Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd l-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David.
Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat pe Hristos Omul – nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală, după înțeleapta gândire a Sfântului Nicolae Velimirovici.
Una dintre cauzele principale ale crizei pe care o parcurge creștinătatea modernă este lipsa ei de înțelepciune, de cunoaștere, de vigilentă observație și de promptă intervenție. Acest lucru s-a dovedit perfect valabil o data cu venirea pelerinului Francisc în „Gradina Maicii Domnului”.
“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”
Țara a pierdut acest nume prin primirea călduroasă, plină de afecțiune și entuziasm a „fratelui drag”, și a tuturor dușmanilor lui Hristos, de către sinodul BOR în frunte cu președintele său, de către mitropolitul Teofan și mitropolitul Iosif. Cei doi pseudoierarhi ecumeniști, spre rușinea întregii Ortodoxii, au mers mai departe, după exemplul dat de patriarh, testând reacția noastră, a nepomenitorilor , „răzvrătiți”: unul l-a întâmpinat cu onoarea cuvenită unui Înalt Ierarh ortodox, sărutându-l ca pe un frate, în Iași, celălalt a participat senin și deschis la mesa catolică din catedrala catolică Sf. Iosif. Cu banerul de la Aeroportul Otopeni [Binecuvântat este cel ce vine intru numele Domnului – Ioan12, 13] destinat primirii pelerinului Francisc, s-au deschis larg porțile necredinței, al triumfului papistaș asupra purității Sfintei Ortodoxii.
Creștinii ortodocși n-au gândit bine, n-au procedat bine și de aceea s-a împuținat harul lui Dumnezeu. Au fost mai „înțelepți” fiii întunericului. Este necesară din partea clerului laic și monahal și a pleromei ortodoxe, râvnă, căutare, muncă, jertfă, nebunie întru Hristos – și toate acestea pe fondul nevinovăției obtinută prin despătimire – ca să ne recăpătăm demnitatea de neam liber în credință ortodoxă strămoșească, pentru care și-au dat viața zeci de mii de Martiri, Mucenici și Mărturisitori, floarea întregului neam românesc.
Ce-ați realizat fraților ortodocși?
V-ați înghesuit să-l vedeți și să-i ascultați cuvintele mincinoase, când străzile și piețele, trebuiau să fie pustii, fiind convinși că toate religiile sunt adevărate și că oricum toată lumea merge cu același dumnezeu, din simplul motiv că dumnezeu, sau pelerinul pribeag al întunericului, merge cu toată lumea? Să știți că Dumnezeu zidește și când dărâmă.
Hristos este totul și totul este în Hristos. Este scris să nu slujim la doi domni, dar domnii acestei lumi vor să ne stăpânească și noi oscilăm mereu între Dumnezeu și satana, și deci între nenumăratele aspecte dualiste ale condiției umane, spune Mărturisitorul Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos.
Trăim în fiecare zi, fără pic de rușine și frică de Dumnezeu, acum când slujirea cu ereticii a devenit ceva normal și obișnuit, pentru clerul ortodox și poporul naiv, amețit și sufocat deja de suflul otrăvit al hidrei ecumeniste. În Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului, aflăm ca românii se războiesc cu maghiarii, deși slujbele de comemorare au avut loc separat.
„Fac un apel la bună înțelegere, la calm pentru toți participanții, indiferent de etnie! În memoria eroilor pe care astăzi îi pomenim cu toții, suntem datori să ne tratăm cu respect și bunăvoință! ”Să mergem împreună!”, așa cum ne-a îndemnat Sanctitatea Sa Papa Francisc, în timpul vizitei în România”, scria ministrul de interne, Carmen Dan pe pagina sa de Facebook.
Cum putem comenta acest apel, care ascunde incompetență, rea-credință și absența oricărui sentiment de dragoste pentru țară, neam și credință.
Comemorarea Eroilor a avut loc în capitala țării, la slujbă participând un grup de preoți ortodocși, care au slujit nestingherit alături de eretici, la Mormântul Eroului Necunoscut, în fața Gărzii Naționale și a unui număr mare de oficialități politice și militare.
Unde este solemnitatea momentului? Unde sunt cântările în cinstea slavei eroilor, căci acum de Înălțare se proslăvește vitejia și eroismul unui neam întreg, care s-a jertfit nu numai pe întreg pământul românesc, ci și dincolo de Prut și Tisa, până în depărtatele ținuturi siberiene.
Chiar dacă eroii neamului au fost nu numai ortodocșii, ci și cei de alte confesiuni religioase, acest lucru nu poate constitui o scuză în fața Dreptului Judecător atunci când sunt călcate sfidător în picioare, Sfintele Canoane Apostolice.
Astfel, CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) spune:
„Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca (unor) clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească”.
Evenimentul consemnat de trustul de agitație și propagandă ecumenistă Trinitas, dovedește o data în plus boala morala de care suferă o importantă parte a Trupului Bisericii, care prin faptele conducătorilor BOR, trădează suferința care l-a robit, l-a înlănțuit și l-a făcut prizonierul propriei neputințe și nevrednicii. Rânjetul lupilor a devenit un urlet asurzitor, dar câți îl aud?
A primit Domnul Slavei jertfa făcută de Patriarhia BOR în cinstea Eroilor Neamului?
Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă.
Chiar dacă nimic nu se schimbă și mai-marii Bisericii își văd liniștiți de propovăduirea panereziei ecumeniste, iar ministrul de interne cheamă poporul ortodox la calm și înțelegere prin cuvintele ereticului Francisc, noi vom continua neabătuți, neclintiți în credința sfântă ortodoxă, libera noastră „lucrare omenească” , care se așează înlăuntrul „lucrării lui Dumnezeu”, pentru ca aceasta ne face cu adevărat liberi.
Îndemnul la înțelepciune al Sfântului Ioan Ianolide, se referă la iscusința cu care creștinul știe: 1. să gândească; 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze); 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.
Mântuitorul, în însăși iconomia dumnezeiască a întrupării Sale, cât și în toată activitatea Sa, face dovada unei adânci înțelepciuni. El ne învață când, cum, cu cine și ce să facem, procedând strălucit de fiecare dată. Folosește toată gama de a aborda omul de la preamărirea până la afurisirea lui. Minunile Sale sunt făcute cu meșteșug, cu artă și poartă în ele o strălucire sfântă și uimitor de frumoasă. Formulările Lui sunt sentințe ce merg atât la inima omului simplu, cât și a savantului. Nimic nu e făcut fără a purta pecetea înțelepciunii și a iscusinței de a acționa. Mântuitorul arată poziția corectă a omului în creație: nu de orgoliu, nici de nimicnicie, ci de putere și smerenie prin credință.
Unii au acceptat totul (preoți și pleroma după exemplul „mai marilor”, care știu ei mai bine ce fac și nu-i așa, nu am ajuns încă la împărtășirea din același potir), alții scârbiți, grăbiți, fără înțelepciune și discernământ, au căzut în înșelare și rătăcire, alții au tăcut și merg înainte ca năimiții orbi duhovnicește, conducându-i și pe alții spre prăpastie.
În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicându-se din marea de tăcere în care se îneacă sufletele neamului romanesc.
*Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, București, 2012
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
2 comentarii la “Înălțarea Domnului – conslujire cu papistașii de Ziua Eroilor la Mormântul Ostașului Necunoscut”