Se spune, pe bună dreptate, că poporul român s-a născut creştin. A fost creştin pentru că a fost cuprins în Biserica lui Hristos, el însuşi alcătuindu-se ca o parte a acesteia. Este de la sine înţeles că, dintru început, românii au avut Sfânta Scriptură în graiul lor, care s-a sfinţit tocmai prin rostirea adevărurilor Dumnezeieşti, veşnice şi mântuitoare. Când poetul a scris versul ,,Limba noastă-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii’’, o făcea cu deplină îndreptăţire. Oamenii luminaţi ai Bisericii s-au străduit, de-a lungul veacurilor, să tălmăcească Sfânta Scriptură cât mai exact în limba noastră, sau să aducă traducerile anterioare la măsura limbii care între timp se dezvoltase şi se îmbogăţise cu mijloace noi de exprimare.
Din păcate, prin anul 1916, un fost călugăr şi diacon al Bisericii noastre, Dumitru Cornilescu, a călcat făgăduinţele pe care le făcuse lui Dumnezeu, a părăsit mănăstirea şi a ales să locuiască la conacul prinţesei Rallu Calimachi. Părăsind Sfânta Biserică, i-a încolţit în minte gândul luciferic de a ,,traduce” Biblia în limba română! Spun că gândul era luciferic deoarece Cornilescu n-avea pregătirea necesară, nu cunoştea limbile ebraică şi greacă, se găsea în afara Bisericii, adevărata deţinătoare a Scripturilor Sfinte. Toate acestea n-au fost pentru el un impediment. Ceea ce a făcut cutezătorul Cornilescu a fost o traducere din româneşte în… româneşte! Cu alte cuvinte a luat textul Bibliei tradus în Biserica Ortodoxă Română şi l-a adaptat cerinţelor protestante, adică şi-a îngăduit să falsifice Sfânta Scriptură în modul cel mai grosolan şi apoi să-şi prezinte ,,lucrarea” ca o nouă traducere, pe care singur a elogiat-o ca fiind cea mai bună! La scurt timp, şi-a comercializat ,,opera”, oferind-o spre publicare Societăţii Biblice Britanice. Acest fals a devenit textul ales de toate sectele vorbitoare de limbă română. Cornilescu a beneficiat de sume imense de bani care i-au permis un trai îmbelşugat până în momentul când Dumnezeu l-a chemat să dea seama de toate păcatele vieţii, care au culminat cu nesăbuinţa de a batjocori textul Sfintei Scripturi.
,,Traducerea” lui Cornilescu a fost primul pas major de falsificare a Bibliei, dar nu singurul. În anul 2006 martorii lui Iehova au pus în circulaţie un nou fals biblic, ,,Sfintele Scripturi, traducerea lumii noi”. Chiar titlul te face să te întrebi: care lume nouă? Desigur, cea de acum, aceea a tăgăduirii şi batjocoririi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Sfintei Fecioare Maria, a tuturor Sfinţilor şi a Bisericii lui Hristos. Cine va citi această biblie satanică se va îngrozi de felul cum aceşti nelegiuiţi au continuat ,,opera” lui Cornilescu. Câteva exemple vor fi suficiente pentru ca orice om de bun simţ să-şi dea seama că se află în faţa unei cărţi inspirate de diavolul. ,,Fiul’’, atunci când se referă la Domnul Iisus, este scris cu literă mică (Matei 1, 1; 4, 3); Duhul Sfânt este denumit batjocoritor ,,spiritul sfânt’’. Când însă e vorba de numele celui rău, diavolul, întotdeauna este majusculizat!. Cu alte cuvinte, dispreţ pentru Persoanele Sfintei Treimi şi respect pentru diavolul! Biserica este înlocuită cu ,,congregaţia’’, Sfânta Cruce a devenit ,,stâlp de tortură’’, Episcopul e înlocuit cu ,,supraveghetorul’’, diaconului i se spune ,,slujitor auxiliar’’, harul Dumnezeiesc a fost substituit cu ,,bunătatea nemeritată’’, Domnul e redat prin Iehova. Toate locurile care vorbesc despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu Adevărat au fost răstălmăcite. Cine au fost cei dintâi care I-au tăgăduit Dumnezeirea? Evident, evreii. Nu este greu să pricepem că tot ei, cei din vremea noastră, răstălmăcesc Scripturile, prin interpuşi români, aducând mari blasfemii asupra numelui Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât mi-a stat în putere am atras atenţia asupra fărădelegilor comise de Cornilescu, o fac şi acum în cazul bibliei satanice a martorilor lui Iehova.
Privind cu atenţie trecutul, nu este greu să pricepem ce va urma. Scripturile Sfinte vor fi încă şi mai mult batjocorite. Va fi pusă în circulaţie o nouă ,,biblie’’ din care numele cel mai presus de orice nume (Filipeni 2, 9), Iisus Hristos, va fi înlăturat, şi se va scrie numele blestematului antihrist care se va ridica şi se va substitui lui Dumnezeu (cf. II Tesaloniceni 2, 4).
Iubite cititorule! Ai posibilitatea să te convingi singur vremurile groaznice pe care le trăim. Apropie-te cu încredere de ,,stâlpul şi temelia adevărului’’ (I Timotei 3, 15) care este Biserica cea mult hulită a lui Hristos. Dacă ai Sfânta Scriptură a Bisericii, păstreaz-o cu mare grijă. Vor veni timpuri când aceasta se va găsi foarte rar. ,,Bibliile’’ satanice de felul celor despre care am scris, vor inunda lumea, încât oamenilor le va fi din ce în ce mai greu să deosebească adevărata Sfântă Scriptură de făcăturile diavoleşti.
Sursa imagine: https://marturieathonita.ro
Despre autor
Vă recomandăm și
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Cine sunt ortodocșii mărturisitori împotriva ecumenismului care țin calea canonică a nepomenirii?
Adormirea Maicii Domnului în Parohia mărturisitoare din Schit Orășeni
Cum să ne pregătim pentru venirea lui antihrist, dacă se va petrece în vremea noastră
Părintele Cosmin Tripon: Cateheză despre îngenuncherea în Biserică (II)
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
„Toate cuvintele Domnului”
„A venit deci Moise şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi legile. Atunci a răspuns tot poporul într-un glas şi a zis: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!”„
(Ieșirea/Exodul 24,3)
Învățații protestanți au curățat, spun ei, textul Biblei de adaosurile ulterioare, făcute în Antichitatea Târzie și în Evul Mediu, deși nu s-a păstrat un document scris exact de mâna Apostolilor.
Dar aceste adaosuri sunt la fel de necesare precum titlurile capitolelor, care sunt introduse tot pentru lămurirea textului.
Ba mai mult, adaosurile fac parte din tradiția vie, că ne spun, de exemplu, la finalul epistolelor Apostolului Pavel prin cine au fost trimise acestea, pentru că referirea se face la persoane concrete, cunoscute de către creștinii contemporani cu Apostolii și de la acei creștini avem acele informații pe care protestanții le cred în plus.
Și nu ar fi bai că protestanții vor să ajungă la textul original, dar ei nu încetează să ciopârțească textul biblic și să tot taie din el și nu e speranță că se vor opri curând.Ba și traducerea textului nu o mai facem azi în mod literal (cuvânt cu cuvânt) sau cât mai aproape.
Iar această ciopârțire o întâlnim mai mult în cazul Noului Testament, decât în cazul celui Vechi.
Iată de ce prezentăm aici două versiuni ale Noului Testament și care urmează Textul Bizantin, devenit Textus Receptus, iar nu Textus Criticus (cel al criticilor protestanți de azi).
Adaosurile din ambele vesiuni sunt marcate cu litere italice (înclinate).
Prezentăm aceste versiuni cu scanări anume alese, în care apar două pagini de carte pe o coală A4, adică să nu avem multe pagini de printat, spiralat și de manevrat.
1. Noul Testament din Biblia 1914
(îl avem între paginile 673-279 din documentul în format PDF, nu ale cărții)
Click pentru a descărca și selecta: https://cititorulhome.files.wordpress.com/2020/06/biblia-editia-sinodala-1914.pdf
2. Noul Testament (Evangheliile și Faptele Apostolilor) din Biblia 1874
(Între paginile 29-90 din documentul în format PDF, nu ale cărții)
Click pentru a descărca și selecta: II. P. 29-90 PDF
3. Noul Testament (continuarea la Fapte, Epistolele, Apocalipsa) din Biblia 1874
(întregul document de aici)
Click pentru a descărca: III. Tot
De reținut!
Preferăm pentru citit Noul Testament Din Biblia 1914, întrucât folosește ortografia fonetică (se citește cum se scrie), nu cea etimologică. Dar ambele versiuni (Biblia 1914 și Biblia 1874) nu au un caracter confesional explicit (adică textul nu a fost aranjat astfel încât să se susțină mai ușor o doctrină teologică sau alta). Unde nu înțelegem textul din Noul Testament al Bibliei din 1914 ne uităm în textul paralel din Noul Testament al Bibliei din 1874.
De notat că „fuști” (Biblia 1914) și „fuscei” (Biblia 1874) înseamnă „bâte”, iar „uimire” înseamnă și „extaz” în ambele versiuni.
Totuși, în 1 Corinteni 15, 5 e vorba de „doisprezece” Apostoli, în Biblia 1914, iar nu de unsprezece, că așa și întâlnim în Noul Testament ortodox din 1905 și în Comentariul la Epistola I către Corinteni a Sf. Ioan Gură de Aur.