În ziua de 8 septembrie 2019, de praznicul Nașterii Maicii Domnului, episcopul Sofronie Drincec al Oradei a participat la slujba greco-catolică, unde a fost pomenit ca episcop la ecteniile uniate, de ca și când ar fi fost episcop greco-catolic.
Gestul a indignat toată suflarea creștină ortodoxă din România, iar câțiva credincioși din Episcopia Oradei au depus la Sinodul Mitropolitan din Sibiu o plângere împotriva episcopului recidivist, care fusese pe punctul de a fi caterisit cu un deceniu înainte pentru împreună-slujirea cu episcopul greco-catolic din localitate.
La rândul meu, în semn de solidaritate cu cei din Oradea și pentru a protesta contra gestului episcopului Sofronie, am depus o plângere similară contra episcopului, acuzându-l de apostazie pentru faptul că a stat și a ascultat cum este pomenit ca episcop papistaș și nu a avut nicio reacție, de faptul că în loc să slujească în catedrala ortodoxă la o sărbătoare atât de mare pentru Ortodoxie participă la slujbe eretice, unde se roagă împreună cu ereticii.
Cum Mitropolia Ardealului nu a avut nicio intenție de a-mi da vreun răspuns cu privire la acest caz, așa cum e obiceiul în BOR și așa cum celor din Episcopia Oradei nu le-a răspuns nici până acum, am decis, la expirarea termenului legal de așteptare, să îl chem în judecată civilă pe Mitropolitul Laurențiu Streza, conform art. 22 al Legii nr. 544/2001 a liberului acces la informații publice, pentru a-l obliga să îmi spună care este stadiul procesual al plângerii pe care am făcut-o contra episcopului Sofronie.
În argumentarea pe care a făcut-o în întâmpinare mitropolitul a strecurat și câteva aprecieri cu privire la problema de fond a plângerii mele, antepronunțându-se înainte ca Sinodul Mitropolitan din Sibiu să ia o atitudine oarecare față de cazul episcopului Sofronie. Cum am menționat în chemarea în judecată că am de gând să public informațiile cerute și probabil altele nu voi mai primi de la Mitropolia Ardealului, îmi fac datoria de a informa publicul cu privire la modul în care mitropolitul vede problema episcopului Oradei.
În textul înaltpreasfinției sale, mitropolitul ardelean spune că episcopul Sofronie, în calitatea sa de episcop ortodox de Oradea, a participat, în baza raporturilor și relațiilor ecumenice, la o slujbă a cultului Bisericii Greco-Catolice, la invitația oficială a reprezentanților Bisericii Greco-Catolice.
Aflăm din acest pasaj următoarele:
- În opinia mitropolitului Ardealului este absolut normal ca un episcop să participe la o slujbă a altui cult religios, într-o zi în care episcopul respectiv trebuia să fie prezent în mijlocul credincioșilor ortodocși, cărora să le slujească și să le predice.
- În opinia mitropolitului Ardealului este absolut normal ca un episcop din Mitropolia pe care o conduce să pună raporturile și relațiile ecumenice deasupra raporturilor și relațiilor liturgice, canonice și dogmatice ale Bisericii Ortodoxe, care cer ca episcopul ortodox să nu aibă nicio legătură liturgică cu ereticii, cu atât mai puțin să fie pomenit la slujbele acelora.
Toată această explicație mitropolitul Laurențiu o argumentează nu cu opera Sfinților Părinți sau cu interpretări canonice, ci cu o interpretare personală a două texte din Legea 489/2006: articolul 4, care spune că oricine este liber să aibă relații ecumenice cu alte culte, și art. 13 care spune că relația dintre culte se desfășoară pe baza înțelegerii și respectului reciproc.
Niciunul dintre cele două texte legislative nu înțelege prin “înțelegere și respect reciproc” trădarea propriei tradiții și doctrine și participarea la slujbele ereticilor în zile în care ar trebui să fii prezent în biserica proprie. Textele legislative se referă la contextul strict social, nicidecum la cel teologic.
În continuare, mitropolitul ne informează că “nu există posibilitatea de a lua măsuri în vreun fel”, deoarece acțiunea episcopului Sofronie Drincec nu a fost una de conslujire, ci de prezență în urma unei invitații.
Mitropolitul ignoră cu totul faptul că episcopul a participat la acel eveniment într-o zi în care trebuia să fie în propria biserică, unde are niște datorii precise, că la acea slujbă, deși nu a conslujit, s-a rugat împreună cu ereticii, lucru interzis și unui simplu mirean, darămite unui episcop, și mai ales că a acceptat să fie pomenit ca episcop greco-catolic și s-a închinat cu smerenie de fiecare dată când s-a rostit acea ectenie.
Despre faptul că a participat la slujba uniaților într-o eparhie în care uniații au torturat și ucis în istorie mulți ortodocși care și-au apărat dreapta credință, că la acea slujbă au fost aduse “moaștele” pseudoepiscopilor uniați care au murit în închisori pentru că au refuzat să revină la Ortodoxie nu are rost să mai vorbim. Pentru înaltpreasfinția sa relațiile ecumenice sunt mai importante decât istoria zbuciumată, trecută și prezentă, a bihorenilor, care se luptă de sute de ani pentru păstrarea identității ortodoxe sub presiunea infernală venită dinspre uniați.
Lupta pentru Ortodoxie în Bihor împotriva papismului și uniației
Mitropolitul ne mai spune că acțiunea episcopului Sofronie a fost un act de respect reciproc creștin, că episcopul orădean a fost prezent și participant ca oricare alt credincios la evenimentul organizat.
Câteva aspecte pe care le supunem cu respect atenției mitropolitului Ardealului:
- În toată istoria Bisericii Ortodoxe de până acum câteva decenii nu există acte de respect reciproc creștin între episcopi ortodocși și pseudoepiscopi eretici. Aceasta este o invenție eretică a ecumenismului și nu are nicio legătură cu tradiția ortodoxă. Statul român, prin legea cultelor, nu impune nimănui astfel de gesturi, interpretarea dată de mitropolit este o manipulare menită să explice cu ajutorul legii ceea ce nu se poate explica în termeni teologici. Respectul cetățenesc la care ne invită legea cultelor nu are nicio legătură cu obligația noastră ca, într-un cadru civilizat și care nu încalcă legea, să ne afirmăm Ortodoxia, chiar și atunci când trebuie să contestăm strict teologic pretenția de adevăr teologic a afirmațiilor altor culte.
- Episcopul Sofronie nu putea participa la acea slujbă “ca orice alt credincios prezent la acel eveniment”, pentru că, din câte știm noi, episcopul Sofronie nu este un simplu credincios, ci este ditamai episcopul ortodox, și, cel mai important, nu este un credincios greco-catolic, ci unul ortodox. Dacă înaltpreasfințitul Laurențiu știe ce nu știm noi despre episcopul Sofronie, anume că acesta ar fi un simplu credincios greco-catolic, atunci ar trebui să aibă toate motivele să îl sancționeze și să îl trimită “acasă”, acolo unde este considerat “episcopul nostru”.
- Mitropolitul Ardealului ignoră faptul că un episcop nu se poate comporta ca un simplu credincios decât dacă între timp a fost readus la nivelul de credincios simplu prin caterisire. Prezența la slujbele ereticilor ca “simplu credincios” este o invenție ecumenistă, care nu are nicio legătură cu realitatea teologică sau cu tradiția Bisericii noastre. Își închipuie cineva că Sfântul Nicolae ar fi participat la slujbele lui Arie, “ca simplu credincios”? Sau Sfântul Grigore Palama la ale lui Ioan Calecas? Este atât de greu de observat că toate aceste raporturi și relații ecumenice sunt exact esența ereziei ecumeniste contra căreia protestăm de patru ani? A văzut cineva un episcop ortodox să participe “ca simplu credincios” la slujbele Bisericii noastre ortodoxe?
În încheierea referirii la participarea episcopului Sofronie la slujba uniată, mitropolitul Laurențiu ne asigură că prin prezența Preasfinției Sale la acel eveniment nu s-a adus atingere în niciun fel valorilor creștin-ortodoxe…
Un episcop ortodox este prezent la o slujbă a ereticilor greco-catolici, este pomenit ca episcop al acelora, se roagă efectiv cu acei eretici, lipsește de la slujba la care are datoria să participe ca episcop ortodox, dar cu toate acestea… nu aduce nicio atingere valorilor creștin-ortodoxe? Căror “valori creștin ortodoxe”? Celor cuprinse în sfintele canoane, în tradiția bisericească sau celor cuprinse în documentele sinodului eretic din Creta?
Ca să ne convingă pe deplin de îndreptățirea episcopului Sofronie de a participa la acel eveniment, mitropolitul citează art. 88 din Statutul BOR: „episcopul reprezintă eparhia în relațiile cu celelalte culte”. Să înțelegem din cuvintele mitropolitului că acel articol de statut permite ierarhilor să participe “ca simpli credincioși” la slujbele altor culte? Eu sunt sigur că nu.
Merită remarcat en passant și ce înțelege mitropolitul Ardealului prin “relații ecumenice” și “respect creștin” din înșirarea în document a cultelor cu care BOR se presupune că are relații.
Foarte interesant este faptul că, invocând lista de culte oficiale cu care BOR are “relații ecumenice”, Mitropolitul Laurențiu citează patru: BOR, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene. Și atât. Din 18.
De remarcat că în lista statului, citată de mitropolit, pe locul 2, înainte de papistași, se află Episcopia Ortodoxă Sârbă, pe care mitropolitul nici nu o menționează. De ce? Nu știm.
În schimb, menționează doar papistașii, uniații și armenii monofiziți. Mai trebuie oare explicat de ce? Ne mai mirăm că gestul episcopului Sofronie i se pare mitropolitului Laurențiu perfect ortodox și în duhul sfintelor canoane? Că armenii i se par la fel de parteneri ca și papistașii, deoarece mitropolitul Teofan al Moldovei a recunoscut, în numele BOR, monofizismul ca fiind perfect ortodox?
Îmi permit o întrebare pentru IPS Laurențiu: Ce ați fi spus, Înaltpreasfinția Voastră, dacă episcopul Sofronie ar fi fost invitat și ar fi participat la o slujbă a celor de la Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România, cultul pe care în lista Înaltpreasfinției Voastre este trecut ca “5…”? Ați fi fost la fel de ecumenic dacă membrii acestui cult, cunoscuți ca stiliști, l-ar fi pomenit ca episcop la o slujbă de-a lor?
Din înșiruirea de citate legislative care să arate că episcopul Sofronie respectă cu sfințenie legea și relațiile ecumenice mitropolitul se prinde singur în cuvânt, pentru că dacă în locul uniaților ar fi fost stiliștii, cu siguranță că mitropolitul nu le-ar fi aplicat același tratament de “dragoste frățească”.
Și atunci, întrebarea inevitabilă: Cu ce sunt mai buni uniații decât stiliștii? Nu operează, de fapt, ierarhii noștri cu un dublu standard, dictat de “relațiile ecumenice”, cărora le sunt înrobiți? De ce stiliștii sunt considerați schismatici, cum și sunt, pe când uniații sunt considerați parteneri de dialog și de relații ecumenice, cum nu ar trebui să fie, pentru că sunt eretici și apostați.
Câte “relații ecumenice” a întreținut BOR cu stiliștii în ultimii ani? Legea care cere cultelor să se afle în relații ecumenice frățești și de respect reciproc nu ar trebui să fie aplicabilă tuturor cultelor? Și atunci de ce mitropolitul o aplică doar papistașilor și monofiziților?
Răspunsul cel mai la îndemână este: totul este doar o încercare de a acoperi o greșeală pentru care ar trebui caterisit, săvârșită de episcopul filouniat Sofronie, care ar fi greșit și dacă ar fi participat la slujbe la stiliști la fel ca atunci când a participat la papistașii uniați, pentru că toți aceștia sunt în afara Bisericii și un episcop ortodox nu are ce căuta la rugăciunile acelora. Faptul că a slujit sau nu este irelevant. Prezența preasfinției sale acolo și rugăciunea evidentă cu aceștia sunt de ajuns pentru ca episcopul să trebuiască sancționat. Pomenirea preafinției sale ca episcop al acelui cult și acceptarea gestului cu smerenie fac sancțiunea imperativă.
Mitropolitul Laurențiu s-a antepronunțat în locul sinodului mitropolitan, lucru foarte grav pentru mersul unui proces, fie el și bisericesc.
Până în acest moment, sinodul mitropolitan din Sibiu încă nu a oferit nicio soluție plângerii formulate de noi. În răspunsul pe care Mitropolia mi l-a trimis anterior acestei întâmpinări, dar mult mai târziu decât cerea termenul legal, mi se spune că fapta se cercetează, iar un document oficial în acest sens nu a fost emis încă.
Așteptăm ca la sfârșitul cercetării să ne învrednicim de un act oficial din care să reiasă o soluție cu privire la fapta episcopului Sofronie. Disprețul față de credincioșii proprii, comparabil cu dragostea față de cei ai cultelor eretice, nu poate merge până acolo încât să nu se împlinească o procedură legală minimală, aceea de a se da o soluție unei plângeri oficiale și a se comunica reclamanților.
Citiți și:
Comunicatul ateu despre coronavirus al Patriarhiei, pus în practică “cu sfințenie” în teritoriu
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Trebuie mers pe procese civile.Sa se demonstreze ca acesti ierarhi au exclus din Biserica Ortodoxa Canoanele Ortodoxe,care reprezinta de fapt Constitutia Bisericii Ortodoxe.Statutul B.O.R este de fapt o lege inferioara Constitutiei B.O.R.Daca ierarhii au exclus Constituia, nu pot respecta nici Statutul B.O.R.,adica ei nu mai sunt ortodocsi si nu reprezinta Biserica Orotodoxa.Aici trebuie lucrat.Daca eu nu respect Constitutia Romaniei nu pot spune ca respecte legile Romaniei.Folositi in procesele civile actele din Creta pentru a face aceasta demonstratie.(Daca Drincec a participat ca simplu credincios,trebuia sa mearga imbracat cu blugii,cu pulovarul ponosit si cu adidasii cu care a calatorit in excursia despre care am povestit, in anii 90.)Spunea cineva ca in prezent,B.O.R e condusa de utecistii anilor 70-mi-a placut interpretarea.
Raspunsul mitropolitului Streza este o rusine si e in acelasi duh cu obraznicia tuturor ierarhilor ecumenisti de azi.
Vedeti ca printr-un proces civil l-am determinat sa ne spuna ce gandesc despre apostazia episcopului Sofronie.
O idee excelenta.
Dar, ma intreb, chiar exista decizii ale Sinoadelor Mitropolitane? Sa fie chiar toti „o apa si un pamant”? Sau decide doar mitropolitul si ceilalti „nu indraznesc” sa aiba opinii personale diferite? Aplicabil si la Sfantul Sinod. Ca prea sunt toate deciziile unanime in B.O.R.!
Eu cred ca nu exista decizii mitropolitane.
Va dau un exemplu: in procesul de caterisire a parintelui Ioan Ungureanu nu exista nici macar decizie de caterisire a episcopului direct.
Consistoriile sunt doar un fel de organe de urmarire penale, care fac recomandari de caterisire episcopului, episcopul e cel ce decide.
In procesul parintelui Ioan nu exista decizia de aprobare a mitrpolitului Teofan, nici decizia de mentinere a caterisirii, a sinodului mitropolitan. Mai mult, dupa cum am demonstrat atunci, sinodul nici nu s-a intrunit in ziua in care spune ca s-a decis mentinerea caterisirii parintelui.
Asadar, parintele Ioan nici macar formal nu este caterisit.
DOAMNE AJUTĂ! ZILELE ACESTEA AM ASCULTAT CHEMAREA CREDINCIOȘILOR ORTODOCȘI ROMÂNI DE CĂTRE PF. DANIEL, LA RESPECTAREA DECIZIILOR AUTORITĂȚILOR CU PRIVIRE LA STAREA DE URGENȚĂ, UIMINDU-MĂ MOMENTUL ÎN CARE SPRE FINAL, NUMEȘTE BISERICA ORTODOXĂ DREPT „INSTITUȚIE”-MESAJ CE SE TRANSMITE PERIODIC PE TRINITAS TV. ÎN ACEST CONTEXT, LAURENȚIY STREZA INVOCĂ LEGEA CULTELOR, NU CANOANELE APISTOLICE, NU CELE ALE PRIMELO SFINTE SINOADE ECUMENICE, NU CELE ALE SF VASILE CEL MARE, SF. IOAN GURĂ DE AUR, ETC. SINGUR ORTODOXIA-PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC SĂ SE ROAGE PENTRU NOI!
Anti-ecumenistul autor al articolului supralicitează prezența episcopului Sofronie în mijlocul uniaților… Pentru că „ochiul lui este rău”!… Nici eu, personal, nu sunt de acord cu gestul ierarhului ortodox. Mă declar anti-ecumenist. Dar asta nu mă împiedică să realizez că prezența pârâtului în mijlocul comunității uniate nu s-a datorat vreunei presupuse sau suspecte ‘adeziuni’ de conștiință cu mentalitatea sau credința ereticilor. Ci, prefer să cred că, prezența lui acolo, ca răspuns la o invitație oficială, s-a datorat mai mult respectării unor raporturi de pașnică con-viețuire inter-comunitară. Faptul că a fost pomenit la ectenii, trebuie privit mai mult ca gest de respect din partea greco-catolicilor pentru prezența lui – gest care oricum n-o să aibă niciodată corespondent în biserica ortodoxă în cazul participării la vreo slujbă a unui ierarh greco-catolic.
Din contră, socotesc că, dacă episcopul Sofroniu ar fii asistat la o liturghie greco-catolică la care el n-ar fi fost pomenit explicit ca *_ierarh ortodox_*, ar fii fost mai grav! Atunci, chiar s-ar fii putut spune că a participiat în calitate de _simplu creștin_ (cum greșit a formulat Mitropolitul…), mai degrabă greco-catolic decât ortodox, întrucât, la slujbă ar fii fost pomenit episcopul lor…
Oricum, demersul reclamantului n-o să aibă câștig de cauză. Întrucât, instanțele _nu operează cu argumente de natură teologică_, iar cele invocate de Mitropolit sunt explicite și suficiente pentru a delibera.
Din punctul meu de vedere, măreția praznicului împărătesc trebuia să-l împiedice pe Sofroniu să participe la un eveniment extra-ecclesial (!) cu prețul absenței sale din mijlocul comunității pentru care a fost rânduit. Iar faptul că a participat într-un context liturgic este blamabil. Oricum, se prea poate ca circumstanțele evenimentului (pe care, să fim sinceri, nu le cunoaștem, decât superficial) să fii fost de așa natură încât decizia participării sale, dincolo de inconvenientele amintite, să fii fost una luată, până la urmă, cu înțelepciune. Doar el cunoaște contextul situației pe marginea căreia judecăm noi.
Și-apoi, nimeni nu poate spune că ‘s-a rugat cu ereticii’, câtă vreme nu a slujit cu ei. A fost prezent în mijlocul lor, dar asta e cu totul altceva!… Oriunde e prezent, un creștin al Bisericii lui Hristos v-a da mărturie despre Adevăr. Cu atât mai mult un ierarh! Dar așa cum Dumnezeu îi trimite pe Apostoli _”mai mult către oile pierdute ale casei lui Israel”_, tot așa trebuie întreținute mai mult mărturiile de dragoste ale Bisericii către _oile pierdute_ ale Casei noastre, către greco-catolici, ‘ca Domnul să-i unească iarăși pe dânșii cu Sfânta Sa Catolică și Apostolică Biserică’ Ortodoxă a Răsăritului. Nu poți compara pe cei plecați din casa ta, cu cei care n-au fost niciodată în dreapta-credință…
Ori glumiti, ori nu ati inteles nimic din ce se discuta aici. S-a rugat cu ereticii „in calitate de simplu crestin”, cum a spus mitropolitul Ardealului, vizionati materialele si apoi discutam.
Cu tot respectul, dar vă simt rău intenționat. De unde știți că „s-a rugat” cu ereticii? Simpla lui prezență în mijlocul adunării lor nu înseamnă că s-a rugat cu ei. Ci că a asistat la un eveniment de-al lor, ca invitat. La nivel înalt, astfel de invitații oficiale se onorează pentru a nu izola înseși bazele unui dialog. De ce trebuie să fie unii talibani ortodocși?… Dacă cineva se îndoiește de ortodoxia ierarhului, să îl întrebe ce mărturisește despre credința lui. Punctual. Și de vreme ce mărturisirea lui este ortodoxă, nu sunt motive de îngrijorare. Cei care exagerează consecințele simplei prezențe a ierarhului în mijlocul eterodocșilor sunt, de obicei, asemenea fariseilor care judecau că Mântuitorul stătea la masă cu vameși și cu păcătoși.
1. Stiu din filmare, unde isi face cruci si se descopera in momente liturghice, se inchina si se roaga.
2. El este episcop al poporului ortodox, nu „invitat”, nici simplu crestin cum spune mitropolitul Streza.
3. Invitatii oficiale intre ortodocsi si eretici sunt o inventie a ecumenismului, nu exista in epoca patristica asa ceva.
4. Marturisirea acestui episcop nu are nimic ortodox in ea, nu uitati ca a mai fost o data propus spre caterisire din acelasi motiv. Atunci cel ce l-a propus spre caterisire era mitropolit ortodox, cel ce îl scuză astăzi este ecumenist.
5. Mântuitorul stătea la masă cu vameșii si păcătoșii, dar când se ridica de la masă acei vameși si păcătoși erau câștigați pentru El. Când ierarhii se ridică de la masa vameșilor și păcătoșilor sunt ei înșiși vameși si păcătoși ca și aceia.
Reușiti să prindeți câteva dintre aceste nuanțe?
Ce să vă spun! V-aș recomanda, mai degrabă, cumințenia unui creștin ascultător și supus ierarhului său. Când o să vă-nvețe ierarhul lucruri potrivinice credinței, atunci să fiți alarmat. Nu alarmist, cum sunteți acum. Observ din majoritatea articolelor pe care le postați că vă credeți „trompeta” ortodoxiei. Și nu cred că e cazul.
Traiti intr-o lume paralela celei teologice, daca nu ati priceput ca ierarhul invata de ani de zile EREZIE CU CAPUL DESCOPERIT. Desigur, asta daca nu cumva pentru dumneavoastra ecumenismul este calea corecta teologica, situatie in care sunteti, la randul dumneavoastra, ecumenist in gandiri, iar discutia este inutila.
Majoritatea articolelor pe care le scriu eu sunt marturisirea mea teologica. Dumneavoastra ce competenta aveti in materie sa va dati cu parerea? Aveti vreun studiu teologic sau sunteti dintre aceia care cred ca la femei, la fotbal, la teologie si mai nou la coronavirus sunt toti priceputi?
Ceea ce numiti dumneavoastra „cumintenie crestina” este de fapt apostazie si lasitate. Nu, multumesc.
Daca nu va plac articolele mele, sunteti binevenit pe siteurile patriarhale sau ale mitropolitului Streza. Va veni o vreme cand vor face ocolul lumii pentru un prozelit, pe masura ce poporul ii va parasi pentru ca sunt eretici.
Ar fi bine sa va treziti pana atunci. Va fi prea tarziu.