Mitropolitul Olteniei, dr. Irineu Popa, este primul ierarh român care recunoaște oficial că la Creta s-au adoptat niște documente greșite (adică eretice), care nu reflectă ceea ce Biserica a crezut și a propovăduit întotdeauna și de către toți.
Mărturia înaltpreasfinției sale este un început timid al asumării gravei răspunderi față de cele făcute în 2016 la acea întrunire, însă nu este nici pe departe suficientă pentru a vindeca rănile profunde din societatea ortodoxă, pe care participarea la sinodul mincinos din Creta le-a adus la nivelul relațiilor interumane dintre credincioși și dintre credincioși și clerici.
Aceasta cu atât mai mult cu cât mitropolitul Irineu rămâne tributar mentalității parafate în Creta cu privire la „noua sinodalitate” și suprimarea vocii pliromei în Biserică, considerându-ne pe noi, cei ce luptăm de patru ani de acum contra ereziei, ca „schismatici”, instigați de „interese străine duhului Ortodoxiei” etc.
Dacă nu va fi urmată de o necesară pocăință și renunțare la semnătura de la Creta, dar și de o recunoaștere a greșelii săvârșite față de cei ce au luat atitudine contra documentelor greșite de la Creta și sunt persecutați pentru aceasta, mărturia IPS Irineu nu depășește granițele unui autodenunț, o autoincriminare pentru semnătura dată în Creta pe niște documente despre care știa că sunt greșite. Tonul impersonal al relatării, de parcă ar fi al unui observator neutru, nu ajută la diminuarea răspunderii și responsabilității.
După acest text rămâne întrebarea: DE CE ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ EXISTĂ PESTE 30 DE PREOȚI CATERISIȚI, BATJOCORIȚI ȘI PRIGONIȚI PENTRU CĂ S-AU OPUS DOCUMENTELOR DIN CRETA?