Înalt Preasfinția Sa, Mitropolitul Hieroteos (Vlachos) de Nafpaktos, considerat unul dintre cei mai importanți teologi ai Bisericii Ortodoxe din actuala perioadă, a publicat opinia cu privire la modul în care Biserica Greciei ar trebui să răspundă acțiunilor Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina.
Discutând despre istoria modului în care Bisericile din vechea Pentarhie au devenit autocefale, despre conținutul lor de tomosuri autocefale și rolul Patriarhiei Constantinopolului în procesul de acordare a unei autocefalii, Mitropolitul ajunge în cele din urmă la concluzia că Biserica Greciei nu are dreptul să nu fie de acord cu acțiunile Constantinopolului în Ucraina, pentru a nu pune sub semnul întrebării propria sa autocefalie.
Mai mult, în viziunea Mitropolitului Hieroteos, Sinodul Bisericii Greciei, nici măcar nu are dreptul să ia în considerare problema, care ar constitui un amestec în treburile altei Biserici.
Înaltul Ierarh grec, notează că nu se află în comisiile Sinodului pentru examinarea problemei ucrainene, așa că ceea ce scrie este pur și simplu o viziune personală asupra acestei probleme.
El scrie: „Tronul ecumenic este de aceeași cinste ca și cel al Vechii Rome și după plecarea lui (din Biserică), Noua Romă a devenit primul tron al Bisericii cu prerogative și drepturi speciale” – declarație la care toate Bisericile Ortodoxe Locale și- au dat acordul.
Cu toate acestea, în opinia sa, cu excepția celor cinci patriarhate originale – Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusilem – toate celelalte Patriarhii poartă această titlu numai prin iconomia și bună voință din Constantinopol. Ele nu sunt în vreun sens Biserici autocefale depline și complete, pentru că ele se găsesc la dispoziția Patriarhiei din Constantinopol și nu au fost niciodată ratificate de vreun Sinod Ecumenic.
În viziunea Mitropolitului Hieroteos, autocefalie, înseamnă că Bisericile Locale nu se pot amesteca în treburile altor Biserici, având în vedere că Patriarhia Constantinopolului nu este pur și simplu o Biserică Locală, această restricție nu se aplică. Mai mult decât atât, el spune că toată lumea a știut și a înțeles întotdeauna acest lucru și că a scris în propriile lor tomosuri de autocefalie, deci de ce, se întreabă el, ar trebui să fie toți surprinși acum de situația ucraineană?
Prin urmare, „Biserica Locală a Greciei nu are dreptul să se opună deciziei Patriarhiei Ecumenice cu privire la acțiunile ei în Biserica Ucrainei”, scrie Ierarhul de Nafpaktos. Problema noilor Biserici autocefale ar trebui să fie discutată de un Sinod Ecumenic, susțin el, nu prin rezoluțiile Sinoadelor Locale.
Biserica Greciei ” nu poate decât să aprobe deciziile (exprimate mai sus) prin exprimarea opiniei și a acțiunii comune cu hotărârile sale” la un Sinod Ecumenic, spune el, adăugând că „Neacceptând modul în care autocefalia a fost acordată Ucrainei, sunt sub semnul întrebării autocefaliile celorlalte opt biserici, inclusiv a Bisericii Greciei „.
Înalt Preasfinția sa cere să se abordeze, de asemenea, problema acceptării de către Constantinopol a unor schismatici nehirotoniți ca clerici – o problemă care s-a dovedit a fi îngrijorătoare pentru mai multe Biserici Locale, inclusiv pentru cele din România, Cipru și Albania, cat și pentru ierarhii altor Biserici locale. Mitropolitul Hierotheos scrie că aceasta este o complicată chestiune care necesită colaborarea cu Constantinopolul, dar tomosul Bisericii Greciei interzice să pună la îndoială hotărările Constantinopolului. De aceea, dacă Biserica Greciei pune întrebări sau se opune hotarelor Constantinopolului, ea pune sub semnul întrebării propria autocefalie. Prin urmare, episcopii trebuie doar să ceară Constantinopolului explicații pentru această decizie.
El încheie prin a spune că Biserica Greciei nu poate nici măcar să-și exprime părerea despre problema ucrainiană, pentru că aceasta ar constitui un amestec în treburile altei Biserici – din nou, rezolvarea problemei aparține unui Sinod Ecumenic.
În aceeași ordine de idei, el observă că inclusiv Biserica Greciei nu poate comenta intervențiile Bisericii din „Terenurile Noi” din nordul Greciei, deoarece aparține „celui mai sfânt scaun apostolic și patriarhal”.
Nafpaktos, Grecia, 4 aprilie 2019
Despre autor
Vă recomandăm și
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Părintele Caius Negrea anunță întreruperea pomenirii episcopului Lucian al Caransebeșului
Episcopul eretic Lucian al Caransebeșului declanșează persecuția împotriva părintelui mărturisitor Nectarie, care i-a întrerupt pomenirea
Încă un părinte mărturisitor din Episcopia Caransebeș îi cere episcopului să renunțe la erezia ecumenistă
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Mi se pare ca IPS greseste in chestiunea asta. Adica alege „siguranta” bisericii Greciei? Dar sarbii cum au luat atitudine? Lor nu le-a fost frica ca-si pierd autocefalia?
Dincolo de aceasta optiune a IPS Hierotheos, IPS a facut tot ce trebuie sa faca un ierarh ortodox contra ereziei ecumeniste, demascandu-o la cel mai inalt nivel teologic, demontand inselatoria acestui sinod, cu argumente teologice imbatabile.
In rest e chestiune de strategie, e usor sa vorbesti cand nu ai raspunderea a milioane de suflete aflate in grija ta…
Decat sa spuna ce-a spus, putea sa taca… Si asta ar fi fost tot o strategie care l-ar fi invinuit mai putin.
Mantuitorul vorbeste despre oaia dupa care se duce pastorul, lasand pe celelalte 99. Deci raspunderea IPS-ului nu este numai pentru „milioane de suflete” (cred ca de fapt e vorba de sute de mii), ci si pentru cei 2, 3, 10 pe care-i poate pierde prin acest articol.
Saccsiv foloseste uneori expresia „otrava din prajitura” si-mi place ideea care cred ca se aplica perfect in acest caz. Intr-adevar, IPS-ul a spus multe si bune, demascand erezia ecumenista (prajitura). Apoi insa a venit in RO si l-a ridicat in slavi pe Teofan de Iasi iar acum scrie articolul asta (otrava).
In concluzie, mi-e greu sa mai cred in sinceritatea lui.
Doamne-ajuta!