La data de 13 februarie 2020 s-au ținut lucrările sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Printre alte hotărâri, sinodul BOR s-a pronunțat și asupra problemei invitației de a participa la “întâlnirea de la Amman”, convocată de Patriarhul Ierusalimului.
Cu această ocazie, sinodul patriarhal a emis un punct de vedere despre situația din Ucraina, care merită analizat, deoarece reprezintă o oarecare schimbare a opiniei Bisericii noastre față de realitatea bisericească din Ucraina.
Sinodul a decis să reitereze, în problema ucraineană, poziția sa anterioară cu privire la autocefalia ucraineană, îndemnând Patriarhia Constantinopolului și pe cea a Moscovei să continue dialogul pentru a rezolva pașnic problema. O poziție care în sine este corectă.
Ceea ce nu este corect și reprezintă o derogare de la poziția anterioară a Patriarhiei Române este statutul pe care îl recunoaște schismei ucrainene a lui Epifanie Dumenko.
Vorbind despre problema schismei din Ucraina, comunicatul împarte Bisericile Ortodoxe Locale în “Biserici Ortodoxe pro-Constantinopol” și “Biserici Ortodoxe pro-Moscova”, fără a ne spune în care dintre tabere se plasează Patriarhia Română.
Din acest motiv, am putea crede că acest comunicat se dorește a fi un fel de îndemn la medierea conflictului, în linia deja cunoscută a Patriarhiei Române, care se promovează ca un fel de punte de legătură între Ortodoxia de limbă greacă și cea de limbă slavă.
Să nu uităm discursul organelor de presă patriarhale și filopatriarhale după sinodul eretic din Creta, când acestea au ridicat în slăvi prestația patriarhului și a mitropolitului Teofan ca lianți între slavi și greci, iar atitudinea de la sinod ca o adevărată balanță care a ținut adevărul de credință ortodoxă.
Toate aceste viziuni iluzorii i-au ajutat pe cei ce le-au promovat în spațiul public să le mascheze lipsa de atitudine față de erezia gravă pe care a promovat-o sinodul eretic din Creta.
Rămân ne neuitat tiradele din presa laică, în general neomarxistă și anticreștină până în măduva oaselor, devenită deodată religioasă și elogiind ecumeniști precum mitropolitul Nifon al Târgoviștei ca “ambasadori” și “miniștri de externe” ai Ortodoxiei.
Având în vedere că Patriarhia are astfel de ambiții, nu e de mirare că dă un răspuns la invitația de la Amman sub această formă a unei propuneri de mediere între Moscova și Fanar.
Poziția reală a Patriarhiei Române transpare însă din propunerea propriu-zisă: independența tuturor ortodocșilor din Ucraina, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Ucraineană, cea canonică, nu și-a manifestat niciodată dorința de a cere Moscovei autocefalia.
Punerea pe tapet a unei astfel de propuneri ar putea crea mai multe probleme decât ar rezolva. Patriarhia Română propune într-un fel ducerea până la capăt a ceea ce nici patriarhul ecumenist Bartolomeu nu a visat.
Comunicatul sinodal vorbește despre acordarea autocefaliei întregii Biserici a Ucrainei (nu doar a unei părți).
Este adevărat că un comunicat care se dorește o invitație la dialog trebuie să facă oarecare concesie unuia dintre partenerii de dialog.
Însă numirea schismei lui Epifanie Dumenko ca “parte” a Bisericii Ucrainene echivalează cu o recunoaștere a schismei ucrainene ca “Biserică”.
Fără îndoială, nu este vorba despre o recunoaștere a tomosului de autocefalie a schismei ucrainene, emis de Patriarhia Ecumenică cu încălcarea sfintelor canoane, nici de vreo intrare în comuniune cu schismaticii ucraineni, prin pomenirea lui Dumenko ca episcop sau prin conslujire cu el.
Însă formularea nefericită a sinodului BOR poate fi interpretată ca o recunoaștere în stil ecumenist a schismaticilor ucraineni ca parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Așa cum sinodul ecumenist de la Creta a recunoscut statutul de “biserici” ereticilor de tot felul, considerându-le părți ale “Bisericii lui Hristos” pe care dorește să o reclădească ecumenismul, tot în același duh pare a recunoaște Patriarhia Română că schismaticii lui Dumenko sunt o parte a Bisericii din Ucraina. Ceea ce este greșit.
Odată ajunși în acest punct, se impune să punem Patriarhiei Române întrebarea din titlul acestui material: Câte părți are Biserica Ortodoxă Ucraineană?
Am scris și noi pe site de nenumărate ori, au început să apară și în spațiul grecesc luări de poziție serioase care vorbesc despre situația din Ucraina ca despre un experiment ecumenist menit să promoveze noul mod de a realiza unirea Ortodoxiei cu papismul.
Una dintre cele mai serioase luări de poziție aparține mitropolitului Serafim din Pireu, emisă la data de 18 februarie 2020 la Pireu.
La începutul anului, mitropolitul Serafim a participat la Pireu alături de arhiepiscopul Ieronim al Atenei la o slujbă comună în care a fost pomenit Epifanie Dumenko ca episcop.
Gestul ne-a dezamăgit pe toți, mai ales că știam poziția corectă de până atunci față de luptă a mitropolitului Pireului.
Membrii grupului schismatic desprins din rândul nepomenitorilor români au exultat, doi dintre liderii lor prinzându-se într-un dans diavolesc al bucuriei pentru faptul că episcopul din Pireu a cedat presiunii.
S-au grăbit să se laudă că ei au avut dreptate mereu, că mitropolitul este un “criptoecumenist”.
Au avut chiar obrăznicia să se întrebe “retoric” “Cine este cu adevărat în schismă?”, uitând că în urmă cu doi ani, în aprilie 2018, ei înșiși au participat la o slujbă la Barajevo, Serbia, oficiată de un minciunohorepiscop minciunohirotonit de fostul episcop Artemie din Kosovo, anatemizat în mai 2015 de către sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru refuzul de a reveni în comuniune cu Biserica Sârbă și de a-l demite pe horepiscopul hirotonit de unul singur, că și-au petrecut un an de zile argumentând într-o manieră delirantă că hirotonirile lui Artemie, care are exact aceeași situație canonică precum cea a lui Epifanie Dumenko, sunt valide, astfel îmbrățișând cu totul schisma sârbească.
Mitropolitul Serafim ia o nouă poziție ortodoxă contra schismei ucrainene, arătând că planul Fanarului de unire a Bisericilor Ortodoxe cu papismul este în trei etape.
Prima etapă a acestui plan îl reprezintă unirea schismei ucrainene cu papistașii greco-catolici ucraineni.
A doua etapă va viza încorporarea în acest construct a tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale pro-Constantinopol, cum le numește Patriarhia Română, iar a treia, extinderea la nivelul întregii Ortodoxii.
Un punct de vedere similar a emis și profesorul universitar de la Facultatea de Drept din Salonic, Kyriakos Kyriazopolos, care predă Drept bisericesc la facultatea respectivă.
Profesorul tesalonicean vorbește despre Ucraina ca experiment al unificării dintre Ortodoxie și papism, exact ca și mitropolitului Pireului, exact așa cum am spus-o și noi pe acest site de mai bine de un an de zile și i-am spus-o și Patriarhiei prin memoriul pe care l-am trimis de la Sinaxa din Botoșani, din 1 mai 2019.
Conform domniei sale, papa urmărește să îl atragă pe patriarhul eretic Bartolomeu într-o structură bisericească papistă, în care Bisericile Ortodoxe să fie unite cu Roma, după modelul uniat experimentat în Ucraina, și supuse sub conducerea patriarhului Bartolomeu.
Patriarhul din Fanar ar putea astfel dobândi o putere reală în rândul pe atunci foștilor ortodocși, pe care i-ar putea conduce nemijlocit. Aceasta cât timp ar permite papa, pentru că structura de putere nu ar prevedea caracterul permanent al funcției sale (în papism permanent este doar papa și acoliții săi).
Atunci când va dori, papa va desființa structura răsăriteană, iar ortodocșii vor fi dați definitiv pe mâna papistașilor.
Pe lângă experimentul ucrainean, papa își pregătește domnia și prin comisia teologică mixtă de recunoaștere a primatului papal, care a semnat deja două documente, la Ravenna și Chieti, în care se recunoaște de către ortodocși acest primat în primul mileniu.
Reprezentantul BOR la acea întrunire exulta, într-o convorbire privată de acum câțiva ani, afirmând, în stilul deja cunoscut, că ceea ce s-a obținut la Chieti nu a visat nici… Sfântul Marcu Eugenicul: recunoașterea din partea papei că în Orient papalitatea nu a avut întâietate jurisdicțională, ci doar onorifică.
Adică papistașii au oferit ceea ce nu au avut niciodată și au primit de la ecumeniștii ortodocșii ceea ce nici nu visau: recunoașterea primatului papal.
Ecumeniștii spun că e onorific, că e condiționat de sinodalitate etc. Profesorul de drept Kyriazopoulos arată ce valoare are sinodalitatea în papism. Uniația din Transilvania ne învață cât valoarează statutul onorific al recunoașterii papei. În Ardeal a ținut o generație, după care a devenit obligație jurisdicțională.
Ceea ce nu știu însă nici mitropolitul Pireului, nici profesorul Kyriazopoulos (deși s-ar putea să fi citit totuși relatarea noastră pe Katanixis) este că Ucraina nu este singura țară care experimentează unificarea ortodocșilor cu papistașii greco-catolici.
În Biserica Ortodoxă Română “experimentul” se realizează la Oradea, de către episcopul filouniat Sofronie Drincec, pomenit la 8 septembrie 2019, în prezență, ca episcop uniat.
După șase luni de tăcere mormântală, Mitropolia Ardealului mi-a transmis un răspuns la plângerea formulată în număr personal și a circa 150 de creștini care au semnat o petiție online pe care Mărturisirea Ortodoxă a inițiat-o la acel moment în sprijinul credincioșilor din Bihor care au sesizat Sinodul din Sibiu pe această temă.
Așteptăm să vedem ce va spune Mitropolia Ardealului despre gestul episcopului orădean: îl va găsi nevinovat sau îl va sancționa cum se cuvine, apărând astfel Biserica Ortodoxă Română de riscul de a fi înglobată în erezia papistă?
Lentoarea cu care merge investigația nu prevestește prea multe rezultate pozitive, mai ales că de atunci au trecut deja două sesiuni ale sinodului BOR, iar problema aceasta încă nu a fost pusă pe tapet, deși este una extrem de gravă.
Comunicatul Patriarhiei ne informează că la Amman va fi trimisă o delegație, pentru a nu părea că acea întâlnire e una a întâistătătorilor.
De ce o fi preocupată Patriarhia de acest aspect? Ne place să credem și pentru că noi am denunțat vehement noua “sinodalitate” pe care a inaugurat-o adunarea din Creta.
Este posibil să aibă legătură și cu relațiile dintre București și Patriarhia Ierusalimului, cu care Patriarhia noastră a întrerupt la un moment dat contactele. Este greu de crezut că propunerea de mediere a sinodului BOR va fi acceptată atât de ușor de către partenerii din alte Biserici, mai ales când va fi făcută de o simplă delegație.
Luând în calcul cele spuse până aici, ne întrebăm: Este o idee bună să milităm pentru independența “tuturor părților” Bisericii Ucrainei, în condițiile în care partea reală, Biserica Ucrainei canonică, nu își dorește autocefalie, iar celelalte grupări, care nu sunt parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci sunt în afara Bisericii Ortodoxe, sunt părți ale unui experiment ce vizează integrarea ecumenistă a Ortodoxiei în constructul eretic al mișcării ecumeniste?
Servește o astfel de propunere păcii în Ortodoxie sau doar planului ecumenist de continuare a diluării Ortodoxiei și a includere a ei în corpusul eretic papist?
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
In articolul anterior este un citat din preotul T.Zisis:,,episcopasi plini de impertinenta si teologi marunti,,.Ecumenistul sef de la Sibiu nu a fost hirotonit canonic ca episcop, deoarece avea copii in intretinere.Se vorbea ca prin 1985 acest ecumenist s-a dus plangand la fostul rector de la I.T.U. Sibiu si a spus ca are multi copii in intretinere si nu are din ce trai si vrea sa devina profesor universitar. LOL. La fel, mana lui dreapta,canonistu, a intrat la doctorat la Drept canonic la Sibiu in 1989 cu nota 7 – posibil ajutat de partid.
Nu va suparati ca am intrat putin in comentariu si l-am editat. Chiar daca am intrerupt pomenirea, se cuvine sa pastram o anumita linie si sa nu o trecem, cand vorbim de cei ce vremelnic ocupa tronuri episcopale, pe care pe vremuri au stat sfinti mari.
Nu stiu cum a fost hirotonit mitropolitul, nici daca e canonic sau nu. Nu stiu daca nu si-o fi rezolvat canonic problema copiilor din intretinere.
Au fost discutii publice.Cand a fost ales episcop la Caransebes avea copii minori in intretinere.E hirotonit necanonic.
Nu scriu cu viclenie,dar cred ca trebuie sa cunoastem si calitatea morala a personajelor.Si ce mai aflu spun aici, pentru ca unii nu vor sa iasa in fata.
Stiu, dar mi-am permis doar sa fac cateva tuse care sa evite o tulburare inutila a unora. Iertati.
Doamne ajuta! Am si eu o intrebare ce nu are legatura cu articolu! Doresc sa ajung la Manastirea Banceni si nu stiu de unde sa iau un microbuz din cernauti catre manastire (pana la cernautistiu cu ce sa ajung )si unde as putea schimba lei in hryvnia sau daca sepoateplati si in lei(ceia ce ma indoiesc) Va rog mult daca stiti sa-mi raspundeti! Multumesc Doamne ajuta!
Lei in grivne se pot schimba la vama, exista acolo exchange, chiar dupa trecerea prin vama, este o benzinarie unde au exchange, daca intrati prin Siret.
Nu pot sa va spun de unde se poate lua autobuz de la Cernauti, de cate ori am fost am fost cu masina, nu am luat autobuz. Oricum e greut, ca nu se vorbeste romaneste pe autobuz. E posibil sa fie o gara si o destinatie Banceni.
Leii romanesti se pot folosi in manastirea Banceni, in rest, grivne si euro.
Drum bun si rugati-va si pentru noi!
Multumesc prentru raspuns! Domnul si Dumnezeul nostru sa va binecuvanteze!
Amin
Biserica Canonică Ucraineană este una singură cea condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.
Asa cum a subliniat la Sinaxa Primaților din Amman, Prea Fericirea Sa a spus că BOC are de fapt „autocefalie reală”, din 1990 prin Scrisoarea Patriarhului Moscovei și a tuturor Rușilor, care a consfințit acordarea autoguvernării.
În Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană„funcționează Sfântul Sinod, există Consiliul Episcopilor, există o curte bisericească independentă, ..se aleg independent și se hirotonesc episcopi, ea deschide noi eparhii și are, de asemenea, instituții educaționale religioase, diverse instituții sinodale pentru interacțiune cu lumea exterioară și ministerul social.”
Patriarhul Daniel trebuia să ia în considerare aceste lucruri, ținând cont că cei care în mod samavolnic au cerut „autocefalia”, sunt schismatici nepocăiți, excomunicați(afurisiți) de către sinodul Bisericii Ruse.
Conform Canonului 10 Apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISIŢI)
Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.(11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)
Iar CANONUL 11 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISIŢI) stabilește că:
Dacă cineva, cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească şi el.
(28 ap.; 4 Antioh.; 10 Cartag.)
La fel Canonul 33 Laodiceea stabilește că: Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.
Așadar, este interzisă rugăciunea „cu cel scos din comuniune” chiar și în afara Bisericii. Mireanul sau clericul care se roagă cu cel scos din comuniune este și el afurisit . Căci a te face părtaș la rugăciune cu cel exclus din comunitatea ortodoxă înseamnă deci a da dovada și de neascultare și de nesupunere față de hotărârea Bisericii luată în legatură cu cei excomunicați. Această neascultare canonică atrage dupa sine aceeași pedeapsă.
Interdicția nu se referă doar la liturghisirea împreună cu clericul caterisit, ci și la oprirea de la orice rugăciune comună. În conformitate cu dispoziția canonului 2 al sinodului de la Antiohia, „…de se va vădi că oarecare dintre episcopi, sau prezbiteri, sau diaconi, sau oarecare din canon, va comunica cu cei excomunicați, acesta încă să fie excomunicat, ca unul ce tulbură canonul Bisericii”. Același canon interzice credincioșilor ortodocși „…să comunice cu cei excomunicați, nici umblând în case să se roage împreună cu cei ce nu se roagă împreună cu Biserica…”.
În temeiul dispoziției canonului 28 apostolic, clericul caterisit, după dreptate, dacă nu se supune pedepsei primite, ci continuă a sluji și mai departe, „acela să se taie cu totul de la Biserică”. Prin urmare, un cleric caterisit nu mai are îndreptățirea canonică, capacitatea harică, de a rosti rugăciuni în Biserică.
Deci așa zisa „Biserică Ortodoxă Ucraineană”, nu poate fi recunoscută, nu se poate vorbi de ea ca despre o BISERICA, fiind formată din excomunicați(caterisiți)nepocăiți.
Toate aceste lucruri sunt binecunoscute de către toți clericii și ierarhii Bisericii.
Noi mirenii necunoscători ale Dispozițiilor și normelor canonice, am putut fi mințiți, trădați și amețiți cu bună stiință, cu mare ușurință, de către cei care sunt la cârma Bisericii. Ce încredere mai putem avea în ei?
O dezamăgire profundă îmi cuprinde inima la gândul că toate rămân fără posibilitatea de îndreptare, de revenire la normal din partea lor. Din ghearele ecumenismului nu se scapă ușor.
Sinodalii în frunte cu Președintele lor continuă fără rușine să manipuleze prin intermediul episcopilor simbriași, toată pleroma Bisericii.
Suntem în continuare bătaia de joc a păstorilor vicleni, care conduc turmele de oi neștiutoare către grozavia iadului care și-a deschis gura întunecată și flămândă.
Prin pedeapsa caterisirii, clericul ortodox, pierzând dreptul de a exercita puterea bisericească în cele trei laturi de manifestare – învățătorească, sfințitoare și de conducere – (can. 3 Antiohia, 27 Sfantul Vasile cel Mare etc), este trecut în rândul laicilor (can. 21 trulan, 3 Sfintul Vasile etc).
Ca urmare, clericul caterisit nu se mai poate învrednici de îndreptățirea de a participa la rugăciunea euharistică sau de a săvârși vreo taină sau ierurgie a Bisericii. În asemenea situație, clericul caterisit, deși este trecut în rândul mirenilor, se exclude pentru un timp anume din comunitatea bisericească a rugăciunii Bisericii, întrucât, a desconsiderat pedeapsa caterisirii, îndrăznind să săvârșească funcțiuni spirituale. Persistând în păcatul pentru care a fost caterisit (can. 3, 88 al Sfântului Vasile cel Mare), clericul respectiv „violează baza credinței… Bisericii”.
Arhiepiscopul Abel de Lublin al Poloniei a declarat după Sinaxa de la Amman că „ar trebui să existe o ordine canonică în Biserică. Biserica nu este un fel de organizare laică în care poți schimba cu ușurință pe director, înlocuindu-l cu un alt director. Există o succesiune apostolică în Biserică și aceasta este cea mai esențială „ideologie a Ortodoxiei”, unul dintre fundamentele cheie ale Bisericii noastre. Și în „Biserica Ortodoxă Ucraineană”, nu există succesiune apostolică – doar câțiva băieți de pe stradă, costumați în haine bisericești…Desigur, trebuie să acoperim toate acțiunile greșite ale fraților noștri, inclusiv ale Patriarhului Bartolomeu din Constantinopol, cu dragostea noastră creștină. Apostolii înșiși ne-au dat un exemplu despre cum să rezolvăm astfel de probleme complexe. Și este foarte semnificativ faptul că, pentru acest dialog, ne-am adunat pe teritoriul Patriarhiei din Ierusalim, unde Primul Sinod (Apostolic) întrunit în 49 A.D., a fost convocat de cel mai în vârstă dintre apostoli – Sfântul Apostol Iacov. Acesta este un exemplu bun pentru toate Bisericile Locale cum să rezolve conflictele problematice ale Bisericii. ”
Avem încredere că Dumnezeu Atotștiutorul va rezolva toate după slavită Voia Sa, reinstaurând pacea și buna înțelegere sfâșiate de interesele meschine, ascunse ale mai marilor Bisericii.
Aceasta sigur se va întâmpla într-o zi anume, chiar dacă această zi va veni la sfârșitul veacurilor.
Până atunci nu ne rămâne decât să ne rugăm, acoperind totul cu iubire statornică și neclintită …