La sfârșitul anului 2019, pe canalul de televiziune grecesc„Cosmos”, a fost prezentat un interviu extrem de important și informativ cu domnul Kyriakos Kyriazopoulos, profesor de drept bisericesc la Facultatea de drept a Universității Aristotel din Salonic. Acest interviu a fost dedicat problemei uriașe cu care s-a confruntat Ortodoxia în Ucraina, precum și acțiunilor Fanarului dirijate spre unirea Ortodocșilor cu Romano-Catolicii.
Vă oferim un fragment dintr-o transcriere a acestui program.
– Scopul creării BOaU de către Patriarhia Constantinopolului este promovarea mișcării ecumenice (ecumenismului –n.n). După cum știți, în Ucraina de Vest, pe lângă Biserica Ortodoxă din Ucraina – Patriarhia Moscovei, biserica Uniată condusă de un arhiepiscop a activat împreună cu două structuri schismatice – „Patriarhia Kievului” și „Biserica autocefală”.
– Care este obiectivul urmărit de Patriarhia Constantinopolului prin întemeierea așa-numitei „Biserici Autocefale din Ucraina” condusă de Epifanie?
– Scopul este slăbirea Patriarhiei Moscovei, pentru a permite o unire între Uniații Ucrainieni și așa-numita „biserică autocefală a Ucrainei” condusă de Epifanie. Obiectivul constă în crearea unei uniuni, o „Patriarhie”, care va fi formată din Uniați împreună cu susținătorii lui Epifanie.
– Și cui vor fi subordonați?
– Prin Constantinopol, ei vor fi subordonați papei. Este evidentă situația prin care papismul diferă de ortodoxie, deoarece aceste evenimente se dezvoltă pe linia ecumenismului inter-Creștin. (Există și ecumenism inter-religios). Unificarea grupurilor Creștine într-o singură structură. Această structură va funcționa pe baza unei politici unitare și unice – cea papală.
Această uniune este impusă de către entitățile politice și economice internaționale, din afara Uniunii Europene.
– Este ceva similar cu nivelul European planificat pentru 2025?
– Pentru pregătirea acestui moment, sunt planificate întâlniri între papiști și Ortodocși, cu scopul de a se uni în 2025.
Astfel, în iunie 2019, în cinstea sărbătorii patronale a papei Romei – Sfinții Petru și Pavel – Bartolomeu a trimis o scrisoare papei cu invitația de „a finaliza până în noiembrie 2020 dialogul privind primatul papei Romei în primele milenii”.
Vă voi explica cum va fi creată această „uniune”, deoarece aceasta se referă și la Ucraina; pentru că acolo se desfășoară un experiment privind unificarea papiștilor cu Ortodocșii. Un experiment de unificare a „BOaU” cu Uniații este deja realizat. Vaticanul, prin „Consiliul Papal pentru Cooperarea Unității Creștine”, a convenit o întâlnire între arhiepiscopul Uniaților Ucrainieni cu Bartolomeu.
Exact acolo s-a decis continuarea relațiilor ecumenice dintre Epifanie și Uniații din Ucraina.
Pe lângă rugăciunile comune și pomenirea Naziștilor Ucraineni (schismaticii au luat întotdeauna partea naziștilor ucraineni, iar Epifanie a fost atras în această pomenire), datorită acesteia și altor acțiuni din Ucraina, unirea ecumenică experimentală a papismului cu ortodocșii din Bisericile Autocefale este în prezent încurajată. Ei pregătesc terenul pentru unire.
În aceasta constă exact politica Vaticanului. Vaticanul și-a dorit acest lucru din momentul în care Unia a luat ființă și a încercat întotdeauna să-i transforme pe Ortodocși în Uniați – pentru a-și păstra propriile tradiții, dar să-l recunoască dogmatic pe papa Romei ca șef al Bisericii, cu dreptul de a stabili dogme. Papa trebuie să fie supremul legiuitor, conducătorul suprem și judecătorul suprem. În aceasta constă papismul.
Uniații îl acceptă dogmatic pe papă ca și cap al Bisericii. Asta înseamnă că acceptă schimbările care au avut loc în biserica Occidentală în al doilea mileniu, când biserica Occidentală s-a transformat în papism.
Scopul Vaticanului este transformarea Bisericilor Autocefale în biserici Uniate. Acesta este scopul dialogului ecumenic.
În prezent, o comisie teologică mixtă a „bisericii” Romano-Catolice și a Bisericii Ortodoxe discută despre rolul primatului papei în primul mileniu. Până la sfârșitul lunii noiembrie 2020, aceasta va elabora un singur text, care va fi prezentat unui „sinod” al papiștilor și Ortodocșilor, care va avea loc în 2025 în scopul unirii, și în care se va menționa: „Am fost de acord și ne vom uni pe baza primatului onoarei papei Romei din primul mileniu, pe care l-am acceptat atunci.”. Acest acord, desigur, va fi doar în cuvânt.
În ceea ce privește partea nomocanonică (n.tr. Colecție de legi împărătești bizantine și de canoane ale sinoadelor ecumenice), aceasta va fi un acord cu primatul de putere al papilor romani în cel de-al doilea mileniu. Dar nu vor spune acest lucru.
Papismul dorește ca „Codex-ul canoanelor Bisericilor Răsăritene” publicat în 1990 de polonezul papă Ioan Paul al II-lea să fie aplicat Bisericilor Autocefale, care sunt până acum încă Ortodoxe. Acest codex include, de asemenea, reguli dogmatice care îl impun pe papă ca pe un conducător care deține primatul puterii.
Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu face următoarea greșeală. El dorește să câștige ceva. El vrea să fie recunoscut drept cap, pentru a putea avea putere asupra a ceea ce sunt încă Bisericile Autocefale atunci când are loc unirea. Deoarece va exista o întâietate papală a puterii, el dorește, de asemenea, să aibă același primat de putere pe care nu o are încă printre Bisericile Autocefale, care vor deveni uniate. El încearcă să garanteze acest primat al puterii prin intermediul legii canonice [pe care Ortodoxia o are] în comun cu papismul.
Dar greșeala sa constă în următoarele: În legislația Romano-Catolică, numai Papa și episcopii sunt instituții permanente. Structurile „interimare” – patriarhii, arhiepiscopii și așa mai departe – nu sunt instituții permanente. Papa le poate schimba. Adică, chiar dacă îi dă lui Bartolomeu ceea ce dorește pentru a avea putere asupra Bisericilor Ortodoxe Autocefale până acum, în viitor, Papa Romei îl va revoca. Pentru că aceasta este o lege „bisericească” și nu o „lege Divină”.
Instituțiile permanente sunt denumite „Legea Divină”. Patriarhii și arhiepiscopii constituie „legea bisericească”; adică pot fi schimbați. În consecință, ceea ce el [Bartolomeu] încearcă să obțină va fi ca o casă construită pe nisip, care se va prăbuși. Patriarhia Constantinopolului face o politică incorectă și va pierde și ceea ce are. El va pierde primatul onoarei, apoi și primatul puterii – pe care acum încearcă să-l dobândească prin intermediul papei.
– Și ce vor face rușii?
– Rușii și-au dat seama deja de asta. Rușii nu au semnat textul Sinodului de la Ravenna despre primatul papal. Rușii nu au acceptat primatul puterii papei și nici supremația puterii Constantinopolului. Au făcut și greșeli. Însă acum sunt îngrijorați de greșelile lor după acțiunile lui Bartolomeu în Ucraina. Până atunci, mergeau în pas cu Bartolomeu.
Din momentul în care nu au participat la pseudo-sinodul din Creta și când a apărut criza Ucraineană, Patriarhia Moscovei s-a arătat îngrijorată și de faptul că l-a urmat politic pe Patriarhul Ecumenic în problemele ecumenismului. Desigur, a greșit: a permis și semnarea unui acord cu papa în Cuba.
[Patriarhia Moscovei] are înțelegerea și se pare că si-a reevaluat poziția pe care o deținea până acum. Există întrebări legate de diplomația Bisericii. Dar când diplomația se amestecă cu ecumenismul, te înghite adâncul.
Există și alte tipuri de ecumenism: între Ortodox și diverse ramuri ale Protestantismului – Anglicanism, Luteranism, Calvinism ș.a. Sau ecumenismul cu Monofizitismul. Toate acestea au loc deja, dar depinde de experimentul pe scară mai mare privind unificarea Bisericilor Autocefale Ortodoxe cu papismul. Tot restul va decurge de la sine.
Acest experiment al reunificării, adică transformarea Bisericilor Ortodoxe în Uniate bazat pe eclesiologia papală – aceasta înseamnă catolicizarea lor. În momentul de față, se desfășoară un experiment cu catolicizarea Ucrainei prin „biserica autocefală” a lui Epifanie.
Ei încearcă să-i unească într-un „patriarhat” sub egida Vaticanului și a Patriarhiei Constantinopolului, după cum a arătat însuși arhiepiscopul Uniaților Ucrainieni. Această uniune presupune o eclesiologie pe baza căreia va exista. Este Ortodoxă sau papistă? Ortodoxul [eclesiologic] este neputincios instituțional și politic. Vaticanul dorește și lucrează din greu pentru a-și aplica propria eclesiologie, pentru că dacă se va uni cu Ortodoxia în condițiile Ortodoxe, se va prăbuși ca papalitate.
Profesorul Kyriakos Kyriazopoulos
Despre autor
Vă recomandăm și
Rugăciunea comună peste noapte la Vatican la care participă ereticul Papă Francisc, pseudopatriarhul Bartolomeu și alte ordine religioase
Vizita Patriarhului eretic Bartolomeu în Spania, la Catedrala din Almudena Madrid, pentru consolidarea relațiilor dintre lumea ortodoxă și cea catolică
„Biserica noastră arde din o mie de părți”
Vraja “Eris”, noua minciună referitoare la virusul inexistent Covid
Bucovina de Nord şi Mitropolia Ortodoxă a Bucovinei şi Cernăuţilor ca și alte regiuni din Ucraina intră în Săptămâna Patimilor într-un nou urcuş al Golgotei sub privirea pasivă a guvernanţilor români şi a Patriarhiei Române
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
S-ar putea ca Ortodoxia să nu câştige nimic în urma acestei întâlniri consultative a conducătorilor Bisericilor Locale din Amman, Iordania, care va începe astăzi. Biserica Antiohiană declară că nu va participa la această întâlnire.
Totuşi să nu uitam că majoritatea zdrobitoare a Ortodocşilor din întreaga lume este reprezentată la întâlnirea frăţească de la Amman. Pleroma aşteaptă să se ajungă la o concluzie clară, prin care să se aducă vindecare schismei provocate cu bună ştiinţă de conducătorul Fanarului.
De aceasta dată vor lipsi reprezentanţii ereticilor şi politrucii mânaţi de interesele ascunse ale masoneriei global-sioniste.
O mare răspundere apasă pe umerii ierarhilor participanţi la întâlnire, în faţa lui Dumnezeu, care va judeca la Înfricoşătoarea Judecată de Apoi, contribuţia fiecăruia la binele și mântuirea aproapelui, a întregii plerome pe care o îndrumă şi o povăţuieşte, şi de mântuirea căreia este răspunzător în faţa Celui PreaÎnalt.
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul stăruia să luăm aminte mereu la: “La nobleţe, la nobleţea duhovnicească”, explicând ulterior că înţelege prin “suflet nobil” pe acela care “are pretenţii numai de la sine însuşi, iar nu de la ceilalţi, care se jertfeşte pentru ceilalţi, fără să aştepte răsplată“. Apoftegma Avvei Ioan Colov din Pateric întăreşte cuvântul inţelept al Sfântului Paisie, căci “Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos “.
A trăi jertfelnic doar pentru tine însuţi – chiar şi numai pentru mântuirea ta – e deja cel mai mare păcat, pentru că trădăm prin aceasta însuşi scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat.
Puţini sunt cei care înţeleg că viaţa duhovnicească înseamnă o viaţă în comunitate cu ceilalţi, o viaţă de lucrare în duhul responsabilităţii pentru zidirea trupului lui Hristos, nu de izolare schismatică, căci suntem toţi mădularele aceluiasi Trup. Nu înmulţim individualist “talantul”oferit fiecăruia cu generozitate de către Hristos Domnul, pentru propria noastră “împlinire”, caci adesea ea se face prin suferinţa celor din jur.
„Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.”(Romani 13,10)
Dumnezeescul Pavel spune că iubirea este singura cale… pentru a nu provoca suferinţa celui de lângă noi, a nu-l răstigni, ci a-i aduce chiar bucurie, împlinire, tămăduire, căci iubirea de Dumnezeu este indisolubil legată de iubirea aproapelui, în esenţă fiind vorba de o singură iubire cu dublă lucrare, care se împarte neîmpărţit lui Dumnezeu şi aproapelui.
Sfântul Fotie spune: „Dacă toţi ar întoarce şi celălalt obraz celor ce îi lovesc peste obrazul drept, unde ar mai fi cei care să lovească?”.
Căderea în erezie prin semnarea şi implementarea documentelor ereticescului sinod din Creta, a îmbolnăvit de virusul ucigaş al ecumenismului, ortodocşii încrezatori în lucrarea mai marilor Bisericii.
Cum să pună la îndoială decizia medicului care lucrează în „spitalul”duhovnicesc, împreună lucrător cu Însuşi Mântuitorul Hristos?
Dar orice produce suferinţă aproapelui, fie şi numai prin indiferenţă, laşitate sau slăbiciune, ascultând
de îndemnul mincinos al slavei deşarte, nemaivorbind de sminteală sau de răutate, va atrage mânia îndreptăţită a Domnului asupra întregului neam.
Poate că toţi cei care sunt Păstori ai oilor Domnului Hristos vor medita cât mai este timp, la cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov:
„Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe acei păstori ai Bisericii care au dat fraţilor lor mâncarea cea nestricăcioasă – Cuvântul lui Dumnezeu, care pe cei despuiaţi de către păcat i-au îmbrăcat în hainele virtuţilor, au dat doctorie duhovnicească celor bolnavi cu sufletele şi cu îndelungă răbdare au cercetat spre zidire pe cei închişi în temniţele necredinţei sau rătăcirii întunecate. Milostivirea îi va aduce pe toţi lucrătorii săi în faţa lui Hristos şi le va mijloci de la Hristos milă şi fericire veşnică.” Amin