Pseudosinodul din Creta a adus multă confuzie în viața credincioșilor din întreaga Ortodoxie. Mulți încă nu știu nimic despre trădarea ierarhilor participanți la acest ,,sinod” și la cel din octombrie de la București, alții sunt indiferenți, alții sunt vădiți sau declarați ecumeniști înfocați, alții sunt stăpâniți de frică, iar alții, puțini la număr, sunt preocupați cu multă sinceritate de mântuirea lor și a semenilor dispuși să deschidă ochii și urechile la Adevăr.
Nu este simplu să-ți lămurești astăzi cu precizie acrivică locul în Biserică și atitudinea corectă față de ierarhii apostați și următorii acestora, preoți ecumeniști sau indeciși. De aceea, mulți ne întreabă: ce este de făcut? Mai este Har în Biserică sau nu? Dacă mai este Har, cum lucrează acesta în viața mirenilor fără să fie afectați de molima nimicitoare a panereziei ecumeniste?
Răspunsul nu este unul simplu, deși avem lămuriri scripturistice, canonice și patristice. Însă și acestea sunt folosite de cele mai multe ori într-un mod subiectiv, interesat, după bunul plac sau după propria înțelegere!
Vestea bună este că în Biserica Ortodoxă avem Har! Prin iconomie, până la o condamnare sinodală a panereziei ecumenismului, Harul lucrează. Sfintele Taine sunt prezente în Biserică, însă ele nu sfințesc decât pe cei care se împotrivesc panereziei ecumenismului și pe cei care, din motive binecuvântate (vârstă, boală, neputință) nu pot reacționa sau nu pot cunoaște starea de apostazie generalizată. E ca sistemul imunitar al organismului care răspunde atunci când apar viruși sau boli. Din nefericire, imunitate organismului bisericesc e foarte scăzută din cauza compromisurilor făcute de-a lungul timpului cu ereziile, reacția preoților, monahilor și poporului ortodox la trădarea ierarhilor și la oficializarea molimei ecumeniste, fiind aproape inexistentă.
Există multă confuzie, fiindcă ne facem vinovați cu toții de trădare până la un punct: cel al legiferării ereziei ecumenismului. Am căutat până acum să ne sfințim viața doar pe planul lumesc, prin slujbe pentru case și mașini, pentru servicii bune, pentru căsătorie și viață pământească binecuvântată, L-am adus pe Dumnezeu în lume pentru a-L păstra în chip egoist în existența noastră, uitând să iubim și să răspundem chemării cerești. Am uitat esențialul: să-L iubim pe Hristos în bucurie și în necaz, în reușite și în eșecuri, în pace și în război, să-L vedem pe Domnul jertfit pe Cruce din dragoste față de toată făptura, dăruindu-Se euharistic în Sfânta Liturghie.
Condamnăm ereziile de două mii de ani și bine facem, dar modul nostru de existență este de multe ori eretic, fără să recunoaștem sau fără să ne dăm seama. Învinuim pe ereticii trinitari însă, modul nostru de raportare la iubirea semenilor nu este după chipul Sfintei Treimi, falsificând virtutea cea mai de preț printr-o viață egocentristă. Osândim arianismul dar, ne comportăm ca unii care Îl avem pe Hristos în existența noastră ca pe un simplu om, cu puteri nelimitate ,,accesate” de noi prin intermediul ,,serviciilor religioase”, pentru binele pământesc. Blamăm milenarismul dar, viața noastră în lume pare de o mie de ani. Uităm de veșnicie, uităm de Împărăția cerurilor! Aducem cerul pe pământ insistând ca realitatea cerească să rămână în aceste hotare, într-o lume fantasmagorică producătoare de plăceri și bucurii inepuizabile.
Suntem puși astăzi, în fața unui fapt fără precedent. Ne întrebăm: noi pe cine urmăm? Unde ne sfințim viața? Cum putem trăi Ortodoxia fără a-L pierde pe Hristos? Este nevoie să ieșim dintre zidurile bisericii pentru a rămâne în Biserică? Dacă ieșim, unde mergem! Este nevoie ca preoții Bisericii să întrerupă pomenirea ierarhilor apostați? Cine sunt cei care ies din Biserică: trădătorii sau cei care refuză să facă ascultare de pseudoepiscopi?
Iată întrebări care se pun în acestă stare de confuzie aruncată peste noi de promotorii ecumenismului și trădătorii de neam și de credință! Răspunsurile, slavă lui Dumnezeu, le-am primit prin purtarea de grijă a unor ierarhi, preoți, teologi, monahi athoniți și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Universale. Ecumeniștii în schimb, vorbesc despre dragoste prigonind ortodocșii și preferă dialogul pierzător cu ereticii, în defavoarea vorbirii părintești cu fiii Bisericii.
Închei, amintind de un episod consumat în trecutul Bisericii Ruse, când, din cauza serghianismului, după moartea patriarhului Tihon, credincioșii ruși nu știau unde să primească Sfintele Taine: în Biserica Serghianistă sau în Catacombele Rusiei bolșevice.
,,În această perioadă, Petrogradul (Leningradul – n.n ) devenise centrul protestului Bisericii împotriva lui Serghie și se putea găsi cu greu un suflet ortodox în fosta capitală care să nu fi fost neliniștit de întrebarea pe cine să urmeze. Mulți au refuzat pentru o vreme să primească Euharistia în vreo biserică, nefiind siguri ale cui Taine sunt valide sau unde se găsea Biserica lui Hristos. După semnarea epistolei arhiepiscopilor din Yaroslavl, mitropolitul Iosif a pășit curajos în lupta pentru Biserică și a dat binecuvântare clerului și credincioșilor din Petrograd să-i urmeze exemplu de a se separa de Serghie, oferindu-și îndrumarea duhovnicească și purtarea de grijă față de această mișcare și încredințând conducerea Eparhiei din Petrograd vicarului său, sincer oponent al lui Serghie, episcopul Dimitrie al Gdovului. Binecuvântând ,,buna hotărâre a zeloților pentru adevărul lui Hristos”, el s-a rugat ,,ca Domnul să ne păzească pe toți în unire și sfântă statornicie a duhului în noua încercare la care este supusă Biserica.” (Ivan Andreev – Sfinții Catacombelor Rusiei).
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Am citit articolul și mă bucur!
Cred că muulți știu destul de bine sau, măcar, simt că “ceva-i putred în Danemarca”- în Creta în cazul acesta… Nu au însă curajul să iasă din front în principal pt că ȘTIU SIGUR (și am aflat asta din gurile lor, ale preoților încă pomenitori) că vor fi pedepsiți deîndată…, aruncați afară din actualele lăcașuri!
Mie mi se pare că afară de ecumenistii sadea, majoritatea covârșitoare a clerului nu a ieșit totuși public să APERE deciziile pseudosinodului cretan. Si asta este ceva! Nici nu protestează public, dar nici nu apără ecumenismul… Așteaptă…
E bună așteptarea atunci când se întrevede ceva bun. În cazul nostru, singurul lucru sigur pentru care s-a consumat timpul în stand by este o schismă de „toată frumusețea” ca urmare a recunoașterii Tomosului de autocefalie a facțiunii schismatice ucrainene. Venirea patriarhului Bartolomeu pentru sfințirea catedralei confirmă această tristă realitate.
Menținerea invitației de a veni în România pt Patriarhul Bartolomeu (invitație făcută totuși de mult timp) la slujba de sfințire a Catedralei, capătă acum, în noul context, o semnificație suplimentară… dă un indiciu puternic, dar nu chiar 100% sigur?, pt modul în care se va poziționa concret BOR în lunile care vin față de chestiunea delicată, dar GRAVĂ în același timp, a recunoașterii de către Patriarhia Ecumenică a facțiunilor schismatice din Ucraina.
Doamne ajută ca mai-marii să hotărască după voia Domnului!
E de dorit să avem cele trei virtuți teologice: credință, nădejde și dragoste. Însă mă tot uit la câteva versete ale capitolului 13 din Epistola întâia către corinteni și nu înțeleg despre care dragoste vorbesc ecumeniştii! ,,4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, nu se laudă, nu se trufeşte. 5 Dragostea nu se poarta cu necuviință, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.” Se contrazic în mod bizar atunci când trec de la teorie la practică. Cei de la Rădeni și cei de la Orășeni știu mai bine… Mai știu și preoții caterisiți ori călugării alungati din mănăstiri…
Aş fi vrut ca ecumeniştii să ne ofere modele de iubire creștină atunci când unii preoți au atras atenția că la Creta s-au luat decizii care Îl supără pe Dumnezeu. Un om înțelept nu se înfurie dacă i se spune că nu procedează corect. Nu-și impune punctul de vedere călcând peste cadavre.
Începem să simțim pe pielea noastră cum se adeveresc cuvintele Părintelui Adrian Făgețeanu: ,,Trăim vremurile lui ,,Scapă cine poate!” . La dragostea despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel nu se ajunge prin sinoade în care adevărul e disprețuit!
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Tuturor Sfinților, ajută-ne să sporim în credinţa adevărată, în nădejde și în dragostea despre care scrie Sfântul Apostol Pavel! Ocroteşte, Doamne, Ortodoxia cum știi cum poți! Și ferește-ne de tot ce ne desparte de Tine!
Rog să mă ierte mai-marii pt îndrăzneala aparentă de a scrie cele de mai jos! Simt, cu toată tăria și fără vreo răutate, că este bine ca să se vadă și cele pe care le vorbește sau pe care le gândește poporul păstorit în sânul său, nu-i așa?
Ceea ce aș dori să transmit cu toată deferența care se cuvine a fi arătată ca păstorit în aste’ vremi ierahilor noștri în numele a mulți creștini români, tăcuți (încă) acum… este urmatorul lucru elementar:
Nu suntem așa de neștiutori precum s-ar putea crede (neintenționat poate, dar greșit) acolo sus!!! Astăzi, când accesul la informație este atât de facil, cunoaștem destule, atât despre ascensiunea și rolul jucat în ultimii ani de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si ierarhii din jurul său, cât și despre închipuitul “patriarh Filaret” al schismaticilor ucraineni, dar și despre istoricul Patriarhiei Ecumenice si al schismaticilor ucraineni în general. Până la urmă este vorba de fapte și chestiuni de bun simț, nu de dogme sau de “teologie înaltă” care să-i depășească in mod firesc pe cei mai simpli ca mine, păcătosul.
Domnul să-i lumineze pe ierarhii noștri în deciziile pe care le iau!?
Odată cu îndrăzneala de a adapta Ortodoxia la cerințele globaliste actuale semnând public abateri grave dogmatice și prigonind preoți și monahi mărturisitori prin caterisiri și excomunicări, ecumeniștii au demonstrat că nu mai au niciun har ! Sunt cei mai răi dintre eretici !
Pe cine urmăm ? Această întrebare nu ar trebui să existe în mintea ortodoxului autentic. El îl urmează mai departe pe Hristosul Cel Nemincinos, care este Calea, Adevărul și Viața ! (Ioan 14; 6)
„Nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor întru care nu este mântuire.” (Psalmi 145; 2)
Hristos nu va da dreptul sa va ridicati impotriva ierarhiei care v-a facut defapt preoti. Ar insemna sa pretindeti defapt ca El nu este responsabil de cei care au ajuns sa ocupe aceasta ierarhie. Adevarul este ca ati cazut in ratacire cu nepomenirea…
Asa cum tot ratacire este sa pretindeti ca Dumnezeu nu stie de celelalte biserici cu mult mai mari decat cea ortodoxa: catolica si protestanta.
Aceste rataciri au adus Antichristul la putere. Sarea nu mai sareaza, lumina nu mai lumineaza, slujitorii lui Hristos nu au ajuns la Hristos si nu stiu pe unde sa-si calauzeasca turma fiind orbi ei insisi.
Cititi cu atentie canonul 15 I-II sa vedeti ca Hristos ne da dreptul sa intrerupem pomenirea. Noi nu ne ridicam împotriva ierarhiei, ci a ereziei propovăduite de ierarhii noștri.
Multumesc pentru raspuns. Sigur ca in principiu Dumnezeu ne da dreptul sa facem orice si inca se asigura sa fim perfect liberi. Insa atunci cand avem preoti sau slujitori ai lui Hristos si de o parte si de alta, cum putem stii sigur de care parte e Hristos? Este simplu, daca studiem cu atentie cuvintele Sale nu reiese de niciunde ca El accepta doar ‘ortodocsi’. Daca doi sau trei se strang in numele Meu… Acolo e si El prezent si iata biserica… Invatatura lui Hristos este cat se poate de ecumenica si ne conducem dupa aceasta invatatura care se reduce la Iubire. Ori, aceasta Iubire firesc ma indeamna sa il pomenesc in rugaciune de doua ori pe cel care greseste si nu sa il scot de la pomenire… Mi se pare evident ca Hristos este de partea celor care sunt deschisi si ii recunosc si pe ceilalti ca si crestini, adica din alte biserici, rezervandu-si dreptul de a sublinia greselile acolo unde sunt. Spre exemplu este intr-adevar o mare greseala sa pretinzi ca Moise s-ar fi referit la icoane cand vorbea de chipuri cioplite… O mare eroare istorica sa spui despre Chipul lui Dumnezeu ca este chip cioplit… Dar asta nu inseamna ca ei nu sunt la fel de crestini ca si noi, ca si oricine isi pune speranta in Hristos si crede ca El este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat… Din aceste motive Creta nu este in opozitie cu invatatura lui Hristos… Oricum, El ne mantuieste si nu biserica. Este evident ca in Rai nu mai exista nicio alta biserica decat aceasta a Iubirii de Dumnezeu si aproape. Daca 1500 de ani a fost o singura biserica (catolica+ortodoxa) asta nu inseamna ca Dumnezeu a interzis aparitia altora noi, sau ca o biserica noua este interzisa de Dumnezeu.
Cu părere de rău vă spun că aveți o viziune pur ecumenistă, adică propovăduiți erezia cu capul descoperit, fiind la fel de eretic ca și cei ce au semnat documentele din Creta.
Am publicat comentariul dumneavoastră numai pentru a putea să vă spunem, cu tot respectul cuvenit, că greșiți și vă riscați mântuirea.
Interpretările pe care le dați Scripturii sunt cu totul în afara cugetării Bisericii. Citiți mai cu atenție pasajele biblice în care se spune că de omul eretic trebuie să te depărtezi după prima și a doua mustrare și vedeți că nu e necesar ca doi sau trei să fie adunați în numele Domnului pentru ca aceia să se numească creștini. Din acele pasaje vedeți că de fapt în Scriptură Dumnezeu vorbește despre creștini doar în măsura în care aceștia nu schimbă nicio cirtă sau o iotă din ceea ce El a spus oamenilor.
Cum catolicii și protestanții au schimbat complet mesajul lui Hristos, nu poate fi vorbă de „o singură biserică (ortodoxă + catolică)”, ci doar de o Biserică Ortodoxă și de erezii care se află în afara acesteia.
La fel de greșite sunt și interpretările pe care le dați iubirii creștine, deoarece ele anulează complet prevederile canoanelor Bisericii care interzic rugăciunile pentru și cu ereticii scoși în afara acesteia. Chiar dacă cuvintele dumneavoastră par foarte coerente conform mentalității lumii contemporate, dominate de un iubirism mincinos, ele sunt lipsite de substanță atunci când sunt puse în fața realităților bisericești. Este foarte corect să ne rugăm pentru cei ce au greșit, dar nu și pentru cei ce de bună voie au decis să nesocotească și să înfrunte pe Dumnezeu prin păcatul împotriva Duhului Sfânt al ereziei.
Știți că noi ne opunem categoric catalogării întregului popor ca eretic pentru faptul că nu au luat atitudine față de erezia ecumenistă. În același timp însă considerăm că cei ce au un mesaj ca cel pe care îl prezentați dumneavoastră sunt eretici în cuget și ar fi fost eretici chiar dacă nu ar fi existat sinodul din Creta.
Sfatul nostru: cercetați Scripturile, scrierile Sfinților Părinți, deciziile sinoadelor ecumenice și înțelegeți că aveți o gândire eretică. Pocăiți-vă, abandonați erezia și intrați în rândul celor care doresc să se mântuiască în Biserica adevărată a lui Hristos, Biserica Ortodoxă.
Vă spunem asta cu toată dragostea creștină. Dumnezeu să vă lumineze!