Cu mai mulți ani în urmă, Sfântul Paisie Aghioritul spunea profetic:
,,Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât, de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi.”[1]
Evenimentele recente ne adeveresc spusele acestui mare sfânt. Lumea arde la propriu și la figurat. Arde pe plan economic, social și spiritual. În timp ce se trâmbițează lupta pentru drepturile omului, se observă din ce în ce mai clar o luptă dusă împotriva omului pe cele trei planuri.
Pe plan economic, societatea actuală caută să-l atragă pe om să se închine idolului iubirii de arginți. Odată ce omul este robit de acest idol, cade cu ușurință și în alte păcate pierzătoare de suflet. El nu mai are timp de rugăciune, se consideră puternic și își pune toată nădejdea în el însuși, în creativitatea sa, autozeificându-se și uitând că toate darurile pe care le are sunt de la Dumnezeu. Însă după ce necuratul iubirii de arginți l-a robit bine pe om, vin alți necurați și dărâmă tot ce omul a lucrat fără Dumnezeu. Și îl aruncă în deznădejde.
În perioada comunistă, s-a construit mult, dar fără Dumnezeu. Dumnezeu era prigonit, era un oaspete nepoftit în marile șantiere și întreprinderi. Iar Dumnezeu a îngăduit ca majoritatea acestora să rămână pustii după 1989. Un popor de creștini adevărați ar fi pus genunchii la rugăciune, ar fi chemat lumea la pocăință pentru tot ce s-a greșit în perioada comunistă și ar fi căutat soluții pentru ca România să pornească într-o direcție plăcută lui Dumnezeu. Rămași fără repere spirituale, unii au trădat țara, alții – familia, alții – pe Dumnezeu! Mulți români au luat calea străinătății, pierzând acolo și bruma de credință pe care o mai aveau de la bunicii lor mai greu de reeducat.
Pe plan social, s-a început o luptă împotriva familiei și a valorilor tradiționale. Nici în școli și nici în universități Dumnezeu nu era primit în perioada comunistă. Iar acum este poftit afară în mod politicos!
În arte, modelul sfântului este declarat de Ev Mediu[2], așa că nu e de mirare că eroul actual poate fi și un actor sau un luptător pentru drepturile omului care promovează idei anticreștine! Dornici să scape de povara etichetărilor și să fie în pas cu moda, mulți cad în cursele întinse de Antihrist. S-a început cu arta, dar se continuă cu educația instituționalizată! Iar românul cască gura la televizor și înghite pe nemestecate otrăvurile antihriștilor plătiți să-l scoată în mod elegant pe Dumnezeu din inimile creștinilor. Nici eroul național nu mai e la modă, căci aparține secolului al XIX-lea![3] Iar personaje precum Superman, Spiderman, Batman și Supergirl sunt considerate supereroi, deși au trăsături inspirate din legendele antice. Așadar, în arta destinată copiilor, modelul sfântului și al patriotului sunt înlocuite adesea cu antimodele (păgânisme, aș zice), lipsindu-i pe copii de repere sănătoase. Iar o mare parte dintre părinți le cumpără copiilor cărți despre antimodele sau îi lasă pe aceștia să urmărească tot felul de filme cu mesaje anticreștine.
Pe plan spiritual, de asemenea se impun încet și sigur valori anticreștine, ecumeniste, aspect semnalat de către monahi din întreaga lume.[4] Un personaj dubios din multe puncte de vedere, Papa Francisc, cu sprijin politic, este prezentat ca model întregii lumi.[5] Câtă desfășurare de forte, câtă risipă de energie pentru a i se conferi chiar o aură de sfânt în România cu prilejul vizitei sale recente în România! Cei care și-au populat mintea cu antimodele, nu fac diferența și nu mai deosebesc lupul de oaie. Ba chiar li se pare că oaia este mai periculoasă decât lupul!!!
În urma Sinodului din Creta, din 2016, ereziile au fost înnobilate, fiind considerate ,,biserici”, conform ereziei ecumeniste la modă acum. Preoții care, aplicând Canonul 15 s-au îngrădit de erezia ecumenistă, au fost caterisiți pentru a-i intimida și pentru a-i supune pe cei care nu au avut încă acest curaj. După modelul papist preluat și impus de… Patriarhul Bartolomeu, un alt antimodel de ortodox a cărui corectitudine politică este menită să atragă foc din Cer!
Acum Papa Francisc își propune să unească toate religiile lumii!!! Iar generația educată să accepte eroii universali nu vede nimic rău în asta! Dacă modelul sfântului aparține Evului Mediu, la ce să ne mai așteptăm?!!!
Unii ar vrea să ne spună că lupta pentru mântuire nu mai e la modă, alții vor să ne sugereze că mântuirea este compatibilă chiar cu păcatul, cu erezia ori cu primirea peceții antihristice cu semnul fiarei pe mâna dreaptă ori pe frunte! Acestora le recomand să citească ,,Mântuirea păcătoșilor”, carte scrisă de Agapie Criteanu și Apocalipsa, capitolele 13, 14, 15.
E secetă duhovnicească, iar lumea arde! Atunci când nu plouă, se mai fac irigații, se mai face câte o procesiune, se scot icoane, se declară cod portocaliu sau roșu. Acum e secetă duhovnicească și prea puțini o simt. Prea puțini o observă. Arde spiritual tineretul, ard copiii, ard și mulți bătrâni, dar suntem prea ocupați să observăm asta! Ce așteptăm? Să ardem în iad?
Hristos S-a născut, S-a răstignit, a înviat, S-a înălțat și ne-a lăsat Noul Testament ca reper pentru cei care dorim mântuirea. Viețile, Scrierile și Canoanele Sfinților Părinți sunt repere la care trebuie să ne întoarcem înainte de a veni mania lui Dumnezeu peste noi. Hristos nu Se lasă batjocorit la nesfârșit, lucru care se observă din ce în ce mai mult în întreaga lume exagerat de modernă!
Dacă nu ne întoarcem la modelul sfântului, vom accepta modelul vaccinatului ghinionist, modelul ecumenistului care se închină lui Antihrist, modelul luptătorului pentru dreptul de a păcătui în voie, fără limite și modelul sclavului cipuit! Iar antenele 5G le vom considera indispensabile! Ca și chinezii! Oamenii insensibili, educați astfel sunt mai răi decât necurații. Acest lucru deja se observă în țările afectate de dezastre de tot felul.
Ortodoxia trăită, nu cea declarată, ne face puternici. De acea, sfinții ne îndeamnă la cunoașterea și mărturisirea Ortodoxiei, la rugăciune, post, milostenie, lupta cu păcatul, cu erezia și cu însemnele antihristice, la cultivarea virtuților.
Dumnezeu să ne ajute să-L primim Hristos în inimile noastre, ca să ne arate în aceste vremuri Calea, Adevărul și Viața! Amin.
Prof. Lucreția P.
[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-paisie-aghioritul-lumea-arde-pricepeti-asta/
[2] Limba și literature română, manual pentru clasa a V-a, Editura Art Educațional, p. 126.
[3] Ibidem.
[4] https://doarortodox.ro/2014/11/22/marturisire-impotriva-ereziei-initiata-de-monahii-romani-din-sfantul-munte/
[5]https://stirileprotv.ro/stiri/international/papa-francisc-i-ar-fi-spus-unui-barbat-homosexual-ca-dumnezeu-l-a-facut-asa.html
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Un preot l-a intrebat de curand pe Zaharia Zaharou daca trebuie sa asculte de episcop in orice situatie.Zaharia Zaharou a raspuns ca nimeni nu este mai presus de episcop. Chiar asa a spus.Toata sala a aplaudat.Inseamna ca in aceasta situatie ,nici canoanele nu mai conteaza.De pe acest site am inteles ca si Zaharia Z.apartine de Bartolomeu.Acum au la Eseex un nou staret,Petru,cu care vor bantui prin Romania.
PĂRINTELE THEODOROS ZISIS: POZIȚIA EXPRIMATĂ PRIN CUVINTELE „NOI RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ, NU PLECĂM ” ESTE ERONATĂ. CINE SUNT CEI CARE PLEACĂ DIN BISERICĂ?
Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită, pune stăpânire pe persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie, iar noi, ortodocșii, ca niște franctirori (soldați voluntari – n.n), aruncăm în tot acest timp câteva focuri de armă împotriva unui dușman înarmat incomparabil mai bine decât noi, împotriva unui pericol ce constituie o amenințare cu totul asimetrică față de acțiunile noastre. Nu asta facem de atâți ani, amânând construirea zidului? Și acum, văzând că prin pseudosinodul din Creta dușmanii au ocupat până și ultimul bastion instituțional de care dispunem, sistemul sinodal, nu trebuie să ne îmbunătățim oare strategia, să ne adaptăm planurile de comandă, să folosim armamentul cu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți prin deciziile lor inspirate de Duhul Sfânt? Din cetatea pseudosinodului sunt lansate proiectile de artilerie și amenințări, din ce în ce mai mulți oameni sunt robiți continuu de ecumenism și de religia universală, rugăciunile comune și fiestele ecumeniste se întețesc, episcopași plini de impertinență și teologi mărunți denaturează și deformează cuvântul adevărului și îl sfâșie ca niște fiare sălbatice, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, iar noi ne întrebăm încă unde e Biserica, dacă suntem în Biserică rămânând împreună cu ereticii sau dacă plecăm din Biserică despărțindu-ne de ei? Nu este oare o axiomă eclesiologică consacrată faptul că Biserica este acolo unde există adevărul și nu acolo unde există episcopi și patriarhi eretici?
Protopresbiter Theodoros Zisis, Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri datorate, pp. 10-11.