Protopresb. Anghelos Anghelakopoulos
Situația actuală în privința problemei întreruperii pomenirii este următoarea:
- Patriarhul Ioan al Antiohiei a întrerupt pomenirea Patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului, iar Patriarhia Antiohiei a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Ierusalimului.
- Arhiepiscopul Longhin de Bănceni, care ține de Biserica Ortodoxă Ucraineană Canonică, precum și unii clerici din Patriarhia Moscovei au întrerupt pomenirea Patriarhului Kirill al Moscovei.
- Mai mulți clerici din Biserica Greciei au întrerupt pomenirea episcopilor lor.
- Mai mulți călugări din Sfântul Munte au întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
- Mai mulți clerici din Patriarhia României au întrerupt pomenirea episcopului lor.
- Mai mulți clerici din Basarabia au întrerupt pomenirea Mitropolitului Vladimir al Basarabiei și a episcopilor locali.
- Patriarhul Kirill al Moscovei a întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu, iar Patriarhia Moscovei a întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Ecumenică.
- Mai mulți clerici din Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă din Europa Occidentală, cu sediul la Paris, condus de Arhiepiscopul Ioannis de Hariupoli, au întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu.
- Pseudo-mitropolitul schismatic Epifanie al „Kievului și întregii Ucraine“, al „noii Biserici“ schismatice din Ucraina, a întrerupt pomenirea Patriarhului Kirill al Moscovei[1].
- S-a auzit opinia că mai mulți clerici ai Bisericii Greciei se gândesc să întrerupă pomenirea episcopilor locului, în cazul în care episcopii nu asigură clerului salarizarea, așa cum este.
În această privință este nevoie să vedem, potrivit Sfintelor Canoane, cine dintre cei de mai sus aplică întreruperea pomenirii în mod canonic sau necanonic. Sfintele Canoane care fac referire la întreruperea pomenirii sunt două: can. 31 Apostolic și canonul 15 al Sinodului I-II Ecumenic.
Can. 31 Apostolic stabilește cu exactitate: „Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-1 cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire…“[2].
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canonul de mai sus, spune: „…Oricare presbiter l-ar defăima pe episcopul său și, fără să cunoască că acesta greșește în chip vădit, ori în buna credință ori întru dreptate, adică fără să cunoască dacă acesta este în chip vădit fie eretic, fie nedrept, i-ar aduna separat pe creștini și zidind altă biserică, ar liturghisi în ea în chip osebit, fără voia și socoteala episcopului său, unul ca acesta ca un iubitor de începătorie să se caterisească …Iar cei care se despart de episcopul lor mai înainte de sinodiceasca cercetare, pentru că acesta propovăduiește în auzul tuturor vreo rea socoteală și erezie, unii ca aceștia, potrivit canonului 15 al Sinodului I-II, nu numai că nu se supun certărilor de mai sus, dar și de cinstea ce se cuvine celor dreptslăvitori se învrednicesc”.
A doua parte a Canonului 15 al Sinodului I-II, organizat în timpul Sfântului Patriarh Fotie cel Mare (861 d. Hr.) precizează: „Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cu întâistătătorul lor pentru oarecare erezie osândită de sfintele sinoade sau de Părinţi, adică de comuniunea cu acela care propovăduieşte erezia în public şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări”[3].
Tâlcuind acest canon, Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „Iar dacă întâi-șezătorii cei numiți ar fi eretici și eresul lor l-ar propovădui întru arătare și pentru aceasta supușii lor se despart de ei mai înainte încă de judecata sinodală pentru eresul acesta, unii ca aceștia, despărțindu-se de aceia, nu numai că nu se osândesc pentru această despărțire, ci și de cinstea cuvenită, ca niște dreptslăvitori, sunt vrednici; fiindcă nu au pricinuit schismă prin despărțirea aceasta, ci mai ales au slobozit Biserica de schisma și de eresul minciuno-episcopilor acelora”.
Vedem, deci, că singurul motiv pentru care se conferă dreptul de întrerupere a pomenirii episcopului locului, de către preoți, este abaterea episcopului în aspecte legate de dreapta credință, adică erezia, și de dreptate. În mod concret, pentru epoca noastră, abaterea este acceptarea și punerea în aplicare de către episcop, a panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a pseudo-sinodului din Creta.
Pe baza celor de mai sus, am putea afirma, deci, următoarele:
1) Anticanonică este întreruperea pomenirii:
- a) Patriarhului Teofil al Ierusalimului de către Patriarhul Ioan al Antiohiei, precum și întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ierusalimului de către Patriarhia Antiohiei, deoarece aceasta nu se face din pricina ereziei, ci a problemei jurisdicționale a Qatarului, fapt ce conduce la schismă.
- b) Patriarhului Kirill al Moscovei de către pseudo-mitropolitul schismatic Epifanie „al Kievului și întregii Ucraine” al noii pseudo-Biserici schismatice a Ucrainei, pentru că nu se face din cauza unei erezii, ci pentru interese geopolitice, ceea ce conduce la schismă. Bineînțeles, precizăm că întreruperea pomenirii este cu totul invalidă fiindcă Epifanie este schismatic și în afara Bisericii.
2) Canonică este întreruperea pomenirii:
- a) Patriarhului Kirill al Moscovei de către Arhiepiscopul Longhin de Bănceni și de mai mulți clerici din Patriarhia Moscovei, fiindcă cel dintâi acceptă panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a semnat, împreună cu ereticul papă Francisc al Romei „Declaraţia de la Havana”[4].
- b) episcopilor locali de către clerici ai Bisericii Greciei, în frunte cu Preacucernicul Pr. Protopresbiter Theodoros Zissis, p. Nicolae Manolis și p. Fotios Vezynias pentru că episcopii lor fie acceptă panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios, fie că au luat parte la pseudo-sinodul din Creta și au semnat documentele eretice adoptate de acesta, fie acceptă pseudo-sinodul.
- c) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu de către mai mulți călugări din Sfântul Munte, deoarece cel dintâi este începător al panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a organizat și a convocat pseudo-sinodul din Creta și încearcă să pună în aplicare hotărârile eretice adoptate în cadrul acestuia.
- d) Patriarhului Ecumenic Bartolomeu de către mai mulți clerici din Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă, deoarece cel dintâi este începător al panereziei ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religios și a organizat și a convocat pseudo-sinodul din Creta și încearcă să pună în aplicare hotărârile eretice adoptate în cadrul acestuia. Acesta este principalul motiv pentru care Patriarhia Ecumenică a dizolvat recent Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiţie Rusă [5].
- e) episcopilor locali de către mai mulți clerici din Patriarhia Română, în colaborare cu teologul Mihai-Silviu Chirilă, care au întrerupt, după cum reiese din documentul unor membri ai sinaxei ortodoxe naționale a clericilor, monahilor și mirenilor din ianuarie 2018[6], pomenirea ierarhilor eretici începând din august 2016, fiindcă episcopii lor fie acceptă panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios, fie au participat la pseudosinodul din Creta și au semnat documentele eretice adoptate de acesta, fie acceptă pseudosinodul.
- f) Mitropolitului Vladimir al Moldovei și a unor episcopi de către unii clerici din Moldova pentru că nu au reacționat față de semnarea „Declaraței de la Havana” de către Patriarhul Kirill al Moscovei.
- g) A Patriarhului Bartolomeu de către Patriarhul Kirill al Moscovei și întreruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ecumenică de către Patriarhia Moscovei ar fi preferabil să se facă pe baza Can. 15 al Sinodului I-II, întrunit în timpul Sfântului Fotie cel Mare. Bineînțeles, nici acum nu lipsesc baza și temelia canonică, de vreme ce Patriarhul Bartolomeu se află în comuniune și slujește împreună cu pseudo-episcopii schismatici condamnați, caterisiți și anatematizați ai noii pseudo-Biserici schismatice a Ucrainei, a căror situație nu s-a schimbat, deoarece Biserica Rusiei, care i-a pedepsit, continuă să îi considere schismatici și împreună cu aceasta, așa îi consideră întreaga Biserică Ortodoxă. În aceste cazuri este valabil Canonul 2 al Sinodului local din Antiohia[7], recunoscut de Sinoadele Ecumenice, potrivit căruia „cel care va comunica cu cei excomunicaţi, acesta să fie excomunicat” și alte canoane similare.
- h) Dacă unii clerici din Biserica Greciei întrerup pomenirea episcopului locului din pricina salarizării, acest gest va avea ca bază Canonul 31 Apostolic, fiind legat nu de buna-credință, ci de dreptate.
Trebuie să subliniem faptul că întreruperea pomenirii nu trebuie să fie folosită drept instrument de către ecumeniști și schismatici, pentru realizarea unor interese geopolitice sau de alt tip, ci să rămână întotdeauna în limitele sale, precizate de sfintele canoane[8].
Note:
[1] Prima Liturghie a noului Întâistătător, fără pomenirea Patriarhului Moscovei, 16-12-2018, https://orthodoxia.info/news/χωρίς-μνημόνευση-του-μόσχας-η-πρώτη-θ-λ/.
[2] CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Tesalonic 2003, pp. 39-40.
[3] Ibidem, p. 358.
[4] Declaraţia comună semnată de Papa Francisc al Romei și Patriarhul Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii, 12-2-2016, https://mospat.ru/gr/2016/02/13/news128178/
[5] Comunicatul Sfântului și Marelui Sinod (29 noiembrie 2018),https://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=gr&id=2628&tla=gr
[6] A se vedea textul „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! România: Proiect de rezoluție referitor la provocările actuale la adresa luptei antiecumeniste”, 16-1-2018, https://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_288.html.
[7] CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Tesalonic 2003, pp. 407-408.
[8] V. Protopresb. Theodoros Zisis, Δέν εἶναι σχίσμα ἡ ἀποτείχιση˙ ὀφειλόμενες ἐξηγήσεις [Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri necesare], ed. Τό Παλίμψηστον, seria Καιρός 24, Θέματα ἐκκλησιαστικῆς ἐπικαιρότητος [Subiecte de actualitate bisericească], Tesalonic, 2017 și textul nostru cu titlul: Συμβολή στό θέμα τῆς διακοπῆς μνημοσύνου [Contribuție la subiectul întreruperii pomenirii], 10-1-2018, https://www.katanixis.gr/2018/01/blog-post_30.html.
Nota editorului Mihai-Silviu Chirilă
Valoarea de mărturisire a acestui text este dată de faptul că el recunoaște, de la nivelul oficial al reprezentantului Mitropolitului Pireului, IPS Serafim, că întreruperea pomenirii ierarhilor eretici semnatari în Creta este canonică. Mai mult, această recunoaștere este făcută pentru poporul dreptcredincios din Grecia, căruia i se spune că întreruperea pomenirii este corectă și canonică, atunci când este făcută cum trebuie, și că toate întreruperile de pomenire sunt canonice în toată Ortodoxia, dacă au fost făcute pentru mărturisirea cu capul descoperit a ereziei, iar nu pentru alte motive necanonice.
Această mărturisire a Mitropoliei Pireului, conjugată cu scrisoarea prin care Biroul Antieretic al Mitropoliei contestă așa-numita „Biserică” a schismaticilor ucraineni, publicată tot astăzi de portalul nostru (https://www.marturisireaortodoxa.ro/mitropolia-pireului-apel-catre-sfantul-sinod-al-bisericii-greciei-privind-problema-ucraineana/) vine să arate cât de neîndreptățită este batjocorirea întâîstătătorului mărturisitor al Mitorpoliei Pireului de către monahul schismatic Sava, care, chiar în aceste zile, umblă prin România nestingherit de autoritățile bisericești românești, încercând să își convingă adepții că ierarhul din Pireu este un eretic, pentru că nu a întrerupt legătura cu ceilalți membri ai Sinodului grecesc, iar cei ce au comuniune cu Mitropolia Pireului ar fi, în opinia monahului aghiorit, la fel de eretici ca și semnatarii sinodului ecumenist din Creta, în ciuda faptului că unii dintre ei sunt nepomenitori ai acelora.
Citiți și:
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
In privinta primei intrebari a raspuns pentru mine HD.Acum va rog sa-mi adresati a doua intrebare.Nu sunt influientat de nimeni.Dupa raspunsurile evazive ale mitr.Hierotheos si ale monahului Rafael din octombrie 2016 de la Iasi(au fost transmisiuni in direct)am decis sa rup legatura cu ereticii.Abia in decembrie 2016 am aflat de siteurile antiecumeniste.Ultima sansa a fost mitr. Hierotheos si Mon.Rafael.In zadar.
Din pacate, raspunsul lui HD este nesatisfacator, cum este si al dumneavoastra. S-ar putea sa vorbim limbi diferite, dar diferenta este ca una dintre limbi este ortodoxa, cealalta schismatica.
Si pe mine m-a dezamagit IPS Hierotheos in 2016, dar asta nu il face eretic, mai ales data fiind prestatia de la sinodul ecumenist din Creta.
Monahul Rafael este in alta categorie, el fiind un sustinator deschis al Cretei.
A doua intrebare o gasiti la HD, nu o mai repet aici, de vreme ce cititi atent ce scrie HD. Cred ca este de bun-simt.
De fapt am mai trimis doua comentarii,dar n-au aparut.Pe scurt:Canoanele 1991(Stan-Floca):horeipiscop+hirotonie.De aici au ajuns la concluzia ca horeipiscopii sunt episcopi de tara.Pe aceasta logica fac trimitere la mai multe canoane:pag. 197(horeipiscopii):8 sin.I ec.,14 sin.VII.EC.,13 Ancira,14 Neocezareea;8 Antiohia,57 Laodiceea;89 Vasile cel Mare.Cine n-are rabdare sale citeasca,le spun:doar can.14 Neocezareea are treaba cu horeipiscopii. Stan-Floca comenteza aici ca horeipiscopii ii reprezinta pe cei 70,dar….sunt egali pe linie sacramentala cu episcopii, care-i reprezinta apostoli..E cel putin hilar.Acum,Pidalionul.Surpriza!Pag.325:horeipiscop+hirotesie.Aici apar doar doua canoane:10 antiohia(apare la Stan-Floca)si 14 Neocezareea.La 14 Neo.ii compara cu cei 70,dar diferiti sacramental(vezi comentariul din Pidalion).Deci existau episcopi la orase,dar si la sate si existau preoti si preoti cu hirotesie de la episcop numiti horeipiscopi.Daca erau episcopi de ce le era interzis sa hirotoneasca preoti?Sub pedepsa caterisirii?Vreti sa spuneti ca,.mai nou, masteratele in drept canonic ortodox duc la schisma?
Vreau sa zic doar ca va invartiti in jurul unor aspecte irelevante. Horepiscopii erau episcopi, altminteri nu puteau hirotoni preoti. Artemie nu putea hirotoni astfel de horepiscopi in Biserica sa fara acordul Sinodului.
Si ca sa repet a doua intrebare: credeti ca autorii Scrisorii catre Artemie din 2015, profesori universitari de calibru, precum prof. Zisis, prof. Metalinos, prof. Telenghidis, nu stiu toate canoanele pe care incercati dumneavoastra sa le potriviti ca sa ii dati dreptate lui Artemie?
Credeti-ma, stiau, de aceea demonstratia dumenavoastra este irelevanta pentru tema pusa in discutie si bate pasul pe loc in mod inutil.
revin cu intrebarea: care dintre cele doua structuri bisericesti sarbe este Biserica lui Hristos?
Poate ca alti cititori sunt interesati.Ma tot luati peste picior ,dar nu veniti cu contra argumente.Inchei.Seios.
Episcopul hirotesea ipodiaconi,anagnosti si catehisitori(catehizau neofitii) si hirotonea preoti.Din motive pastorale,episcopul a hirotesit preoti de tara care sa hiroteseasca ipodiaconi,anagnosti si cateheti.Preotul de tara a ramas tot preot,dar cu titulatura pompoasa de ,,horeipiscop,,.
In zilele noastre episcopul hirotoniseste preotul intru duhovnicie.Ce devine preotul hirotonisit?Preot duhovnic sau,dupa logica Stan-Floca ,episcop de tara sau episcop vicar?Printr-o simpla hirotonisire?A doua intrebare,acum:Nu potrivesc nimic.Daca Artemie a hirotonit episcop a incalcat flagrant canoanele,dar daca a hirotesit un preot,care in urma hirotesirii a ramas tot preot,dar cu unele harisme, a procedat corect. Eu nu am vazut documentele oficiale.V-am dat un raspuns canonic.(Si eu scriu de pe Mac si nu stiu unde sunt diacriticele).
.
Refuzati sa pricepeti si prelungiti o discutie absolut inutila. Unde ati auzit dumneavoastra de preoti cu harisme de hirotonire de preoti? Unde ati gasit dumneavoastra ca un preot poate hirotoni preoti. Chiar nu pricepeti ca horepiscopii erau episcopi?
Chiar nu reusiti sa pricepeti ca indiferent cat de corecta ar fi hirotonirea de horepiscopi, daca ar fi, dar nu e, Artemie nu putea face asta contra vointei sinodului Bisericii sale?
Va e asa de greu sa pricepeti ca semnatarii Scrisorii Sinaxei CLericilor si Monahilor din Grecia nu sunt niste amatori care se joaca de-a cititul Pidalionului, ci sunt oameni cu stiinta reala de teologie, iar acei oameni i-au spus ca a incalcat canoanele? Credeti ca sunteti mai luminat decat toti aceia si il explicati mai bine pe Artemie? Bine, explicati-i faptele, dar nu va asteptati sa va cred eu.
Raspundeti, va rog, la intrebarea mea: Care e Biserica Ortodoxa reala in Serbia acum? BOS sau „episcopia din catacombe” a lui Artemie?
@ Cosmin D Mi se pare mie sau faceți niște confuzii dogmatice; motiv pentru care nu puteți interpreta canoanele respective. În primul rând trebuie să înțelegem termenii.
Hirotonia/hirotonisirea este o Taină, cea a Preoției/Ieriei, iar hirotesia este o binecuvântare, o distincție, o afierosire, o împuternicire, o slujire adițională, conferită unui cleric sau mirean – care nu îi ridică gradul preoțesc… însă îi poate conferi un atribut de slujire în plus.
Spre exemplu, prin hirotonie un diacon devine preot (hitotonia urcă treapta), iar prin hirotesie un preot devine duhovnic (caz în care preotul poate administra Taina Spovedaniei), dar rămâne tot preot, nu urcă în treaptă. Sunt două chestiuni distincte!
Preoția este în principiu episcopatul, care deține deplinătatea slujirii apostolești, cea a Preoției nou-testamentare. Însă, din necesitate, Biserica a mai instituit încă două trepte derivate și descendente, cea a presviteriului/preoției și a cea diaconatului – având diferite grade și slujiri.
Deosebirea esențială este aceea că episcopul poate hirotoni (chiar și alți episcopi, în anumite condiții), preotul și diaconul însă: nu.
Horepiscopul are treapta de episcop, nu de preot. Deci horepiscopul poate hirotoni, la rândul său. Însă în anumite limite canonice (cu acordul episcopului eparhiot).
Chiar dacă, pnevmatologic vorbind, episcopul poate hirotoni de unul singur, oriunde și oricând, este limitat d.p.d.v. canonic și admnistrativ… (Canonul 1 apostolic, canonul 4, sinod I Ecumenic, canonul unic sinod Constantinopol 394, etc).) Canoane pe care episcopul Artemie le încalcă.
Problema episcopului Artemie de Kosovo este deci una de necanonicitate. În eparhia sa fiecare ierarh își exercită lucrarea sa pastorală, conform atribuțiilor ce și le-a luat la instituire și instalare. Prin urmare, hirotonind preoți nu trebuie să întrebe pe nimeni. Însă a hirotoni horepiscopi? Având în vedere că horepiscopatul a încetat a mai fi o practică a Bisericii de secole, problema ajunge de competența unui sinod. Ce mai știm noi astăzi despre horepiscopat?
În principiu orice ierarh necesită un tomos și o carte canonică, fiind un continuator al succesiunii apostolice. Care e sinodul care i-a autentificat acei horepiscopi?
Succesiunea paralelă este schisma prin definiție, valabil și pentru episcopul Artemie, chiar dacă nu s-a autodeclarat arhiepiscop și mitropolit (ca în cazul Episcopului vicar Galaction Cordun – inițiatorul schismei slătioriene), însă acționează ca un patriarh, mandatând horepiscopi (sufragani?) în nume propriu.
Părerea mea persosală e că episcopul Artemie în încercarea sa de a eluda canoanele, a folosit această viclenie, încercând să reînvie hoepiscopatului, a cărei instituire nu lăsa să pară a schismă, însă a obținut o „aceeași Mărie, dar cu altă pălărie.”
Chiar dacă unii merg pe supoziția că episcopul Artemie s-a aflat în îngrădire de ecumeniștii din Patriarhia Serbiei, aceasta nu justifică nici pe departe hirotonirea horepiscopilor. Îngrădirea canonică nu admite succesiunea paralelă.
N-am vazut comentariul pana acum.Daca era episcop nu trebuia sa fie hirotonit de trei episcopi?Canonul 10 Antiohia ii stabileste competentele si nu face trimitere la canoanele la care faceti dumneavostra trimitere.Horeipiscopatul nu a fost interzis.Daca asa vede si ep.Artemie(nu stiu absolut nimic de el)lucrurile,un horeipiscop care sa hirotesesca clerului inferior nu e necanonic.Daca horeipiscopul lui Artemie hirotoneste preoti e necanonic si incalca canonul 10 Antiohia.Canonul 10 Antioha e foarte clar.El pune capat speculatiilor.Un canon endemic lamureste si codifica unele situatii din B.O.Sa nu cadeti in capcana de a interpreta canoanele.Eu doar am citat acest canon.Poate ca si ep.Artemie a gandit la fel
Cu parere de rau, va incapatanati sa o tineti pe a dumneavoastra, motiv pentru care va informez ca acesta este ultimul comentariu pe care vi-l public pe aceasta tema, mai ales ca ati inceput sa ne si insultati, lucru pe care, cu parere de rau, nu il acceptam pe acest site, pe banii nostri.
E ultima discutie pe aceasta tema, asa ca va spun din nou: canonul 10 Antiohia, in formularea sa, vorbeste mai mult despre alegerea de catre episcop a horepiscopului, nu de hirotonirea lui, dupa cum se poate observa din corelarea termenilor de acolo cu alti termeni din Pidalion pe aceeasi tema. Observati ca acolo termenul este „a se face”, nu „a se hirotoni”. Aceea e cheia canonului, nu discutia dumneavoastra sterila despre hirotonie/hirotesie, cu concluzia absolut ridicola ca un preot poate primi hirotesie de a hirotoni preoti, asa cum preotii primesc hirotesie intru duhonvic. Va dati seama ce enormitati sustineti? Iertati-ma.
Pentru detalii, cititi articolului parintelui Theodoros Zisis publicat anul trecut pe ortodoxinfo. acolo parintele explica foarte clar diferentele si de ce canonul acesta nu este in conflict cu canonul care cere hirotonirea de catre trei episcopi. https://ortodoxinfo.ro/2018/05/11/pr-prof-theodoros-zisis-despre-episcopul-artemie-si-despre-horepiscopii-pe-care-i-a-hirotonit/ Iata textul parintelui Zisis, daca nici pe acesta nu il acceptati, inseamna ca aveti o mare problema, pe care va rog sa v-o rezolvati altundeva decat pe paginile acestui site.
Chiar daca ar fi asa cum spuneti si Artemie putea hirotoni de unul singur, era tinut de obligatia de a se consulta cu superiorii sai ierarhici, pentru ca asa spun canoanele 34 apostolic si 9 antiohia, care stipuleaza ca episcopul nu poate face nimic de seama in eparhia lui fara acordul superiorului ierarhic. Iar reinfiintarea unei trepte clericale este ceva important. Nefacand aceasta consultare, incapatanandu-se sa o tina pe a lui dupa ce a vazut ca Biserica din care face parte nu i-a acceptat aceasta hirotonie.
Pentru toate aceste motive este schismatic, este in afara Bisericii, a fost anatemizat cu toate consecintele ce decurg de acolo.
De aceea, raspunsul la intrebarea pe care eu v-am pus-o si la care ati dat un raspuns neconvingator, este ca Biserica ortodoxa canonica in Serbia este Biserica Ortodoxa Sarba, cu toate problemele ei de acum, ea este cea cu succesiune apostolica, ea este cea care a crestinat poporul sarb, ea este cea care, daca va da Dumnezeu sa se insanatoseasca din aceasta erezie, va duce poporul sarb pana la sfarsit in istorie. Punct.
Iluzia ca BOS este eretica iar Artemie martusiseste dreapta credinta este o iluzie, pentru ca chiar daca in acest moment BOS are probleme de contaminare cu erezia si nu face marturisirea asa cum trebuie sa o faca, a spune ca un schismatic marturiseste dreapta credinta este contrat tuturor canoanelor pe care le invocati dumneavoastra.
Acestea fiind spuse, incheiem aceasta discutie, cu un proverb latin, timeo hominem unius libris „ma tem de omul care a citit o singura carte”. Indiferent de cine a scris studiul acela pe care il invocati incontinuu, realitatea canonica este alta.
Iertati si Dumnezeu sa va ierte!
Am citit articolul pr.Zisis la momentul aparitiei, dar nu aveati site.Pr.Zisis a mers intr-o directie istorica si nu canonica.
Sunteti fenomenal. Rar mi-a fost dat sa vad asemenea incapatanare. Cititi articolul parintelui Zisis pana la capat, ca merge si pe directia canonica.
Discutia pe aceasta tema se incheie, pentru ca e inutila. Iar daca continuati sa ma insultati in celelalte comentarii, sa stiti ca se incheie discutia si pe alte teme. Asa cum v-am spus, pe acest site nu se accepta insultarea proprietarea siteului, printre multe alte reguli.
Multumesc pentru intelegere.
Canoanele 10 Antiohia si 14 Neocezareea incheie discutia:horeipiscopii sunt preoti.Nimeni nu poate avea alta interpretare,nici teologii din Grecia.Eu am atras atentia asupra confuziei din Canoanele B.O.De fapt asa trebuia sa spun de la inceput:Horeipiscopi-vezi Antiohia si Neocezareea.
O tineti la nesfarsit pe a dumneavoastra. Inseamna ca avem in Biserica Ortodoxa Taina Hirotoniei care poate fi savarsita si de preoti. Frumos.
Tot nu reusiti sa pricepeti ca chiar daca ar fi preoti, daca BOS i-a spus ca nu este de acord cu horepiscopii aceia el trebuia sa se conformeze. Sau si canonul 34 spune ca episcopii pot sa se conformeze sau nu cerintelor sinodalitatii.
Va inselati in privinta teologilor din Grecia, ei au spus ce spun si eu si oricine care nu se joaca de-a canoanele: horepiscopii sunt episcopi. pentru ca nu exista in BO hirotonire de preot facuta de alt preot. Cum ar fi ca protopopii, cu care probabil ca faceti in mod gresit analogia, sa hirotoneasca preoti?
Va anunt respectuos ca as dori sa punem capat acestei discutii care nu duce nicaieri, Daca puteti sa imi raspundeti la cele doua intrebari va sunt recunoscator:
1. care e Biserica reala ortodoxa canonica in Serbia: BOS sau episcopia lui Artemie?
2. Credeti ca stiti canoanele mai bine decat toata Sinaxa Clericilor din Grecia?
Multumesc.
@ Cosmin D Ortodoxia nu e un târg în care se negociază dogme. „Nu există concesie în materie de credință.” zicea Sfântul Marcu Evghenicos, episcopul Efesului. Horepiscopii au fost episcopi din zone rurale, în nici un caz nu scrie nicăieri că erau hor-presbiteri. Confuzia vă aparține. Așa cum v-a spus Dl. teolog Mihai-Silviu Chirilă, adineaori, așa vă poate spune orice teolog ortodox: preotul nu poate hirotoni! Unicul „ iconom al tainelor dumnezeiești” este episcopul.