Biserica în vremurile de pe urmă

Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care toți episcopii de pe pământ să intre în părtășie cu ereticii. Ce vor face credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimilor (maselor), de a nu-și urma rudele, semenii și concetățenii?

Atunci toţi credincioşii vor trebui să înţeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă biserică nu va avea nici o legătură cu acele “biserici” ori cu acei preoți sau credincioși. Biserica este acolo unde este Adevărul. Credincioșii sunt aceia care continuă Tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viată nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.

Se va găsi întotdeauna un preot canonic, hirotonit de un episcop canonic, care va urma Tradiția. În jurul unor astfel de preoți se vor strânge mici grupuri de credincioși care vor dăinui pană în zilele din urmă. Fiecare dintre aceste mici grupuri va fi o Biserică locală sobornicească a lui Dumnezeu. Cei credincioși vor găsi în ele întreaga plinătate a Harului lui Dumnezeu. Ei nu vor avea nici o trebuință de legături administrative sau de alt fel, căci părtășia care va fi între ei va fi cea mai deplină din câte pot exista. Va fi părtășia între Trupul și Sângele lui Hristos, părtașie întru Duhul Sfânt. Verigile de aur ale Tradiției Ortodoxe nestrămutate vor lega acele Biserici între ele, precum o vor face și cu bisericile din trecut și cu Biserica Biruitoare din Cer. Întru aceste grupuri mici, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească se va păstra neîntinată.

Bineînțeles, este foarte bine că în lucrarea exterioară a diferitelor Biserici Ortodoxe să existe orânduială și armonie și că bisericile cele mai puțin însemnate să-și primească îndrumare și călăuzirea de la bisericile mai de seamă-așa cum se întâmplă acum între eparhii, mitropolii, arhidioceze și patriarhii – însă în zilele de pe urmă, asemenea legături exterioare și relații vor fi cel mai adesea cu neputință. Atunci când se va apropia epoca lui Antihrist, chiar și corabia bisericii va fii greu de deslușit. Va fii așa o încurcătură și o babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserica este Ortodoxă sau de alt fel, din pricină mulțimii prorocilor mincinoși care vor umple lumea și vor propovădui: „Hristos este aici” și „Hristos este acolo” (cf. Matei 24, 23-24; Luca 17, 21-23).

Orice alcătuire (instituție) care va fi recunoscută oficial drept biserică, trădând puţin câte puţin comorile credinţei, va fi asimilată de bălmăjeala de nedescris, unificatoare, care cu o iscusinţă diabolică va păstra mai multe dintre semnele exterioare ale Bisericii. Doar ici colo, mici grupuri de credincioşi dimpreună cu vreun preot vor păstra încă vie adevărata Tradiţie. Însă e posibil ca neîntelegeri să fie şi între bisericile cu adevărat Ortodoxe, din pricina amestecării limbilor care se regăsesc în Babilonul contemporan. Însă niciuna dintre acestea nu va sfâșia unitatea fundamentală a Bisericii.

Dar cine va fi oare în stare să recunoască Biserica lui Hristos în acele mici grupuri de credincioşi dispreţuite, care sunt lipsite de orice strălucire lumească?

Cu toate acestea, la sfârşitul vremurilor, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească va însemna doar acele parohii mici, uitate şi aparent dezbinate întru cele din afară, care pot chiar să nu aibă cunoștinţă unele de altele. Însa acestea vor fi unite între ele prin legăturile tainice ale Trupului şi Sângelui Domnului, întru Duhul Sfânt, cu Soborniceasca Credinţă şi Tradiţie, care vor rămâne nepângărite.

Alexander Kalomiros, în Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța 2008, pp. 189-191.

image_pdfDescarcă în format PDF

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

3 comentarii la “Biserica în vremurile de pe urmă

  1. Adevarat si plin de intelepciune cuvantul domnului dr.Alexander Kalomiros, care proroceste vestind sosirea timpurilor din urma ,ca nimeni sa nu ramana in inselare,cand vom gasi „Biserica lui Hristos în acele mici grupuri de credincioşi dispreţuite, care sunt lipsite de orice strălucire lumească”.
    Acele timpuri au sosit ,caci semnele,vestite de Sfantul Mitropolit Varlaam,cand”Biserica strămoşească va fi ruşinată de noile obiceiuri păgâneşti şi papistăşeşti, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături sataniceşti. Oamenii afierosiţi lui Hristos cu slujbă vesnică vor lepăda sfântul chip şi făgăduinţa înaintea lui Hristos, ..”le traim cu totii .
    Putem sa mai asteptam ceva de la un sinod al rusinii infrunte cu Presedintele sau,care si-a incununat caderea prin semnarea ereticelor documente ale sinodului talharesc din Creta?
    La ordinele stapanilor din umbra ,a ocultei sionisto-masonice,cei doi Patriarhi(Daniel si Bartolomeu), frati masonici si prieteni nedespartiti,inlantuiti pe vecie,conduc turma lui Hristos catre pierzanie:
    „*Preafericirea Voastră, dimpreună cu cinstita ierarhie, ați hotărât să fiți prezenți în chip strălucit, cu cinste, cu toată buna conștiință și cu sinceritate, ascultând de vocea îndatoririlor față de Biserică.[..]

    Implicarea personală a Preafericirii Voastre la reușita istorică a Sfântului și Marelui Sinod, precum și cunoștințele teologice și dogmatice ale Preafericirii Voastre, precum şi modul de participare cinstit, inteligent, genial și priceput la fiecare pas, în colaborare cu ceilalți Întâistătători, au făcut ca totul să aibă un final minunat și de neprețuit.”( citat din mesajul Patriarhului Bartolomeu adresat Patriarhului Daniel,si sinodului BOR in 24.11.2018)

    Un Sinod uzurpator al Dreptei Credinte,inselator amarnic al pleromei ortodoxe,”din ziua cea cetoasa si intunecata”.Deocamdata suntem „pentru ei o prada de sfasiat”,si asa graieste Domnul,prin cuvintele Proroocului Iezechiel :
    „Precum este adevarat ca Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot asa este de adevarat ca voi face dreptate; pentru ca oile Mele au fost lasate prada si fara pastor, oile Mele au ajuns mancarea tuturor fiarelor campului, iar pastorii Mei n-au purtat grija de oile Mele, ci pastorii s-au pascut pe ei insisi si oile Mele nu le-au pascut.[…]

    Oare nu va ajunge ca pasteti in pasune buna, iar ce ramane calcati cu picioarele voastre si ca beti apa curata, iar pe cea care ramane o tulburati cu picioarele voastre, Asa ca oile Mele sunt nevoite sa se hraneasca cu ceea ce este calcat de picioarele voastre si sa bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?”[..]
    Ne infricosam de moarte, privind si ascultand slujba ecumenista in care Patriarhul Daniel incredinteaza Sfintele moaste,papistasilor,sfasiind Camasa lui Hristos,dar strigam cu bucurie,urmand exemplul vrednicului de cinstire Alexandros Kalomiros,”Maran-atha”, adică „Domnul va veni”, salutarea aramaică,speranța și expresia comună a primilor creștini.

    https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=Fk-xda3Kz_k
    *http://basilica.ro/mesajul-adresat-de-patriarhul-ecumenic-ierarhilor-bisericii-ortodoxe-romane-text-integral/

  2. Atenție mare! Autorul pune un accent esențial: ÎNTOTDEAUNA SE VA GĂSI UN PREOT CANONIC, HIROTONIT DE UN EPISCOP CANONIC, CARE SA SĂVÂRȘEASCĂ CELE SFINTE… Chiar și în cele mai grele condiții ale celei mai grele persecuții, cea din vremea antihristului, canonicitatea slujitorilor altarului este esențială. Împotriva antihristului vor lupta cei rămași ortodocși din Bisericile locale canonice, nu tot felul de schismatici care și-au făcut „biserici” după capul lor, păcălindu-se și păcălind pe alții că ei sunt ultimii ortodocși și că își pot face comunități paralele Bisericilor canonice, că în vreme de persecuție canoanele pot fi eludate etc.
    De aceea lupta contra căderii schismatice trebuie sa fie la fel de serios tratată ca și cea contra ereziei. Altfel, dacă ieșim din Biserică și ne luăm după visurile extremiste ale unora incapabili sa priceapă ce cer sfintele canoane de la ei în condițiile acestei lupte, tot efortul nostru este zadarnic. Dumnezeu să ne păzească de asa cădere!

  3. Nu cred ca va exista macar un minut in istorie in care sa nu existe macar un episcop ramas credincios lui Hristos. Mantuitorul a dat Bisericii Sale cele trei trepte ierarhice: episcop, preot si diacon. Cu aceste trei trepte Il va intampina Biserica pe Mirele Hristos, caci altfel plinatatea Bisericii s-ar pierde. Pe langa asta, pierderea treptei episcopale ar insemna ca Biserica aluneca in presbiterianism, care e o erezie. Sa nu fie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(Închide)