matei Vulcanescu. Le consider un scurt drept la replica, caci m-a acuzat, voalat, de etno-filetism.
Episcopii trebuie sa fie nu numai urmași ai Apostolilor în scaunele pe care le ocupa ci si partași obiceiurilor Apostolilor. Problema jurisdicțiilor este cea mai mică problemă a Bisericii astăzi. Dacă episcopul canonic învață erezii nu mai e părtaș obiceiurilor apostolilor. În Republica Moldova părinții care au oprit pomenirea episcopilor care sunt urmașii episcopilor impuși de ocupația sovietică nu au fost caterisiți de aceștia, din contră, au fost spijiniți de aceștia și nu au făcut deschideri ecumeniste, nici declarații ecumeniste. Lucrurile s-au păstrat într-un discernamânt. Republica Moldova este la ora actuală o redută antiecumenistă puternică și cunoscută în toată lumea ortodoxă. Cred ca Patriarhia Română a început cu stângul creearea Mitropoliei Basarabiei, punand ca Mitropolit un episcop deja caterisit, cu care IPS Vladimir, episcopul recunoscut pe plan Pan-Ortodox la ora actuala a Rep Moldova nu conslujeste cu el si nu-l poate recunaste, fiind caterisit din motive care nu au legatua cu propovaduirea Dreptei Credinte. Eu prefer o Republca Molvada in aceasta situatie, decat o influenta nefasta cu rugaciuni in comun si caterisiri si ecumenisme a ierarhilor BOR. Va dati sema ce insemna ca BOR sa aiba jurisdictie in Ucraina? Primul episcop caterisit ar fi fost IPS Longin, urmau IPS Vladimir al Poceaevului, etc.
N-avea ce sa caute BOR la Poceaev. Poate aveti dreptate ca episcopii din R. Moldova sunt mai antiecumeniști… sau poate e doar o consecinta a faptului ca sunt o Mitropolie periferica a Moscovei si nu sunt supusi unei presiuni asa mari din partea ocultei internationale, cum e cazul unei Biserici autocefale.
Sau poate n-aveti dreptate… Poate ierarhia ecumenista a BOR i-ar fi tolerat pe preotii sau episcopii ce ar fi intrerupt pomenirea, tocmai de frica sa nu treaca in tabara Biserici Ruse.
A se vedea situatia oarecum similara de dupa 1924, cand s-a introdus calendarul nou si in timp ce in Moldova din dreapta Prutului credinciosii care opuneau rezistenta erau batuti sau chiar omorati de jandarmi, in Basarabia au fost lasati, in liniste, sa tina stilul vechi.
De problema cu caterisirea IPS Petru nu sunt convins, pentru ca ierarhia filo-rusa nu avea legitimitate canonica in acel teritoriu. Nu cunosc exact imprejurarile in care a fost caterisit. Stiam ca pentru trecerea de partea BOR…