În Țara lui Moș Crăciun, oamenii se folosesc de Sărbătoarea creștină a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a-l sărbători pe… Moș Crăciun! Cu fete costumate în crăciunițe, cu flori numite crăciunițe, cu cornițe de la renii lui, cu oferte avantajoase pentru cadouri… De ce vă mirați? Dacă e țara lui, Moș Crăciun își poate permite orice!
Dacă îndrăznește cineva să-l înfrunte, Moș Crăciun scoate daruri din tolba lui și-i mituiește pe toți. Iar oamenii aplaudă și cântă cu patos refrenul de la ,,colindul anului”*:
,,S-a născut pe pământ
Și ne-a izbăvit
Te cântăm, te slăvim
Iisus, bine-ai venit”
Cântă, dar îl privesc pe el, adică pe Moș Crăciun, stăpânul deghizat al lumii acesteia, în timp ce pe un analog stă uitată o icoană reprezentând Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos! Pruncul Iisus din icoană e mult prea mic pentru a fi văzut de la distanță. Așa că, Moș Crăciun, care a captat atenția tuturor, se așează solemn cu spatele la icoană și la Sfântul Altar și primește cu plăcere colindele care I se cuvin lui Iisus. Iar creștinii aplaudă. Aplaudă în biserica transformată în sală de spectacol, fără a observa intrusul care le-a furat sărbătoarea. E ca și cum o țară i-ar cânta ,,Bine-ai venit, Maiestate!” unui spion al unui rege rival!
Mă întreb ce am face dacă astăzi ar urma să se nască Hristos. I-am oferi un un loc potrivit ori l-am trimite tot în iesle, că e prea sărac?…
Oare atunci când a fost ispitit în Carantania (Matei 4, 3), Iisus de ce n-a cedat ispitelor diavolești? De ce n-a vrut să prefacă pietrele în pâini la îndemnul diavolului, deși, ulterior, a săvârșit minuni înmulțind pâinile? Dacă cuvintele lui Dumnezeu sunt viață veșnică, (Matei, 4, 4), de ce le ignorăm în zilelele noastre? De ce le înlocuim cu colinde precum ,,M-o trimis mama la capre”**? Astfel de colinde interpretate de coruri formate din preoți și din candidați la preoție, pot să amuze, pot stârni aplauze, pot fi recompensate de Moș Crăciun, dar nu-i pot apropia pe oameni de Dumnezeu. Expresii ale ,,colindei” precum ,,Hopa-i hop!” și ,,Țâr-țâr-țâr!” sunt menite să atragă disprețul față de tot ce e sfânt, adică să smintească. O cântare duhovnicească sau o colindă interpretată de oameni îmbrăcați în sutană trebuie să aducă un plus de evlavie, atât prin mesajul ziditor al versurilor, cât și prin interpretarea smerită. Sfântul Lavrentie de Cernigov spunea, referindu-se la ispitele care-i pândesc pe cei care cântă în coruri bisericești ,,Să ne ferească Dumnezeu de mândria psalților!” Chiar și în Țara lui Moș Crăciun! Nici îngerilor din Cer nu li s-a permis să fie mândri!
Aplauzele demonstrează că suntem pe placul lumii, dar pe creștini îi interesează să fie ajutați să facă voia lui Dumnezeu, totuși! Chiar și cei mici ar trebui să fie ajutați să înțeleagă că Hristos a fost cel mai mare DAR oferit omenirii nu de Moș Crăciun, ci de Preasfânta Treime. De aceea, n-ar trebui să se exagereze în privința darurilor oferite celor care nu sunt săraci. Un ortodox, și cu atât mai mult un preot, trebuie să facă misiune ortodoxă, cu vorba și cu fapta.
Trebuie să observăm că, prin ispitele din Carantania, nu a fost încercat doar Iisus Hristos, ci este încercat orice creștin care I se închină:
„Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 1-11).
De aceea, chiar dacă nu sunt pe placul lui Moș Crăciun, am să-i amintesc că România este o țară ortodoxă, iar ceea ce se petrece în Țara lui Moș Crăciun n-ar fi bine să se întâmple și la noi. Noi trebuie să ne deprindem să facem față ispitelor de tot felul, să ne pregătim să alegem Crucea, nu Pâinea în aceste vremuri de încercare a credinței. Modul în care ne luptăm cu ispitele de acest fel ne situează de-a dreapta sau de-a stânga Judecătorului, indiferent din ce țară suntem!
Dumnezeu să ne ajute să agonisim multă credinţă, nădejde, dragoste, smerenie, curăţie, milostenie, cumpătare, blândeţe, îndelungă răbdare şi hărnicie și să ne vindecăm de mânie, mândrie, zgârcenie, lăcomie, desfrânare, invidie, lene, vrăjitorie şi avorturi. Iar cuvintele Sfântului Apostol Iuda Tadeu să ne ajute să ne ferim de ispite peste puterile noastre:
„Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos: Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească! Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti). Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul!” Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, – ca dobitoacele necuvântătoare, – ştiu din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea. Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi, valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!” (Iuda, 1, 1-25).
Prof. Lucreția P.
* https://youtu.be/neoocO6i9LI
** https://youtu.be/KrEym1P-64I
Despre autor
Vă recomandăm și
Sfântul Cosma al Etolului: Mândria este prima fiică a diavolului
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Bucuria lui Hristos vă vindecă!
Îndeplinirea tuturor dorințelor
Sfântul Cuvios Iosif Vatopedinul: Cele ce la noi par omenește cu neputință la Dumnezeu sunt cu putință
Teme ale luptei duhovnicești, Arh. Georgios Kapsanis, Profesor al Bisericii Sf. Grigorie din Sfântul Munte
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.