Așa arăta astăzi, duminică, 9 decembrie 2018, biserica mare a Schitului Rădeni, unde în ultimii doi ani de zile veneau de obicei să se roage sute de credincioși nepomenitori din toată țara. În jur de 100 de credincioși și doi preoți, rămași după ce, în urmă cu două zile, o întâlnire ad-hoc i-a risipit pe preoții slujitori la schit și pe ucenicii acestora.
În urmă cu două zile, preoții de la Rădeni s-au adunat pentru a discuta “marea problemă” a schimbării formulei de nepomenire, pe care schitul Rădeni a refuzat să o aplice. Este vorba despre înlocuirea formulei “pe toți arhiereii ortodocși” cu formula “pe episcopul nostru…”. Schimbarea a fost promovată intens de către monahul Efrem Ciubotaru înaintea adunării de la Roman, abandonată la celelalte două adunări ale nepomenitorilor conduși de monahul Sava și repusă pe tapet cu ocazia recentelor preumblări prin țară ale monahului grec de acum câteva săptămâni.
În esență, monahul Sava insistă asupra schimbării formulei de pomenire după doi ani de zile, pentru a se adopta formula de pomenire a atoniților, “pe episcopul nostru…”. Partea gravă este că formula este promovată împreună cu ideea neadevărată că formula “pe toți arhiereii ortodocși” ar fi greșită.
În luna ianuarie, am scris un articol în care exprimam poziția mea față de cele două formule de pomenire. Articolul mi-a fost inspirat de afirmațiile preotului Staicu, care anunța că a schimbat formula de pomenire, pentru că “și-a dat seama că formula cealaltă este greșită”, adoptând formula “pe episcopul nostru…”, fără a ține seama că, în felul acesta, a admis că a fost caterisit pe drept pentru inovații în cult.
Cu acea ocazie spuneam:
Voi spune din capul locului că, în opinia mea, niciuna dintre cele două formule nu este greșită: “pe arhiereii ortodocși” indică doar o comuniune de mărturisire a dreptei credințe cu cei ce au rămas ierarhi ortodocși în mărturisire în plină erezie, nu însă și o ieșire din jurisdicția canonică proprie și o ascultare jurisdicțional-canonică de aceștia (nu se pomenește numele niciunuia), iar “pe episcopul nostru…” recunoaște apartenența jurisdicțional-canonică la eparhia de care ține preotul respectiv, nu însă și o comuniune de învățătură de credință cu ocupantul tronului eparhial în acel moment, pentru că acesta este eretic (nu se pomenește numele ocupantului tronului, ci doar rangul episcopal al tronului respectiv). În ambele variante, pe perioada nepomenirii, ascultarea preoților și a credincioșilor este față de Sfânta Scriptură, de Sfinții Părinți și de deciziile Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii, de care ierarhii nemaipomeniți s-au depărtat prin propovăduirea ereziei.
Păstrez aceeași poziție față de cele spuse, afirmând că niciuna dintre cele două formule nu este greșită, că niciuna nu este mai canonică decât cealaltă, deoarece sfintele canoane nu precizează și cum trebuie să sune formula de nepomenire după ce preotul întrerupe pomenirea episcopului eretic. Mi se pare însă că formula „pe arhiereii ortodocși” este mai potrivită pentru că pune accent pe comuniunea de dreaptă credință, în timp de erezie, fără însă a submina afirmarea statorniciei jurisdicționale în cadrul eparhiei de care aparține fiecare.
Mai mult, aduc în sprijinul demonstrației mele că ambele formule sunt corecte și afirmația părintelui profesor Anghelos Anghelakopoulos, care spune că pe perioada întreruperii pomenirii ierarhilor ecumeniști în Grecia, din anii 1971-1973, preoți și arhierei nepomenitori au folosit formula “pe toți arhiereii ortodocși”:
La sfintele slujbe și la dumnezeiasca Liturghie, în locul cererii “Pentru Arhiepiscopul nostru…”, trebuie să spună: “Pentru toți episcopii ortodocși, Domnului să ne rugăm”. Ecfonisul de la dumnezeiasca Liturghie, “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru… pe care-l dăruiește sfintelor Tale Biserici întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău”, trebuie să fie spus după cum urmează: “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe toți episcopii (toată episcopimea) ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău”. Adică este înlocuit “Pentru Arhiepiscopul nostru…” cu “Pentru toți episcopii ortodocși…”. În acest fel săvârșeau sfintele slujbe și dumnezeiasca Liturghie Părinții aghioriți din Sfintele Mănăstiri, din schituri și chiliile din Sfântul Munte, precum și trei fericiți Preasfințiți Mitropoliți din așa-zisele Ținuturi Noi, Augustin Candiotis de Florina, Pavel de Paramithia și Ambrozie de Elefteropole, care au întrerupt pomenirea numelui lui Atenagora, marele Patriarh ecumenist mason, timp de trei ani între 1970-1973.
Biroul Antieretic al Sfintei Mitropolii a Pireului: Contribuție pe tema întreruperii pomenirii
Părintele Anghelos Anghelakopoulos, care reprezintă Mitropolia Pireului, o mitropolie mărturisitoare în această luptă, ne spune că astfel pomeneau părinții aghioriți în timpul întreruperii pomenirii patriarhului Atenagora și mitropoliții Ținuturilor Noi, printre care și Augustin Candiotis, mitropolitul Florinei, a cărui Ortodoxie nu o poate nimeni pune la îndoială.
Dacă acesta este un argument forte în favoarea formulei actuale, nu ne miră totuși că cei ce neagă sfințenia Sfinților Paisie sau Porfirie sau îi acuză pe marii duhovnici români părinții Iustin, Cleopa, Arsenie Papacioc că ar fi fost eretici ignoră modul în care a nepomenit un sfânt precum sfântul Paisie sau un mitropolit de statura mitropolitului Augustin Candiotis.
Afirmația pe care o aduce cu sine mai nou preotul Savin, “noul teolog” al grupului Sava, potrivit căreia cei ce nu adoptă formula de pomenire “pe episcopul nostru…” ar fi schismatici, pentru că pomenesc alți episcopi, este ridicolă, deoarece, dacă ar fi așa, Biserica s-ar afla în schismă continuă, de vreme ce la Sfânta Liturghie are rugăciunea de taină: “Încă te rugăm, Pomenește, Doamne, pe toți episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău, toată preoțimea, cea întru Hristos diaconime și tot cinul preoțesc și monahicesc”[1].
Prin urmare, cele două formule de pomenire reprezintă două tradiții ale aceleiași lupte și nu se poate spune că una este corectă și alta este greșită. Ceea ce este însă greșit este motivația pentru care monahul Sava încearcă impunerea noii formule de pomenire.
Motivele pentru care o face par a fi:
- Dorința monahului de a șterge din mintea ortodocșilor români ideea că mai există pe lume episcopi ortodocși mărturisitori contra ereziei, în condițiile în care la adunarea de la Roman s-a decretat că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea sunt eretici.
- Dorința monahului de a subordona lupta din România grupului aghiorit care îl trimite în România (unii dintre ei, de extracție stilistă).
- Legătura foarte suspectă cu episcopul sârb Artemie, despre care preotul Staicu ne-a spus la un moment dat că cere preoților pe care îi hirotonește necanonic și îi trimite în Rusia să îl pomenească în taină la slujbe.
Toate acestea fiind spuse, vinerea trecută la Rădeni preoții de acolo s-au adunat pentru a rezolva neînțelegerea pe această temă. Cu o săptămână înainte, la altar, un părinte numit Antonie ținuse o predică în care, cu argumente stângace, afirmase că mai mulți preoți de la Rădeni se opun noii formule de pomenire și noilor învățături ale monahului Sava.
La întâlnirea de vineri au participat, printre alții, monahul Efrem Ciubotaru, despre care am scris acum o săptămână că ar fi afirmat că părintele Iustin și părintele Cleopa au fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea și care până acum nu a dorit să comenteze deloc informația, părintele Antim Gâdioi și unul dintre ucenicii sfinției sale, iar prin telefon însuși monahul grec Sava.
Discuția a degenerat, se pare, atunci când părintele Pamvo a susținut afirmația din predica de săptămâna trecută a ieromonahului Antonie, potrivit căreia “în potirul ecumeniștilor se află satana, nu Hristos” și că tainele ecumeniștilor nu ar mai fi valide.
La sfârșitul întâlnirii, ceilalți preoți, atât susținători ai monahului Sava, cât și cei ce resping ultimele sale învățături, au decis să părăsească Rădeniul și să se ducă fiecare unde va ști. Ceea ce au și făcut.
Se mai spune că, înainte de acest moment, egumenul schitului, părintele Pamvo Jugănaru, le-ar fi propus să slujească în biserica mare și să pomenească după ce formulă vor, iar sfinția sa să slujească în cealaltă biserică. Propunerea a fost refuzată.
Astfel, s-a risipit Rădeniul ca centru național de luptă puternic contra ecumenismului. Evident, schitul a rămas cu egumenul său, cu credincioșii săi, cu ucenicii egumenului de prin alte părți. În această duminică, părintele Pamvo Jugănaru a ținut un cuvânt foarte confuz, în care, încercând să explice ce s-a întâmplat vineri, a amestecat lucrurile, făcând unele afirmații grave din punct de vedere teologic. Pentru cei ce urmăresc o predică evlavioasă, cu accente duhovnicești, cuvântul părintelui Pamvo pare impecabil, dar, în realitate, el are grave lacune sub aspect teologic.
După ce a spus că până în acest moment a fost condus de alții, părintele Pamvo pare a se fi delimitat de Sinaxa de la Botoșani, pe motiv că aceea ar fi introdus conceptul de “părtășie la erezie” (ceea ce nici măcar nu este adevărat).
Apoi a criticat adunarea de la Roman, pe motiv că aceea ar fi postulat existența “ereticilor cu har”, idee corectă, deoarece exact acest lucru a făcut adunarea respectivă, pe lângă faptul că a postulat ideea “căderii automate în erezie”.
Egumenul s-a delimitat de toate sinaxele „care nu mărturisesc adevărul”, nespecificând care sunt acestea, de transmiterea slujbei în direct, de diverse afirmații ale monahului Sava, de afirmația că părintele Iustin a fost eretic, de ideea că Hristos îi condamnă pe toți cei ce sunt încă în pomenire și se împărtășesc cu Sfintele Taine de la cei ce încă pomenesc etc.
Referindu-se la disputa referitoare la “prezența satanei în potirul ecumeniștilor”, părintele Pamvo ne arată cum s-a desfășurat disputa de vineri și faptul că sfinția sa confundă regretabil aspectele despre care vorbește Sfântul Teodor Studitul.
Sfinția sa ne spune că Sfântul Teodor Studitul afirmă că în potirul ereticilor se află satana, iar nu Hristos. Față de această afirmație, se pare că monahul Sava, contactat telefonic, a oferit explicația corectă că Sfântul Teodor vorbește acolo despre o erezie condamnată, în speță iconoclasmul, condamnat în 787.
Apoi, se întreabă retoric, în fața audienței rămase la Rădeni, unde a avut loc un sinod care să condamne “sinodul adulterin”. Confuzia părintelui constă în aceea că nu a înțeles că sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii: erezia miheeană, adică greșeala căsătoriei împăratului, și erezia iconoclastă, care tocmai reapăruse în imperiu, după ce fusese deja condamnată. Când se referă la erezia miheeană, Sfântul nu afirmă niciunde că în potirul ereticilor se află satana, dar când vorbește despre iconoclaștii condamnați deja de Biserică și scoși în afara ei, spune că aceștia nu mai au taine și sunt în afara Bisericii, iar în potirul lor se află satana, iar nu Hristos.
Atunci când vorbește de depărtarea de preotul care pomenește episcopul părtaș la erezia miheiană necondamnată de un sinod ecumenic, sfântul Teodor recomandă depărtarea de “dumnezeiasca împărtășanie” a aceluia, pe când atunci când vorbește despre participarea la împărtășania episcopilor și preoților neoiconoclaști eretici deja condamnați la Niceea, în 787, sfântul este tranșant și spune: “ai ales bine să pătimești pentru Hristos decât să te împărtășești de împărtășania eretică ce desparte de Hristos. Căci cel ce se împărtășește cu ea străin este de moștenirea lui Hristos, precum Iuda, și părtaș cu cei ce l-au dat pe Domnul să fie răstignit. Căci prigonitori și răstignitori ai lui Hristos sunt cei ce defaimă și disprețuiesc icoana lui Hristos, asemenea și a Născătoarei de Dumnezeu și a fiecăruia dintre sfinți”.
În Scrisoarea 531, adresată fiului Dorotei, Sfântul sfătuiește ca dacă cel ce a fost în părtășie (împărtășire) cu erezia și a mărturisit acest lucru înainte de moarte și s-a pocăit și a primit împărtășania ortodoxă, atunci el să poată fi pomenit la slujbele de pomenire a morților, dar dacă a murit în părtășie cu erezia (iconoclastă, condamnată sinodal în 787) să nu se facă slujbe, deoarece “ereticească este pâinea aceea, iar nu trupul lui Hristos”. Ideea este reluată în discuția cu monahul Simeon, în care spune: “cu care împărtășanie [au murit], de aceea au și parte” , deoarece “pâinea [ereticească] și paharul ereticesc este împărtășire cu potrivnicul”. De aici se pare că s-a inspirat părintele Pamvo, nefiind atent însă că este vorba de împărtășania cu așa-zise taine ale unora condamnați sinodal și scoși în afara Bisericii.
Aceeași confuzie o face părintele Pamvo și cu privire la harul preoției celor care au fost hirotoniți de către ecumeniști înainte de condamnarea acestora sinodală, afirmând că cei hirotoniți după sinodul din Creta nu pot să slujească Sfânta Liturghie. În Epistola 40 către Navcratie sfântul Teodor vorbește despre hirotoniile din mâna unui episcop care neagă sinodul al VII-lea ecumenic, propovăduind erezia iconoclastă, condamnată deja de către acel sinod. De asemenea, știm că sinodul al III-lea ecumenic a admis ca valide hirotonirile făcute de patriarhul eretic Nestorie înainte de condamnarea sa.
Aceste confuzii și căderea în afirmații grave ale sfinției sale ar fi putut fi evitate, dacă ar fi citit cu atenție studiul despre părtășia la erezie, pe care i l-am trimis spre lectură, în care sunt explicate toate aceste aspecte. Dacă tot s-a apucat de studiat scrierile Sfântului Teodor sper că a înțeles măcar problematica conceptului de „părtășie la erezie” și faptul că este un concept patristic, care beneficiază de consensus Patrum, nu o invenție a noastră.
Comunitatea de luptă antiecumenistă de la Rădeni s-a ruinat vineri și s-a vădit astăzi, iar responsabili direcți pentru acest lucru sunt: monahul Sava Lavriotul, monahul Efrem Prodromitul, preotul Staicu, protosinghelul Elefterie Tărcuța, ieromonahul Spiridon Roșu, ieromonahul Xenofont Horga, preotul Vasile Savin. Să mă ierte dacă vor mai fi fiind și alții și i-am omis.
Toți aceștia au promovat ideile schismatice ale unei pretinse acrivii, o doctrină extremistă, fără nicio bază în scrierile Sfinților Părinți, menită să îi prezinte ca pe ultimii ortodocși rămași în lume și pe ceilalți nepomenitori și mărturisitori antiecumeniști ca pe niște “criptoecumeniști”, deși aceștia din urmă nu au făcut niciun fel de compromis dogmatic sau de altă natură, iar pe poporul, care nici măcar nu știe despre ce e vorba, ca fiind eretic în masă.
În predica de astăzi, părintele Pamvo a făcut o afirmație care justifică un an de luptă a noastră contra schismei monahului grec Sava. Citându-l pe Sfântului Ioan Gură de Aur, părintele afirmă: “Eretic este omul care începe să cugete o erezie”. Perfect adevărat.
Îl întreb: Cei ce rămân în comuniune cu ereticii din neștiință, din nevoie, din frică, din prostie sau din comoditate, dar nu cugetă erezia, ci chiar o resping, se pot numi eretici? Dacă nu, cum se numesc?
Dacă nu găsește răspunsul la această întrebare, poate citi acest text.
Pentru a înțelege căderea Rădeniului ca redută a luptei antiecumeniste, se cuvine să facem un scurt recurs la istoria recentă:
- Din septembrie 2016 până în octombrie 2017, schitul Rădeni a fost cea mai importantă redută a luptei contra ecumenismului, ajungând cunoscut pe toate meridianele Ortodoxiei. În această perioadă, comunitatea a crescut, liniștea a domnit, iar MMB nu a putut face nimic pentru a slăbi coeziunea celor de acolo, cu toate că a încercat și cu Jandarmeria să îi spulbere. Linia teologică era cea ortodoxă, fiind inatacabilă atât din perspectiva autorităților ecumeniste, cât și a ideologiilor schismatice, care își făceau deja apariția. Evenimentul cel mai important al mișcării antiecumeniste din România a fost în acel an Sinaxa de la Botoșani, care a trasat o cale de urmat pentru lupta contra ereziei.
- Folosindu-se de o temă falsă “părtășia la erezie”, răstălmăcită de interpretările neteologice ale monahului Efrem, preotul Staicu demarează un atac brutal la adresa participanților la întâlnirea de la Beiuș, din septembrie 2017, acuzându-i de “criptoecumenism”. Tema respectivă a fost folosită ca pretext pentru aducerea în scenă a monahului Sava, ca “salvator” al mișcării.
- În septembrie 2017, ieromonahul Spiridon Roșu l-a îndoctrinat pe egumenul Pamvo cu ideile schismatice și cu delațiunile preotului Staicu, devenit deodată “acrivist”, după ce își pierduse tot sprijinul în tabăra “iconomiștilor”, și mare combatant al “părtășiei la erezie”, concept pe care atât preotul Staicu, cât și monahul Efrem l-au interpretat după propria minte și propriile interese, făcându-l să pară o “erezie”, o trădare a idealurilor luptei și o formă de “criptoecumenism”. Schimbarea de optică a părintelui Pamvo a introdus Rădeniul într-o epocă de tulburări din care nu a mai ieșit de atunci până vineri, când s-a risipit comunitatea.
- În ianuarie 2018, Schitul Rădeni a semnat fără rezervă o declarație alcătuită de preotul Staicu, prin care se deziceau de Rezoluția din ianuarie a preoților, teologilor, monahilor și credincioșilor care alegeau calea corectă a luptei. Rezoluția a fost de răsunet în Grecia, fiind semnată de ilustrul profesor Teodoros Zisis, apreciată de conducerea Mitropoliei Pireului, citită în public de către duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas, în Duminica Ortodoxiei, în fața a mii de greci care au aplaudat modul în care luptă românii contra ecumenismului, semnată de mulți credincioși români, inclusiv de la Rădeni. Ulterior, unii dintre preoți au recunoscut că nici nu și-au dat seama ce au făcut atunci. Niciunul nu și-a retras nici până acum semnătura de pe document. https://www.marturisireaortodoxa.ro/sa-stam-bine-sa-stam-cu-frica-sa-luam-aminte/.
- După semnarea declarației de respingere a Rezoluției din ianuarie, schitul Rădeni a fost, în ianuarie 2018, în avangarda organizării adunării schismatice de la Roman, ale cărei rezoluții au fost promovate cu pompă în biserica mare a schitului.
- Ca urmare a promovării ideilor schismatice de la Roman, arhiepiscopul Longhin din Bănceni a adresat un sfat credincioșilor români de a nu mai frecventa schitul, deoarece a îmbrățișat idei schismatice cumplite. Îndemnul a fost ignorat de cea mai mare parte a celor ce au frecventat acest schit.
- În aceeași perioadă, preoții de la Rădeni au depus eforturi mari pentru atragerea de partea lor a părintelui Antim Gâdioi, folosind toate mijloacele posibile pentru aceasta. Rezultatul a fost că, în sfârșit, după ce s-a despărțit de unii dintre ucenicii apropiați din pricina acestor delațiuni, părintele Antim s-a raliat la Mestecăniș ideilor monahului Sava. Ironic, la acea vreme, Rădeni deja încerca desprinderea de această grupare.
- În aprilie 2018, ca urmare a unei sminteli provocate de ideile radicale ale ieromonahului Spiridon Roșu, părăsește schitul părintele Calinic Roman, unul dintre cei mai importanți preoți de acolo, unul dintre primii luptători de la Rădeni contra ecumenismului.
- În aprilie 2018, ieromonahul Spiridon Roșu a participat la întrunirea de la Barajevo, Serbia, în care s-au pus bazele colaborării cu episcopul schismatic sârb Artemie, cel care a hirotonit trei horepiscopi fără acordul sinodului sârbesc și hirotonește preoți pentru Rusia, care îl pomenesc în taină la slujbe, pe motiv că este timp de erezie și Biserica a căzut, iar ei au rămas singurii ortodocși din lume. Egumenul Pamvo nu ar fi fost de acord cu acest demers, motiv pentru care ieromonahul Spiridon a părăsit schitul pe care l-a împins pe calea schismei. https://www.marturisireaortodoxa.ro/si-a-gasit-gruparea-staicu-sava-radeni-episcop/.
- Mai 2018, Schitul Rădeni trimite la Satu Mare “observatori”.
- Iunie 2018, la sinaxa sârbă de la Cacak participă “un grup de monahi și monahii”, care nu și-au asumat identitatea de frica reacției contra acestui demers.
- Septembrie 2018, are loc adunarea schismatică de la Mestecăniș, la care a participat și părintele Antim Gâdioi. Adunarea a respins punctul 10 din Rezoluția de la Botoșani, cel care statornicea limitele până la care este dispusă să meargă mișcarea din România și îi frâna monahului Sava zelul schismatic.
- Octombrie 2018, ca urmare a faptului că preoții din Rădeni au refuzat să accepte deciziile schismatice de la Mestecăniș, un “grup de mireni” a adresat o scrisoare de amenințare și șantaj acelor preoți, cerându-le să își clarifice poziția. https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotii-de-la-radeni-refuza-formula-de-pomenire-a-monahului-sava-si-ideea-ca-nu-mai-sunt-episcopi-marturisitori/.
- Noiembrie 2018, monahul Sava revine în România cu un șir de conferințe în care încearcă să impună o nouă temă falsă de discuție, formula de pomenire “pe episcopul nostru…”, respinsă la Roman și abandonată pe tot parcursul anului. Rădeni refuză formula. Protosinghelul Elefterie și preotul Savin se opun celor care refuză acceptarea noii formule. https://www.marturisireaortodoxa.ro/monahul-sava-isi-tine-conferinta-la-bucuresti-intr-un-decor-din-scaunele-de-ionesco/.
- 7 decembrie 2018, sinaxa ad hoc de la Rădeni decide despărțirea preoților și astfel închiderea luptei de la Rădeni.
Desființarea nucleului de luptă de la Rădeni este ca un vis devenit realitate al Patriarhiei și mai ales al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Ceea ce Mitropolia nu a reușit cu jandarmii și cu avocații reușește cu eforturile a doi monahi atoniți, Sava și Efrem, ale unui preot care a admis de bună voie că a făcut invenții în cult și a fost caterisit pe drept, preotul Staicu, a doi ieromonahi care până acum nu și-au făcut mărturisirea de întrerupere a pomenirii, ieromonahii Spiridon și Xenofont, ale unui protosinghel care a organizat adunarea de la Roman, punctul de rupere al mișcării, și a fost caterisit imediat după aceasta, protosinghelul Elefterie, și ale unui preot care nu realizează că susținând că toți cei ce au folosit formula veche de pomenire timp de doi ani sunt schismatici de fapt se inculpă ca schismatic într-un posibil proces de caterisire, preotul Vasile Savin.
Având în vedere această situație, se cuvine să îi întrebăm pe monahul Sava și pe preotul Staicu următoarele:
- Pentru cine lucrează monahul Sava? Este evident că din căderea Rădeniului cel mai mult au de câștigat Patriarhia și Mitropolia Moldovei, care, din afară, nu au fost în stare să spargă unitatea comunității de acolo. Monahul Sava, prin infiltrarea sa, prin folosirea unor teme false, fără nicio miză teologică, “părtășia la erezie” și formula de pomenire “pe episcopul nostru…” a reușit să îi risipească pe preoți și pe credincioșii de la schit, lăsându-l pe părintele Pamvo singur și pe o poziție greșită teologic.
- Cum se face că monahul Sava s-a mutat practic în România, unde și-a organizat o grupare schismatică, fără a fi deranjat de autoritățile bisericești, în timp ce profesorul Teodoros Zisis are o interdicție bisericească de a mai călca în jurisdicția canonică a BOR?
- Pentru cine lucrează preotul Staicu? Toată activitatea pe care a desfășurat-o din septembrie 2017 a fost una de dezbinare a mișcării de nepomenire, sub false pretexte teologice. Preotul Staicu și monahul Sava le-au făcut Patriarhiei și mișcării ecumeniste, cu sau, și mai grav, fără voie, servicii imense. A venit momentul să explice în fața tuturor celor care încă mai cred în lucrarea pe care o fac, în numele și în folosul cui o fac.
Nu știm ce va face schitul Rădeni mai departe. Vom vedea. Cu siguranță va merge mai departe, alături de inimoșii oameni din sat, cu care a început lupta aceasta, poate și cu unii ucenici ai părintelui Pamvo, veniți din alte părți. Dacă părintele se documentează serios și se leapădă de toate ideile greșite pe care le exprimă în predica de azi, sfinția sa poate fi în continuare un partener serios de luptă. Schitul Rădeni poate renaște din propria cenușă, cu rugăciunile părintelui Iustin, întemeietorul său, și al sfinților închisorilor.
Până în acest moment, este evident că părintele Pamvo s-a despărțit de ideile schismatice ale monahului Sava. Este, de asemenea, evident că a aflat din articolul nostru despre afirmațiile monahului Efrem la adresa părintelui Iustin, despre care vorbește în predică, și s-a lepădat și de ele și de cel ce le face.
În cuvântul său, părintele Pamvo îi invita pe credincioși să rămână să discute și făcea referire la un “domn Constantin”, despre care lăsa să se înțeleagă că le-ar putea răspunde oamenilor al întrebări. Să sperăm că acest domn Constantin este suficient de pregătit pentru a-i da părintelui Pamvo însuși sfaturile necesare pentru a-și corecta poziția pe care se află acum și a se întoarce în luptă. Însă această revenire trebuie să se producă urgent, nu peste încă un an, când consecințele nu vor mai putea fi reparate.
Nu știm ce vor face părinții care au plecat din Rădeni. Rămâne de văzut. Unii dintre sfințiile lor au o cugetare corectă teologic și ar putea continua lupta alături de cei ce luptă corect încă de la început. Noi deja le-am adresat o invitație la dialog și colaborare și așteptăm să vedem dacă o vor accepta.
Unii dintre cei prezenți vineri însă acceptă părerile celor doi monahi greci, în ciuda faptului că sunt ucenici ai părinților Iustin și Cleopa, pe care unul dintre monahi i-a acuzat că ar fi fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea.
Nu știm ce va face poporul, care, astăzi, a suferit încă o lovitură cauzată de zbuciumul pe care l-au adus în lupta noastră cei doi monahi greci.
Nu știm, în ultimă instanță, ce va face „prințul Bisericii”, mitropolitul Teofan, încurajat de noii prieteni ai Înaltpreasfinției Sale de la sinagoga din Iași să continue cu succes lucrarea ecumenistă de raliere a Bisericii lui Hristos la idealurile misionare ale religiei mozaice.
Nu știm dacă înaltul ierarh va mai manifesta vreun interes față de schitul nemțean sau dacă îl va abandona uitării, dacă va mai continua procesele începute sau le va lăsa în suspensie.
Un lucru știm: lupta contra ecumenismului continuă. Cu cei care au rămas în toți acești ani pe aceleași principii corecte ale luptei, inspirate din Sfintele Canoane și din cugetarea Sfinților Părinți. Și cu cei care se vor adăuga de acum căii împărătești, pe măsură ce gruparea conturată la Roman în ianuarie 2018 se fărâmițează din ce în ce mai mult, arătând prin aceasta că nu este de la Dumnezeu (Fapte 5,38: „căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici”).
Dumnezeu să ne ajute pe toți!
Note:
[1] Liturghier, EIBMBOR, București, 1995, p. 156.
UPDATE: Un ucenic al unuia dintre părinții care au plecat de la Rădeni a ținut să îmi spună că știe că motivul pentru care preoții au plecat de la Rădeni nu este legat de insistențele monahului Sava de a introduce o altă formulă de (ne)pomenire, ci de afirmațiile grave ale părintelui Antonie de la predica de duminica trecută.
Afirmațiile părintelui Antonie de săptămâna trecută și cele ale părintelui Pamvo de astăzi sunt însă strâns legate de afirmațiile grupării Sava de un an încoace. Când părintele Pamvo a auzit timp de un an de zile că tot poporul este eretic și toți preoții pomenitori sunt eretici, a tras concluzia logică potrivit căreia dacă sunt eretici nu pot avea Sfinte Taine.
Adăugând o confuzie între cei condamnați sinodal și cei necondamnați și nesesizarea faptului că Sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii, una necondamnată, alta condamnată, cei doi părinți au făcut afirmația foarte gravă potrivit căreia nu mai există har și taine în bisericile pomenitoare.
Căderea în asemenea afirmații a celor doi părinți este rezultatul direct al unui an de discurs extremist și schismatic, iar acest discurs a fost promovat de monahul Sava, de monahul Efrem și de ucenicii lor din Rădeni și din țară.
Chiar dacă adepții monahului Sava vin acum și combat formal părerile greșite ale părintelui Pamvo și se depărtează îngroziți de Rădeni, când le aud, la o analiză teologică corectă ceea ce au afirmat la Roman, la Satu Mare și la Mestecăniș conduce inevitabil la aceleași concluzii ca ale părintelui Pamvo.
Cu ceva timp am avertizat că toată gruparea Sava se îndreaptă spre naufragiul preotului Ioan Miron, doar că preotul ardelean a alergat mai repede decât ceilalți. L-a ajuns din urmă și părintele Pamvo. Ceilalți urmează inevitabil același traseu.
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Excelent documentarul, cu informatii neplacute, dar exacte. Am multumirea sufleteasca data de faptul ca cei care am ramas asa cum am inceput, neabatandu-ne nici la stanga, nici la dreapta, pastram bune legaturi intre noi, fara neintelegeri, fara certuri, fara discutii inutile si fiecare slujeste lui Hristos si semenilor dupa puterile sale. Doua fraze extrase dintr-un articol publicat n 29 ianuarie 2018:
,,Pentru Părinţii de la Rădeni am un mesaj scurt: dacă vor continua să meargă pe acest drum, mănăstirea lor va cădea în mâinile ereticilor ecumenişti. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel”. Din pacate, nu m-am inselat. Doamne ajuta.
Așa este, ați fost profet atunci. Dacă v-ar fi ascultat…
Rugați-vă Domnului, părinte, să ne țină pe cei rămași în lupta corectă antiecumenistă în unitatea mărturisirii dreptei credințe.
Pai daca nu aveti niciun fel de ispite…mai sunteti pe drumul cel bun?
Faceti o confuzie regretabila intre ispite si dezintegrarea pe care o traieste grupul Sava. Eu nu am spus ca nu avem ispite inerente omului crestin, ci ca nu ne sfasiem intre noi.
Membrii grupului Sava nu au ispite, ci se afla in dezintegrare pentru ca ideologia lor este una care, inevitabil, ii conduce la a se extermina unul pe altul. Este caracteristica clasica a schismei.
Vreti sa stiti cum verific eu daca sunt pe drumul cel bun? Simplu: cat timp grupul Sava spune ca sunt eretic, iar MMB spune ca sunt schismatic, cu ajutorul lui Dumnezeu ma aflu inca pe drumul cel bun.
Cred că aceste grave derapaje se datorează și faptului că neîncetat de un an de zile unii slujitorii de acolo au ocârât încontinuu pe puținii arhiereii care au luptat și mărturisit deschis împotriva ecumenismului, acuzându-i pe nedrept de erezie. Cred că puțină smerenie și pocăință publică ar fi de mult ajutor.
Daca puteti explica urmatorul text:Cuviosul Ipatie era egumen al Mănăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, cînd comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie “a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, că să nu mai fie pomenit la Proscomidie.
Înștiințîndu-se despre această evlaviosul episcop Evlavie, s-a temut de urmările unei asemenea fapte; şi cum lucrul se răspîndea şi se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop de Constantinopol.
Deci i-a zis Evlavie lui Ipatie: “De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?”. Iar Ipatie i-a răspuns: „De cînd am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el şi nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop”. Atunci Evlavie i-a spus cu mînie: „Mergi şi îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te şi pedepsesc”. Şi i-a răspuns Ipatie: „Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gînd să le sufăr pe toate, şi cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut”.
Stergerea din diptice e doar numele ,,Nestorie” sau toată titulatură episcopală.
Stiind ca:Marturia sigura a comuniunii episcopilor ortodocsi se facea prin recitarea numelor lor la Sfanta Liturghie. Numele episcopilor ortodocsi sau ale intaistatatorilor Bisericilor constituite in cadrul etnico-geografic se treceau in diptice. Aceste diptice erau un fel de certificate de credinta in care se inscriau doar episcopii care faceau parte din Biserica ortodoxa ecumenica. Stergerea vreunui episcop din aceste diptice presupunea inlaturarea lui din Biserica ortodoxa ecumenica. Lipsa de comuniune a episcopilor implica o stare de schisma intre comunitatile si Bisericile respective. O asemenea lipsa de comuniune intre episcopii occidentali si cei din Orient ne este consemnata si de Teodoret de Cyr. Aceasta stare de necomuniune se materializeaza prin inlaturarea sau nepomenirea numelor episcopilor respectivi din dipticele fiecarei Biserici.
Care este nelamurirea? Dacă se stergeau din diptice doar numele sau toata titulatura? Probabil ca din diptice nu se stergea si scaunul respectiv, ci doar numele titularului, pentru ca acolo este vorba de relații dintre Biserici, iar stergerea din diptice a titulaturii ar fi insemnat stergerea din Biserica ecumenică a Bisericii respective, ceea ce nu se putea face decât dupa o condamnare sinodală a acesteia, cum s-a făcut de exemplu cu papistasii, în secolul al XI-lea.
Acesta insa nu este un motiv pentru care la Sfanta Liturghie sa nu fie folosita formula „pe toti arhiereii ortodocși”, după cum vă arată părintele Anghelos că s-a făcut în secolul XX de mari personalități ale vieții ortodoxe grecești.
Nu este nici o nemultumire ci doar o intrebare.
Puteti sa arătați un exemplu cu patriarhul teofil cand a întrerupt comuniunea cu patriarhul daniel sau acum kiril cu bartolomeu.Unde este un video pentru o lămurire mai exactă.
Aici în acest articol este un video si se vede clar ca nu il pomeneste pe bartolomeu
http://corortodox.blogspot.com/2018/09/sfantul-sinod-al-bisericii-ortodoxe.html
Va referiti la sinodul rusesc?
Dumneavoastră nu înțelegeți ca întreruperea comuniuni sau scoaterea din diptice nu are treaba cu intreaga biserica ci doar cu ereticul.Noi daca ne îngrădit de episcopul eretic,ne ingradim prin întreruperea pomeniri si de credincioși.
De aceea va si explicam ca nu poate fi scos din diptice scaunul episcopal respectiv, pentru ca in relatiile dintre Biserici asta ar insemna ca Biserica respectiva este taiata din trupul eclesial, ceea ce nu e cazul atunci cand ne ingradim doar de erezia episcopului respectiv, pe care il scoatem personal din diptice.
Ce sugerati? Sa nu ne ingradim de episcop, ca sa nu ne ingradim si de credinciosi? De erezia episcopului trebuie sa ne ingradim.
In realitate, de credinciosi ne ingradim doar in masura in care ei raman in comuniune cu episcopul si refuza comuniunea cu noi, pe motiv ca ne-am ingradit de erezia episcopului.
Din diptice este scos episcopul si nu toată episcopia.Patriarhul kiril nu pomeneste scaunul episcopal de constantinopol.Doar in te episcopi este întreruptă comuniunea si nu cu credinciosi sau monahi athoniti.
Aceste argumente poate i le spuneti monahului Sava Lavriotul, ca sa inteleaga ca pomenirea intre ei a patriarhilor nu antreneaza erezia intregii Biserici locale.
Acum vorbim de un sinod panortodox in care fiecare episcop prezent a semnat ereziile din creta,apoi fiecare episcop in țara sa in sinodul său a fost de acord cu ereziile din creta.Dumneavoastră in acest articol vorbiți de cei ingraditi ca nu sunt de acord cu formula de pomenire ,,episcopul nostru” dar eu va întrebam despre formula care o sustineti ,,pe toți episcopi”,,cu cuget ortodox”,dar v am adus argumente canonice cu exemple cum fac acesti ecumenisti întreruperea pomeniri.
Doresc cu sustinere canonică sa arătați că formula folosită de preoți care îi sustineti (pr.Ioan orășeni,pr.Matei Vulcănescu,pr.Claudiu Buza,pr.Ioan Invita,pr.Grigorie Sanda,etc)folosesc formula canonică si patristic.
Am dat exemplu cu sf Ipatie de Rubin,am dat exemplu de întreruperea pomeniri episcopului pe timp de pace (exemplu 20 martie 2012 patriarhul Teofil al ierusalimului minutul 25:30,
https://youtu.be/fPnet85bsdc) si doresc sustinere canonică,P atristica si direct la subiect si nu schimbare de subiect sau trimitere la monahul savva.Astept din partea tuturor părinților menționați sa îmi arate canonic cum este organizată biserica canonic si juridistictional pe timp de pace (cum si cine se poate pomeni la sfintele slujbe)cât si in timp de erezie stiinduse ca am dat exemple.As vrea si din partea monahului Savva si tuturor părinților nepomenitori argumentare canonică.
Ma adresez parintelui Matei Vulcanescu sa ne explice despre cum a semnat mitropolitul Primului ,,scrisoarea catre poporul grec”,si poate fi numit episcop cu cuget ortodox.Care este diferența între episcopul pr.Teodor Zisis si mitropolitul Pireului care unul a semnat la sinodul din creta pe cand celalalt la sinodul din Antena.
cititi cu atentie articolul parintelui anghelos anghelakopoulos pe care noi il tot recomandam pe site, sfintia sa va explica exact tot ce doriti sa stiti.
Sunt intrebari decente si cred ca pot fi publicate.Sunt o persoană serioasa si nu doresc dispute ci doar am nelamuriri.
Sunt intrebari decente, dar se repeta aceeasi tema care v-a fost deja explicata. cititi articolele recomandate si veti afla raspunsurile, daca raspunsurile directe nu va multumesc.
Ma refer la situația dintre Bartolomeu si Kiril.Nepomenirea patriarhului Bartolomeu si felul cum se face,nefacand referire la scaunul episcopal.
Astia la fiecare sinaxa inventeaza probleme noi si schimba ceva. Mai bine ar sta locului in tacere si pocainta acolo unde sunt.
Si daca parintele Pamvo are dreptate…
Dupa sinodul din Creta, a disparul una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica!
Mai mult, numele papei Paul al II-lea a fost pus in masa sfantului altar al Catedralei mantuirii Neamului de catre Patriarhul Daniel.
V-am aprobat comentariul numai pentru a va putea raspunde. Sper sincer ca parintele Pamvo nu spune, cum spuneti dumneavoastra, ca dupa Creta a disparut sfanta, una, apostoleasca si soborniceasca Biserica, pentru ca asta este cea mai gresita afirmatie posibila.
Ascensiunea si caderea…Radenilor,un subiect amplu si greu,in carui istorie s-au amestecat sperante si deziluzii desarte,inovatii si teorii care au alunecat spre schisma,slava desarta si mandrie, izvoare pline de stricaciune ,care prin invidia vrajmasului omenirii, au erodat temelia zidurilor indragitei Manastiri Radeni.
Multe rugaciuni cu ravna,munca trudnica si nopti nedormite,conferinte teologice care au adunat multime de norod ortodox,venit de la mari departari,insotiti de Preotii lor,uniti in acelasi cuget,pregatiti sa infrunte teroarea declansata de fortele bisericesti ecumeniste sprijinite de cele ale statului.
Vina pentru ruinarea cetatii antiecumeniste o poarta(stie Domnul),Preotii lui Hristos,strans uniti in gruparea
Sava-Staicu-Radeni,slujbasi cu simbrie sau fara,din tara sau din afara ei,care fiecare in parte si-au adus cu zel contributia, atacand pe semnatarii Rezolutiei din ianuarie si pe sustinatorii lor ,care ridicau vocea impotriva ecumenismului,denuntand pericolul schismei spre care se indreptau cei mentionati.
Modul in care au incercat sa ofenseze personalitati de seama ale Ortodoxiei mondiale(Vladica Longhin si Parintele Profesor Thedoros Zisis),incercand sa intineze memoria Cuviosului Parinte Justin Parvu a fost o lovitura neonesta si „necinstita sufleteste”,pe care multi dintre noi o resimt inca.
Cum a acceptat obstea M.Petru-Voda,asemenea ofense?
Asa cum accepta si in prezent gestul de tradare a Ortodoxiei al Mitropolitului Teofan.
Frica,neputinta,slabiciune,varsta inaintata,boli,ascultare oarba, pana unde,ma intreb?
Pana la …”potirul comun”?
Invartosarea inimii si intunecarea mintii ii vor conduce acolo ,unde nici nu gandesc.In van fi-vor oare toate rugaciunile si jertfa?
S-a lasat tacerea odata cu atingerea telului scontat,iar atacurile concertate ale fortelor ecumeniste s-au risipit ca fumul.
Intrucat numarul celor care s-au indreptat spre schisma,sau au parasit miscarea antiecumenista revenind dezamagiti la fostii lor duhovnici(sunt cazuri concrete) nu a fost cel scontat,aceasta nu a putut fi data ca exemplu negativ pe prima pagina a organului de agitatie si propaganda al Patriarhiei,Lumina.
Caderea …Radeniului ,este un incident inerent luptei pentru Ortodoxie,chiar daca mijloacele folosite de adversarii nostri (cei din interior cat si cei din exterior),deveniti peste noapte prieteni in ascuns,au fost lipsite de temei patristic si telogic,fara dreapta cugetare,dar al Duhului Sfant si dragoste fata de aproapele.dovedind slabiciuni duhovnicesti de neconceput.
In ultima vreme,prin gesturile facute de Patriarh si supusii sai sinodali,caracteristice unui comportament oportunist predominat de falsitate interioara,fara Mila si Barbatie,exista riscul sa pierdem comuniunea cu celelate Biserici Ortodoxe si sa devenim Biserica cazuta din har.
„*Aceia care nu primesc intregul adevar dumnezeiesc, ci doar o parte din el, si care-l amesteca cu minciuna, nu apartin turmei lui Hristos. Tot astfel, si aceia care in aparenta sunt in staul, dar launtric se rup de El, de dogmele si canoanele Lui, nu sunt madulare ale Lui.[…]
Duhul umanist inselator al timpurilor noastre schimba duhul clasic evanghelic si aseaza pecetea sa de gandire chiar si asupra crestinilor ortodocsi invatati. Acest duh umanist inselator este intru totul limpede impotriva Sinoadelor Ecumenice si atrage pe multi catre incalcarea Adevarului (vezi I Tesal. 2, 3). El ii indeamna catre neascultarea de Maica Biserica.[…]Multe minti sunt astazi intr-atat de confuze, ca se afunda in ratacirea diavoleasca ce socoteste credinciosia catre sfanta Ortodoxie ca obscurantism si ingustime a mintii, iar partasia in rugaciune si la Sfintele Taine cu ereticii, cat si tradarea vadita ori ascunsa a dogmelor si a canoanelor ca fiind cuprindere si deschidere fata de lume.[…]
Abaterea de la Sfanta Ortodoxie este, prin urmare, o nenorocire in mod hotarat. Iar a ramane in Adevar in ciuda smintelilor de astazi este o temelie a nadejdii ca Dumnezeu ne va milui. Sfantul Marcu al Efesului, marele luptator pentru Ortodoxie impotriva romano-catolicismului (1444), scrie astfel despre credinta noastra ortodoxa: „Cu ea noi nadajduim sa stam inaintea lui Dumnezeu si sa primim iertare pentru pacatele noastre. Iar fara ea, nu stim daca vreo dreptate ne va slobozi de vesnicele munci!” [..]
Cum citim in invataturile pretioase ca aurul ale unui pustnic anonim din secolul al XV-lea:
„**Inima ta e mica. Nu primi nimic de prisos. Lasa loc in inima ta numai pentru Dumnezeu si pentru dragostea ta pentru El [..]Daca continui lupta si nu lasi jos armele si nu parasesti campul de lupta, ci, mai degraba, nu bagi in seama infrangerile de dinainte, daca tii cu tarie scutul credintei si tii pe cap coiful mantuirii si nu lasi sa-si scape sabia duhului, adica sabia cuvantului lui Dumnezeu (cf. Ef. 6: 16-17), atunci vei castiga biruinta, si premiul va fi al tau. Este Cineva care va lupta alaturi de tine, si, daca chiar vrei sa stii, El deja l-a biruit pe vrajmas, care [vrajmas] este si vrajmasul tau.
Dumnezeu Insusi este cu tine; El este Compatriotul tau, Aparatorul tau, al tau cu totul.”
*“UNICA OSANDIRE INGADUITA” din: Arhimandrit Serafim Alexiev, “Vederea pacatelor noastre. Talcuire la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul“, Editura Sophia, Bucuresti, 2008
**“Cugetarile unei inimi smerite“, Editura Egumenita
Ce răspuns a dat dl. Silviu Chiril când a fost intrebat de egumenul Hariton pe cine pomenește și i s-a răspuns ca este în schisma, fiindcă pomeneste pe „toți arhierei ortodocși”? Răspunsul a fost ca nu are voie sa pomenească pe altcineva în locul arhiereul locului, chiar dacă sunt ortodocși și nu sunt pomeniți pe nume, după cât mi se pare. Este o problema minora dar care da loc la multe interpretări. Deoarece în cartea „Sfântul și Marele Sinod, între providenta și esec” spune ca nu ai voie sa pomenești în locul arhiereului căruia ai oprit pomenirea, nici pe Hristos, nici pe Sf. Sinod, nici pe oarecare alții…..” ci doar lași locul liber la numele arhiereului și atât. După părerea mea aceasta este formula corecta a opririi pomenirii, nu cea cu” arhiereii ortodocsi”, fiindcă prin aceasta ne putem apară de acuza de schisma, prin faptul ca pomenim pe alții posibili ortodocși și-n al doilea rand de acuzația de inovație în cult. Prin aceasta formula nu arătăm ca pomenim pe ierarhul locului, ci doar rangul lui și ca nu ne-am despărțit de toata Biserica ci doar de persoana lui și de cei în comuniune cu el.
Folosind formula cu” toți arhierei ortodocsi” eu cred ca dam a înțelege ca noi am oprit pomenirea la toți arhiereii și la toata Biserica, (deoarece dacă ar fi ortodocși de ce nu i-am pomeni pe nume, nu-i asa?) ceia ce contravine însăși ideii de oprire a pomenirii, care se face strict arhiereului locului. Iar dacă ei înțeleg ca prin asta noi pomenim pe oarecare posibili arhierei ortodocși, iarăși putem fi acuzați ca noi pomenim în taina pe alții. Deci cred ca ar fii bine sa ținem cont de spusa Sfântului Ap. Pavel, chiar dacă unii dintre noi dintr-o râvnă fără socoteala vor sa înțeleagă altceva, ca” nu trebuie sa fim sminteala neamurilor și nici Bisericii lui Dumnezeu”.
În Anaforaua Liturgică a Sfântului Ioan Hrisostm pe care am să o postez aici
„Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă zburând, Cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şi Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând:Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.Asemenea şi paharul după cină zicând:Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire. Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.
Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.Încă aducem Ţie această slujbă duhov nicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt.Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.
Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă.
Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.
Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul, pentru Sfinţii măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli, pentru Sfântul (N), a cărui pomenire o săvârşim, şi pentru toţi sfinţii Tăi; cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte lumina feţei Tale. Încă Te rugăm: Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc. Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc, pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, paşnică ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi curăţia. Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (sau: de satul, sau: de sfânt locaşul) acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici, şi îşi aduc aminte de cei săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale.
Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.”
– După cum observați în Anaforaua Liturgică deja este folosită formula Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău, dupa care este Întâi pomeneste Doamne pe Episcopul nostru N…., deci în fiecare Liturghie sunt pomeniți oricum TOTI episcopii ortodocși care drept învată cuvântul Adevarului. Deci a repeta aceasta nu e nici o impietate. La fel a spune Pomenește Doamne pe Episcopul nostru N care … fara a pomeni numele este foarte corect. Ambele formule sunt corecte. Dar dacă s-a încetațenit formula Țoti episcopii ortodocși, nu trebuie schimbată, ci trebuie să ramâna asa, pentru ca altfel însemnă ca preotul ar recunoaste ca ar fi facut o gresala si acum o repara, pe cand nu este deloc asa. Doar cineva care habar nu are liturgica si teologice poate sa se certe pe formula, aratand ca defapt unii nepomenitori sunt analfabeti teologic si ingusti la minte, este o constatare, nu o judecata. Habotnicia si prostia nu sunt bineplacute lui Dumnezeu.
Argumentul dumneavoastra l-am auzit aproape identic la preotul Savin, devenit „noul teolog” al grupării schismatice Sava, care, fără nicio preocupare pentru consecintele canonico-disciplinare ale vorbelor sfintiei sale, admite cu seninătate că timp de doi ani a fost in schisma, pomenind cu o formula incorectă.
Parintele Matei a argumentat corect cu textul anaforalei ceea ce am scris si eu in textul articolului, anume că formula „pe toți arhiereii ortodocsi” este folosita deja în Sfanta Liturghie, iar a afirma că este gresita inseamna să afirmi ca Biserica se află într-o schismă continuă.
Rationamentul dumneavoastra cu oprirea pomenirii tuturor arhiereilor ortodocși atunci cand rostim aceasta formula este invalidat de logica formala si, sincer, cu parere de rau, nu merita efortul unui raspuns teologic.
Daca coroborăm afirmatiile parintelui Anghelos Anghelakopoulos, care arata că părintii atoniti si mitropolitii din Tinuturile Noi au folosit aceasta formula în perioada întreruperii pomenirii, in anii 1970-1973, daca adaugăm că profesorul de talie mondiala protopresbiter Theodoros Zisis, cel mai mare patrolog în viata, protopresbiterul Nikolaos Manolis, arhiepiscopul marturisitor Longhin si mulți altii o folosesc, cred ca discutia trebuie încheiată aici, cu simpla precizare că si cealalta formula este corectă, are si ea o traditie, dar în Romania este inoperanta după doi ani, pentru ca:
1. ar insemna ca preoti precum ieromonahul Pamvo Juganaru, de exemplu, sa recunoasca faptul ca a fost caterisit pe drept, pentru ca la vremea caterisirii inventase ceva in cult, ceea ce este fals, iar preoti precum preotul Savin ar trebui caterisiti acum pentru ca au inventat doi ani de zile ceva in cult, ceea ce iarasi este incorect, pentru ca niciunul dintre ei nu a facut asta.
2. acceptarea acestei formule i-ar deruta pe romani, care ar crede ca se pomeneste ierarhul locului, adica s-a reluat pomenirea.
Discutia pe aceasta tema merita purtata numai în jurul motivului pentru care monahul Sava Lavriotul insista acum pe aceasta formula de pomenire.
După opinia mea sunt urmatoarele motive:
1. stergerea din mintea ortodocsilor romani a ideii ca la ora actuala mai exista episcopi marturisitori, pentru a se potrivi cu ideile schismatice enuntate la Roman-Satu Mare-Mestecanis.
2. supunerea miscarii antiecumeniste din Romania unui grupuscul atonit, necunoscut în mare parte, din care face parte monahul Sava, care, în tara de bastina, nu mai are niciun fel de audienta.
3. cel mai serios motiv, in opinia ea, este relatia extrem de periculoasa a grupului Sava cu episcopul schismatic sarb Artemie, despre care preotul Staicu ne-a spus intr-un articol prin luna aprilie ca hirotoneste preoti, pe care ii trimite in Rusia, iar acolo aceia îl pomenesc in taina pe acest episcop sarb, ceea ce constituie schisma.
Aceste teme ar trebui sa ne ingrijoreze, nu petarda aruncata de monahul Sava ca tema de discutie publica, poate si pentru a acoperi faptul ca nu are raspunsuri la cele cinci intrebari pe care siteul nostru i le-a pus inainte de conferintele din Romania, din noiembrie.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/cateva-teme-de-meditatie-pentru-conferintele-monahului-sava/
,,impocrizia,, e din partea acestui cleric care din mandrie de marturisitor a ajuns in aceasta postura. Il cunosc personal si nu mi-a placut ca duhovnic fiind un om al extremelor si plecam mereu deznadajduit si cu conceptii gresite despre viata duhovniceasca si aplicarea invataturii sfintilor Parinti.. El poate divulga SPOVEDANIA facut pe cand era in BOR daca vrea, intrucat BOR in viziunea lui e Necanonica. Mi se pare normala legea si sa te conformezi ei precum si Scriptua zice in repetate randuri. Ecumenismul este permis doar in caz de dialog si chiar recomandat ca sa intorci pe altii la credinta cum altfel decat discutand, si nu in maniera neprofesionista precum a acestui fost cleric. L-am invitat la o discutie si a refuzat, deci e las si traieste in inselare. Si sfintii pot cadea in inselare. Canoanele Bisericii nu sunt peste Biserica sau autoritatea sa. Acest fost cleric nu e CANONIST si interpreteaza dupa bunul plac canoanele Bisericii. Uitand de iconomie si aplicand doar scumpatatea, facand din ,,biserica sa,, una moarta. Canoanele sunt dinamice si aplicate dupa CONTEXT, PERIOADA etc. Sa ii fie rusine pentru ca din mandrie spovedeste in continuare. Daca era smerit se retragea din preotie si singur. PS IOACHIM Bacaoanul l-a asteptat 2 ani ca sa faca pocainta si sa intre in ascultare. Ascultarea trece peste orice, chiar si pacat, intrucat il privezte fix pe cel care da ascultarea. Sinodul din Creta nu are valoare de sinod ecumenic. Nu s-au recunoscut ,,Bisericile,, protestante drept Biserici in mod haric, eclesiologic ci doar TERMINOLOGIC, pentru ca asa sunt numite in fiecare stat, asa au vrut protestantii sa se numeasca in documentele oficiale. In documentele sinodului sunt mentionate asa in baza a ceea ce s-a spus acum si nu altfel. Nu s-au luat decizii impotriva Bisericii. Patriarhia a scos o BROSURA in care explica si raspunde la intrebari foarte concise legate de SINOD. Acest om nu le-a citit.
Apoi recomand sa se citeasca si despre STILISTII de la noi din tara ca sa intelegem cum trebuiesc aplicate si interpretate CANOANELE. Biserica are aceasta competenta ca INTREG si nu la masura individualista. Dosarul „Mitropolitul Galaction Cordun” – un aventurier în reverndă, un agent secret sau o victimă a comunismului” Desi nu imi place de Florian Bichir, totusi cartea e exceptionala si OBIECTIVA fara sa tina partea nimanui. Citit, doar asa va veti intari sufleteste. Nu va luati dupa cei ce au fost candva si azi nu mai sunt. Acest om isi va face biserica particulara pentru ca nu mai este recunoscut nici de prietenii lui schismatici de la RADENI agitati de agenti de la Moscova prin episcopul Longhin Jar de Cernauti. Ce nu e de la Dumnezeu va pieri dupa cuvantul Inteleptului Gamaliel. Cat priveste pe cel ce a fost candva pr Pavo acela mi-a fost coleg de facultate si era cu idei fixiste si cu probleme psihice. Decanul de la fc. Iasi alaturi de alti profesori puneau note mari la calugari, asa se face ca el a luat 10 pentru o lucrare jalnica si nelucrata, in timp ce eu am muncit din greu pentru nota mea. Iata cum ii rasplateste. Acest fost ELEFTERIE a fost muncit ine de diavoli intrucat a luptat sa intoarca la Biserica impotriva careia lupta acum pe alti rataciti de la Pucioasa sau Secuieni de langa Roman. Sa ne rugam pentru el cu binecuvantarea duhovnicilor nostri. Sunt multe de spus, putin spatiu si timp.
Credem ca aprecierile domniei voastre la adresa protosinghelului Elefterie sunt subiective, nu ne pronuntam asupra lor, e experienta dumneavoastra personala cu sfintia sa.
Afirmatia ca ar putea spune secretul spovedaniei pentru ca considera BOR necanonica nu are niciun argument in favoarea sa, asa ca e simpla speculatie.
Chiar daca putem sa fim de acord cu faptul ca viziunea acestui preot este radicala si extremista si ea a costat mult intreaga miscare antiecumenista, un lucru este de necontestat: PROTOSINGHELUL ELEFTERIE A PROCEDAT CORECT CAND S-A DESPARTIT DE EPISCOPUL SAU PENTRU EREZIA ECUMENISTA A ACESTUIA.
Arhiepiscopul Ioachim al Romanului este unul dintre cei mai ecumenisti ierarhi romani, fiind de facto papistas cu acte in regula, motiv pentru care ar trebui caterisit de urgenta.
Argumentele brosurii Patriarhiei ca nu s-au recunoscut „Biserici” ereticii sunt ridicole, ele sunt o forma de manipulare a poporului de catre teologii ecumenisti. In realitate, s-au recunoscut ca Biserici toate ereziile in Creta, in baza doctrinei ecumeniste ca toate denominatiunile crestine sunt denumiri istorice ale unor curente crestine care au aparut in mileniul al II-lea dupa schisma din 1054. Aceasta viziune eretica considera inclusiv Biserica Ortodoxa ca simpla „denumire istorica” a unei „parti a crestinatatii”, cea rasariteana.
Prin urmare, argumentarea dumneavoastra este profund falsa, cand spuneti ca protosinghelul Elefterie trebuia sa se intoarca in bratele parintesti ale episcopului eretic Ioachim, care binecuvanteaza de un deceniu si mai bine editarea la Roman si Bacau a unui calendar eretic „ortodoxo-catolic”, in care sfintiii ortodocsi sunt pusi la comun cu „sfintii” papistasi. Sora acestui episcop eretic, stareta de la Varatec, este medaliata cu ordinul ecumenist „Trandafirul argintiu” fiind numita in mod halucinant „reprezentanta calugarilor si calugaritelor din Romania din toate timpurile”.
La fel de falsa este si informatia ca la Radeni au actionat „agenti ai rusilor”, Aceasta este o doctrina ecumenist-securista menita sa ii pacaleasca pe oameni si sa ii determine sa creada ca antiecumenismul nu este o lupta contra ereziei, ci una contra Bisericii. Ca este o manipulare grosolana o arata faptul ca ierarhul Longhin Jar, la care faceti referire, este el insusi un luptator contra ecumenismului, care a intrerupt pomenirea patriarhului ecumenist al Rusiei.
Ideea ca dialogul ecumenist este o necesitate este de asemenea o manipulare grosolana. Aratati-mi in istorie un singur exemplu in care ortodocsii au negociat Ortodoxia cu ereticii in „dialoguri ale dragostei” si apoi spuneti-mi care este scopul concret al acestui dialog? Va inchipuiti o zi in care papa si toti ai lui sa se boteze ortodox? Credeti ca este posibil ca ereticii protestanti sa inceapa sa cinsteasca vreodata Sfintele Taine, preotia, pe Presfanta Fecioara Maria, Sfintele Icoane? Daca nu, la ce bun acest dialog?