De multe ori spunem că viața este grea! Ne-am pierdut credința și totul a devenit mai ușor
Viața pare o minciună, iar dorințele de sănătate, bucurie și fericire sunt testate de realitate, care în zilele noastre jignește (bunul) simț.
Viața este imprevizibilă, grea, o încercare de durată necunoscută, cu câteva licăriri de bucurie.
Incertitudinea, devalorizarea valorii umane, deprecierea sufletului uman, corupția și răutatea abundă în viața de zi cu zi..
De ani de zile am construit palate pe nisipurile raționalității și acum ne confruntăm cu persecuția credinței.
2024 va fi mai solicitant decât anii anteriori pentru omul din lume.
De la direcția masonică a Noii Ordini Mondiale impasurile se vor înmulți, nedreptățile de stat vor deveni mai provocatoare, sărăcia de clasă și moartea vor fi însoțite de propagandă mai provocator de falsă și mai dură.
Trădarea credinței de către ecumeniști va fi totală și se va pregăti intens calea antihristului.
În noul mileniu se aplică metode de manipulare și totalitarism pe care nu îndrăzniseră să le încerce mai devreme.
Amploarea și conținutul acestor experimente megasociale (memorandumuri – „imigrație” – pandemie – încălzirea globală), au fost naționale și supranaționale și au devenit în cele din urmă globale.
Credința este întrebarea atunci! Aceia dintre noi care am fost binecuvântați să ne naștem ortodocși să dăm credinței noastre o ultimă șansă.
Este surprinzător câte lucruri se încadrează astfel, câte probleme sunt rezolvate, când poziția noastră este așa „din motive de credință”.
Aceasta presupune schimbarea cu un fundament puternic de pocăință sinceră, presupune catehism și cere smerenie.
În aceste condiții, apare și responsabilitatea enormă a administrației noastre bisericești.
Poziția sa asupra problemelor critice a fost perfidă credinței, iar erezia doctrinară și păcatul au dispărut din dezbaterea publică, dar ă disparut și discutia asupra problemelor naționale și sociale majore .
Este vremea nevoii poporului de a reveni la credința ortodoxă, de a „impulsiona” sau „evidenția” marii Preoți și adevaratii Preoți ortodocși.
Ingrădirea de erezia conducătorilor Bisericii ca un mod de reacție adecvat, patriarhal și ierocanonic în cadrul Bisericii Ortodoxe, într-un moment de celebrare a ecumenismului, este mijlocul luptei pentru mărturisirea ortodoxă.
Întreruperea pomenirii Patriarhilor și Înalților Preoți ecumenici care proclamă astăzi erezia „cu capul descoperit” tulbură, controlează și provoacă fiori, dar este prima linie a rezistenței și mărturisirii ortodoxe.
Cu toții vom da motive pentru indiferența noastră, pentru ignoranța noastră, pentru toleranța noastră și pentru tăcerea noastră. Fie ca Domnul Iubirii și Păcii să ne trezească pe fiecare dintre noi la lupta pentru Credință.
Un an nou binecuvântat 2024!
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Părintele Matei Vulcănescu a întrerupt pomenirea mitropolitului Siluan din Patriarhia Antiohiei, pe motiv de comuniune cu ereticii monofiziți
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.