Situația după referendumul de săptămâna trecută se prezintă astfel:
- Din punct de vedere legal, am rămas cu status quo-ul anterior: nimic din legislaţia anterioară nu s-a schimbat.
- Din punct de vedere al voinţei publice din societate: s-au pronunţat ferm 4 milioane de români. Neparticipanţii la urne sunt inexistenţi, nu se poate contabiliza nici o poziţie a lor pentru că au ales să nu se pronunţe pe această temă. În treacăt fie spus, mulţi nu s-au prezentat la urne şi din cauza spaimei că ar putea pierde locul de muncă mai ales în aceste timpuri când, nu-i aşa, totul e sub o lupă iar cei care nu sunt în trendul libertăţilor sexuale sunt catalogaţi ca fiinţe inferioare din punct de vedere spiritual.Aşadar, singurii care contează din perspectiva jocului democratic direct (aceasta fiind definiţia referendumului) sunt cei 91,56% de cetăţeni care au spus DA căsătoriei reglementată deja de Codul civil şi cei 6,47% care au optat pentru NU.
- Anumiţi propagandişti – chiar din mediul specialiştilor şi chiar ca funcţionari ai statului (care în mod categoric au obligaţia de a fi echidistanţi şi de a respecta legislaţia în vigoare) – în mod nedeontologic şi pe bani publici sunt activi în încercarea de a introduce în mentalul social românesc o cultură a diversităţii, proLGBT, încălcând libertatea de conştiinţă.
Numai că această propagandă nu poate fi desfăşurată decât în limitele cadrului legislativ funcţional în prezent.
Citesc într-un studiu ştiinţific[1]: „libertatea celor care încă mai cred că o căsătorie se întemeiază, în mod natural, pe uniunea dintre o femeie și un bărbat este deja periclitată, de vreme ce etichetările intră în sfera art. 5 din OUG nr. 31/2002, care prevede că fapta persoanei de a promova în public idei, concepții sau doctrine fasciste ori rasiste se pedepsește cu închisoare între 3 luni si 3 ani si interzicerea unor drepturi. Iar art. 2 defineste organizatia cu caracter fascist sau nazist”.
Această calificare are ca temei un set de „principii” adoptate de un număr de 29 de reprezentanţi ai unor organizaţii non guvernamentale, activişti radicali pentru drepturi sexuale cu intenţia de a-şi promova propria agendă, la o întâlnire denumită Conferinţă desfăşurată la Yogyakarta (Indonesia).
Dacă am duce raţionamentul logic, prin metoda reducerii la absurd a preluării sine qua non a unor astfel de principii, ar trebui să includem în normele interne şi alte modele normative, de altfel cu mult mai lăudabile, cum ar fi cel statuat de Statul Israel de exemplu, în materia căsătoriei şi divorţului care conferă doar liderilor religioşi, rabinilor, dreptul „de a lega şi dezlega” legătura consensuală a căsătoriei! Astfel, de ce să nu preluăm ca şi preoţii noştri să aibă acelaşi statut?! De ce să nu impunem sancţiuni civile de nulitate absolută sau amenzi pentru căsătoria civilă exclusiv celei religioase, chiar şi pentru ateii declaraţi, aşa cum prevede legislaţia comparativă enunţată mai sus!?
Sau în orice altă materie sau chestiune discutată la cercuri, întruniri prieteneşti, care au loc în orice localitate din univers, de ce să nu fie transpuse în sistemul de valori normative în dreptul intern?!
Dacă în decursul timpului şi cu respectarea legilor în vigoare, se va ajunge ca societatea în ansamblu să accepte, să împroprieze ca un dat cultural inestimabil, valorile educaţiei de gen, atunci se va reglementa efectiv şi se va da o recunoaştere legală şi judiciară, la nivelul social şi public.
În prezent, viaţa privată şi de familie este protejată în sensul său de intimitate. Adică atitudinile din spaţiul domestic rămân la libera alegere a celor care îl ocupă, cu condiţia, desigur, să nu lezeze pe celălalt sau pe terţi iar statul intervine numai în cazuri limitativ prevăzute şi dacă există o sesizare a persoanei vătămate.Astfel, femeia şi bărbatul, mama şi copiii, bunicii cu nepoţii, bonele cu cei pe care îi îngrijesc, colegii/ele de cameră în mediile studenţeşti – au beneficiul de a se bucura de spaţiul privat aşa cum vor! Statul nu intervine!
În schimb, externalizarea relaţiilor din acest spaţiu sacru, la nivelul public al drepturilor şi obligaţiilor, este recunoscută legal în mod expres şi limitativ de lege. Astfel, obligaţiile de creştere şi educare armonioasă a copiilor sunt instituite de Codul civil în sarcina părinţilor sau ocrotitorilor legali şi nu a bunicilor, bonelor, mătuşilor decât în cazuri de excepţie.Dreptul de moştenire sau de căsătorie de asemenea se raportează la legislaţia în vigoare!
Dorinţele sau dezideratele nefinalizate în opera legiuitorului nu au nici o protecţie. Aşa cum, de exemplu, în mediul magistraturii se constată dorinţa participării, şi chiar există manifestări singulare, de participare activă la viaţa politică. Dar, până la modificarea efectivă a Codului deontologic, acestea se înscriu la interdicţii.
Contrar a ceea ce susţin cu entuziasm proLGBT-iştii, Curtea Constituţională a României, în Decizia de răsunet nr. 534/18.07.2018, Coman Hamilton, tocmai aceste principii le consfinţeşte prin motivarea publicată de curând că: “Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare”.
Iată că “în timp și prin mijloacele prevăzute de lege”, nu înseamnă excluderea din societate, exterminarea, împuşcarea celor care în exercitarea libertăţii de conştiinţă nu sunt de acord cu această viziune.
Nu se poate consfinţi într-o societate care se enunţă a fi perfectă, emancipată, superioară, o dictatură de nivel Nero, Hitler sau cea a lagărelor de concentrare comuniste, creând un apartheid pe criteriile „delictului de opinie” exprimat într-un cadru perfect legal şi democratic.
Pe de altă parte, raportându-ne la cadrul normativ în vigoare, discriminarea persoanelor de altă orientare sexuală în România este o problemă falsă, pentru că în practica judiciară contemporană nu există nici un caz, în care un cetăţean român să fi acţionat în judecată o persoană fizică sau juridică pentru discriminare pe criteriul orientării sexuale. Causa debendi al hotărârii proaspăt motivată de Curtea constituţională constituindu-l în fapt doar dreptul de şedere în România în favoarea unui cetăţean american şi care oricum e singulară.
Oricum, orice modificare a cadrului normativ existent în materia drepturilor constituţionale privind relaţiile între persoane de acelaşi sex, nu se va putea face decât printr-o Lege de modificare a Constituţiei care, obligatoriu trebuie să reia sufragiul de tip referendum, de data aceasta de echipa care propune schimbarea status quo-ului existent în prezent.
Ratificarea Convenţiei de la Istanbul, care este invocată acum ca sprijin pentru acțiunile LGBT, s-a realizat prin încălcarea art. 11 alin. 3 din Constituţia României, deoarece, în dispoziţiile referitoare la noua denumire a genului, tratatul încalcă valori ale Constituției României: libertatea de conştiinţă, de gândire, integritatea fizică şi psihică, dreptul la informaţie, discriminarea – prin prezentarea stereotipică a bărbaţilor drept agresori – dreptul de prioritate a părinţilor la instruirea copiilor etc., motiv pentru care ratificarea este nulă de drept, pentru neîndeplinirea prealabilă a obligaţiei de revizuire a Constituţiei interne printr-un referendum constituțional ca cel boicotat de grupările LGBT. Țări precum Bulgaria de exemplu au amânat semnarea acestui tratat, datorită opoziției unor lideri politici și religioși[2].
Judecător Carmen-Elena Chirilă
Note:
[1] https://www.juridice.ro/606431/inutilitatea-referendumului-adevar-sau-minciuna.html.
[2] https://blacknews.ro/bulgaria-gerb-amanat-ratificarea-parlament-conventiei-istanbul-cauza-opozitiei-organizatii-religioase-politice/.
Despre autor
Vă recomandăm și
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Lagărul digital
Vraja “Eris”, noua minciună referitoare la virusul inexistent Covid
Spunem NU transformării municipiului Piatra Neamț și a celorlalte localități ale țării în „orașe de 20 de minute”!
Bucovina de Nord şi Mitropolia Ortodoxă a Bucovinei şi Cernăuţilor ca și alte regiuni din Ucraina intră în Săptămâna Patimilor într-un nou urcuş al Golgotei sub privirea pasivă a guvernanţilor români şi a Patriarhiei Române
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Sa fie demarat procesul de constatare a neconstitutionalitatii!
Cred ca mai intai prin chemarea in judecata a Guvernului care -prin Rovana Plumb – a semnatdocumentul international.
Ca nu a avut in minte decat plumb asta se vede – ca era FEMEIE – nicidecum barbat, vazut de marxisti drept opresor! – care tocmai prin demnitatea politica la care a fost inaltata reprezenta Statul si nu era victima violentei in familie!!! Nici ea, nici parlamentarele care au ridicat mana la aprobarea parlamentara!
Nu-i vorba, ca barbatii care au votat au dovedit ca sint de nivelul dobitoacelor – nici alea nu au citit Conventia…
Cata minte sa ai sa votezi ca esti – practic – un criminal??? (infractor, nu ucigas)
Sau ca fizicul tau nu e ceea ce este ci ceea ce „simti”?!?
Cum ca femeia nu mai e femeie si barbatul nu mai e barbat…!?!
Aceasta „alta” ordine care este propusa de Conventia de la Istambul este potrivnica ordinii Creatiei, sub-fireasca… este demonica si cei care au votat-o ar fi trebuit sa fie scosi din Biserica fiind madulare care s-au taiat de la comuniunea crestina.
Daca nu prin comunicat explicit – macar sa fie declarata anathema cu toate consecintele religioase.
Pentru a face aceste demersuri, trebuie să avem ceea ce se numește o cauză procesuală, adică să ne afecteze direct acea convenție de la Istanbul, numai asa se poate constata neconstituționalitatea.