De câteva săptămâni, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a înțeles că proprietarii Schitului Orășeni sunt credincioșii care au creat bunurile acestei parohii și le-au permis acestora accesul în curtea bisericii lor, păzită până nu demult de către paznicii firmei de pază NEI Guard.
Mitropolia încearcă prin acest gest de „bunăvoință” să convingă instanțele că nu a încălcat drepturile credincioșilor din Schit Orășeni, că aceștia sunt liberi să intre și să iasă din curtea parohială, chiar dacă în biserica lor face slujbe un preot pe care niciunul dintre ei nu îl dorește, lucru pe care l-au spus instanțelor toți cei ce au fost chemați și întrebați lucrul acesta.
Nu mică le-a fost stupefacția credincioșilor să vadă că perimetrul casei lor parohiale, până nu demult un colț de rai, a fost efectiv vandalizat de actualul preot, Constantin Bolohan, care a distrus toată frumusețea și echilibrul acelui loc. Despre unele dintre faptele acestuia am mai relatat în urmă cu câteva luni.
Preotul ecumenist Bolohan s-a apucat să distrugă tot ce au creat credincioșii Schitului Orășeni
Lăsăm câteva imagini grăitoare să explice mai mult decât cuvintele, cu precizarea că în timp ce preotul Bolohan, care locuiește în această parohie în mod abuziv de un an de zile, nu a fost în stare să facă o curățenie minimală în perimetru, deși se bucură de fonduri probabil nelimitate din partea MMB, preotul Ioan Ungureanu și-a ridicat, în aceeași perioadă, o locuință, în care s-a mutat după ce a fost evacuat din casa parohială, creată tot de sfinția sa.
De la frunzele de pe sub copaci, pe care nu le adună nimeni, deși suntem în prag de iarnă și orice gospodar își curăță curtea, lucru care, în anii anteriori, se rezolva prin implicarea voluntară a tuturor sătenilor, până la lucruri abandonate prin toată curtea, prin jurul bisericii sau al casei parohiale, toate denotă o lipsă de spirit gospodăresc și de interes pentru ca parohia să arate ca o gospodărie bine întreținută, în condițiile în care, repet, preotul are tot sprijinul MMB, care ar putea să îl ajute cu fonduri pentru a-și rezolva aceste probleme.
Despre „bunul-gust” al preotului Bolohan, lăsăm să vorbească imaginile următoare, în care putem vedea „operele de artă” cu totul suprarealiste cu care a ornamentat curtea unui monument istoric cunoscut până nu demult pentru frumusețea caldă și primitoare a curții bisericii.
Astfel de obiecte nu se găsesc nici în spațiul verde al celor mai extravagante și avangardiste pensiuni și restaurante din această țară.
Am lăsat la urmă o imagine care frizează irealul, surprinsă din ceea ce odinioară a fost Trapeza Sfântului Sila, un loc în care preotul Ioan Ungureanu și credincioșii se întâlneau cu diverse ocazii și pomeneau morții sau serbau sfinții, iar de multe ori își primeau oaspeții de aproape și de departe. Datorită vredniciei preotului Ioan Ungureanu, Schitul Orășeni era adesea frecventat de către unii dintre cei ce au devenit acum călăii parohiei care i-a primit cu brațele deschise.
Pe un perete din acea trapeză a fost pictat un tablou votiv reprezentând momentul în care Starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei îi dăruiește preotului Ioan Ungureanu o raclă cu moaștele Sfântului Sila.
Alături de starețul mănăstirii și de părintele Ioan Ungureanu în imaginea respectivă apar persoane identificabile, preoți, stareți de pe la mănăstirile învecinate invitați la acel moment unic în viața unei parohii. În spatele părintelui Ioan, care este cel ce se apleacă să ia Sfintele Moaște, în partea de sus, ținând icoana Sfinților Sila, Paisie și Natan, se află un frate al părintelui, tot preot, dar pomenitor și ascultător față de ierarhul eretic de la Iași.
Într-un gest care te face să te gândești dacă autorii acestuia au toate țiglele pe acoperiș, chipul părintelui Ioan și al fratelui sfinției sale au fost „mascate” de două figuri care evocă imaginea unor sfinți, dar care în realitate nu reprezintă pe nimeni.
Primitivitatea lucrării se poate vedea din detalii, cele două chipuri geriatrice pictate peste chipurile fraților preoți Ungureanu apărând ca două măști de carnaval din perioada roccoco, cu două peruci albe pe sub care se văd conturul desenului original și chiar o șuviță din părul negru al preotului Ioan.
Contrastul dintre tinerețea starețului și vârsta senectuții celor doi intruși în acest peisaj, ca și faptul că toți ceilalți sunt identificabili, pe când cei doi, nu, nu pare a deranja noua administrație a parohiei, după cum nu pare a avea vreo importanță nici distrugerea completă a ideii de tablou votiv a acelei picturi, care nu mai reprezintă pe nimeni.
Nu este exclus ca într-o bună zi studenții la artă bisericească ecumenistă ai Facultății de Teologie din Iași să învețe că cele două chipuri din tabloul votiv sunt sfinți apostoli sau chiar Sfinții sărbătoriți în această parohie, fără să mai conteze că sunt doar doi, când în icoana din mâna unuia dintre ei sunt trei.
Cu siguranță, preotul Bolohan, care nici măcar nu a știut că pe data de 16 mai se serbează cei trei sfinți și nu a slujit nicio măcar un acatist în acea zi, nu își face astfel de probleme de rafinament artistic.
Dacă parohia va continua să se degradeze sub conducerea unor preoți ecumeniști trimiși de la Mitropolie, acel tablou va rămâne un simbol al urii fără margini a mitropolitului, protopopului și preotului paroh față de cel care a ctitorit parohia în care aceștia slujesc împotriva voinței poporului credincios, și chiar față de membri ai familiei acestuia care i-au rămas fideli mitropolitului vânzător de Ortodoxie la Creta.
Această falsificare a tabloului votiv apare ca o recunoaștere indirectă a rolului preotului Ioan în viața comunității, dar și a incapacității, neputinței actualului preot, care, după ce a pierdut de mult lupta pentru convertirea la ecumenism și la ascultare oarbă față de ierarhia eretică a sufletelor credincioșilor, se războiește cu vestigii ale unor fapte din trecut ce au marcat puternic și pozitiv parcursul acelei comunități ortodoxe.
Este posibil ca lehamitea, delăsarea, nepăsarea, aceste gesturi deviante pe care preotul Bolohan le face să fie și rezultatul lipsei totale de sprijin din partea poporului în parohie.
Din acest motiv, de câteva săptămâni, mitropolia îi trimite diferiți preoți, care îi aduc credincioși de împrumut tocmai de la Iași, pentru a-i da sentimentul preotului Bolohan, dar poate și instanțelor, că acolo chiar se desfășoară o viață liturgică normală, când în realitate în biserica luată cu japca de către ecumeniști nu vin la slujbe mai mult de 10-15 săteni din Schit, în timp ce întreaga comunitate înfruntă frigul, arșița, ploaia, zăpada în stradă, în paraclisul din fața bisericii din care au fost scoși fără a avea nicio vină.
Închei aceste rânduri cu un memento pentru Mitropolitul ecumenist Teofan din Moldova și Bucovina: acum că s-a creat precedentul falsificării și batjocoririi tablourilor votive în bisericile din Moldova, nu este exclus ca, într-o bună zi, după ce un sinod ecumenic ortodox îl va condamna și caterisi ca eretic și persecutor pe actualul mitropolit din Iași, un preot zelos ca preotul Bolohan să înlocuiască chipul mitropolitului actual din vreun tablou votiv cu astfel de imagine „neutră”…
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.