Portalul de teologie ortodoxă antiecumenistă Mărturisirea Ortodoxă împlinește zilele acestea două luni de când activează în spațiul media online. Siteul a fost înființat pentru a fi un instrument de luptă împotriva ereziei ecumenismului, oficializată în Biserica Ortodoxă Română prin semnăturile ierarhilor noștri pe documentele sinodului ecumenist din Creta, din iunie 2016, și de informare a credincioșilor ortodocși români cu privire la consecințele acestei erezii pentru Biserica noastră și a necesității ca fiecare român ortodox să facă mărturisirea sa publică de credință împotriva acesteia.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/politica-editoriala/.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/colectivul/
Publicația este coordonată și editată de către cei cinci preoți și un teolog semnatari ai documentului programatic „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, cunoscut și sub denumirea “Rezoluția din ianuarie 2018” adoptată la întrunirea acestora de la Valea Ierii, județul Cluj.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/predica-parintelui-cosmin-tripon-despre-sfintii-marturisitori-ardeleni/.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/parintele-matei-vulcanescu-marturie-despre-basarabia/.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/nu-i-am-urmat-in-erezie-nu-i-vom-urma-nici-in-schisma/.
Documentul „Rezoluția din ianuarie” trasează clar limitele întreruperii pomenirii ierarhilor ecumeniști și se delimitează de toate tendințele schismatice ale unora dintre nepomenitori, apărute în a doua jumătate a anului 2017. El a fost foarte bine primit de către teologii din Grecia, fiind semnat de către părintele protopresbiter Theodoros Zisis și asumat de către duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas, care, în Duminica Ortodoxiei din 2018, l-a citit în fața unei adunări de câteva mii de credincioși greci, de alți mari teologi și duhovnici din Grecia și din lumea slavă, fiind cunoscut și apreciat în întreaga Ortodoxie ca linia oficială a luptei ortodoxe din România contra ecumenismului, în mod ironic, dacă ne gândim că în România confrații nepomenitori extremiști au semnat un document de dezicere de acesta, iar marea masă a populației abia acum află de existența sa.
În urmă cu o lună, portalul a început o fructuoasă campanie de publicitate, prin intermediul platformei de socializare Facebook, deschizându-și mesajul către toți vorbitorii de limbă română din lume, înregistrați pe această platformă. Mai mult de 150.000 de oameni au putut citi articolele noastre, au putut aprecia sau critica activitatea noastră de până acum. Campania este abia la început, și avantajul ei este că se adresează marelui public ortodox în mare parte rămas deocamdată în comuniune cu ierarhii semnatari în Creta, în sarcina căruia este până la urmă efortul de curățire a Sfintei Biserici Ortodoxe Române de erezia care, pentru prima dată în istoria noastră, s-a cuibărit în viața bisericească a poporului român.
https://www.facebook.com/marturisireaortodoxa.ro.
Cum era de așteptat, deschizându-ne spre un public larg, de cele mai multe ori puțin sau deloc informat cu privire la lupta pe care noi o ducem, au apărut nedumeriri, neînțelegeri și reproșuri.
Nu ne vom adresa acum celor pe care autoritățile bisericești i-au determinat să ne scrie pentru a ne denigra. Aceia știu exact cine suntem noi și de aceea ne atacă furibund, pentru că încercăm să spunem un adevăr dureros, pe care l-ar vrea uitat.
Ne vom adresa însă oamenilor de bună credință, care chiar nu au reușit să înțeleagă încă gravitatea situației în care se află Biserica, nevoia imperioasă de a luat atitudine și faptul că atitudinea noastră este cea corectă canonic, chiar dacă este nemaiîntâlnită în viața noastră bisericească. Acelora le vom explica pe scurt cine suntem și pentru ce luptăm, arătând atât cine suntem, cât și cine nu suntem.
Suntem ortodocși, nu suntem sectari
Una dintre cele mai frecvente acuze ale cititorilor noștri care nu au înțeles această luptă este că am fi “sectari”, care au părăsit Biserica Ortodoxă. Față de această afirmație răspundem exact cum am scris și în Rezoluția de la Botoșani și în Rezoluția din ianuarie că suntem creștini ortodocși, preoți, monahi, teologi sau simpli mireni, care am întrerupt pomenirea ierarhilor semnatari ai documentelor eretice din Creta și luptăm împotriva ecumenismului cu scopul de a determina pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române să se lepede de acele documente și de ecumenism în general.
Frecventăm bisericile unde nu se pomenesc ierarhi eretici și suntem în comuniune cu toți ortodocșii care luptă activ și public contra acestei erezii, cu Bisericile locale care refuză Creta și ecumenismul (Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Georgiană, Arhiepiscopia Sinaiului, Mitropolia Pireului, Mitropolia Nafpaktelor, Arhiepiscopia Bănceni etc.), cu ierarhii care au făcut mărturisire împotriva ereziei și cu credincioșii acestora. Suntem deschiși spre colaborare cu toți credincioșii din Biserica Ortodoxă Română care doresc să lupte contra ecumenismului, fie prin întreruperea pomenirii, fie printr-o mărturisire de credință antiecumenistă.
Suntem în Biserica Ortodoxă
Printre acuzațiile favorite ale autorităților bisericești la adresa noastră este aceea că, prin întreruperea pomenirii, am fi ieșit în afara Bisericii. Acuza este falsă, deoarece decizia de întrerupere a pomenirii a fost luată în conformitate cu canoanele 31 apostolic[1], 15 I-II Constantinopol[2] și 3 sin. III ec.[3], care permit preotului care constată că episcopul său învață cu capul descoperit o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau Sfinții Părinți și să întrerupă pomenirea ierarhului înainte ca ierarhul să fie judecat pentru erezia sa de un sinod, prin aceasta fiind considerat apărător al Bisericii, iar nu schismatic.
Faptul că întreruperea pomenirii nu se face doar pentru o erezie condamnată deja de către Sfintele Sinoade sau de către cugetarea Sfinților Părinți, ci și pentru o erezie nouă, cum e cazul ecumenismului, condamnată de către învățătura sinoadelor ecumenice și al cugetării patristice, este demonstrat de către canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care a repus în funcție pe toți preoții caterisiți de ereticul Nestorie pentru că întrerupseseră pomenirea înainte de condamnarea sa sau a ereziei sale, în baza învățăturii ortodoxe a primelor două sinoade ecumenice și a cugetării patristice de până atunci.
Caracterul eretic al sinodului din Creta este afirmat de către decizia sinodală a Bisericii Ortodoxe Georgiene, care, în articolul 4 spune că “deciziile sinodului ar fi trebuit să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul setului de documente adoptat în Creta”. Aceasta este o decizie sinodală a unei Biserici Ortodoxe locale care afirmă că toate documentele din Creta sunt eretice, adică nu reflectă învățătura Bisericii. În Ortodoxie, tot ce nu reflectă învățătura Bisericii este eretic.
Astfel de aprecieri la adresa documentelor din Creta și/sau a ideilor eretice ecumeniste cuprinse în acestea au făcut și Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, diverși mitropoliți și episcopi, conducători ai unor mitropolii sau arhiepiscopii, precum Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Ieremia de Gortina, Mitropolitul Ierotheu al Nafpaktelor, Arhiepiscopul Damianos al Sinaiului, Arhiepiscopul Longhin al Bănceniului, 17 episcopi sârbi care au refuzat să semneze documentul 6 din Creta, teologi de renume mondial precum Profesor Dimitrios Tselenghidis, protopresbiter profesor Theodoros Zisis, monah Serafim Zisis, protopresbiter profesor Anghelos Anghelakopoulos, preot A. Gotsopoulos, Gheronda Gavriil din Sfântul Munte Athos și mulți alții.
Faptul că unii dintre aceștia nu au întrerupt încă comuniunea cu ierarhii eretici ține de o strategie a lor de luptă menită să prezerve pacea în Biserică, la nivel de relații interortodoxe, în condițiile unei lumi anticreștine și ale atacurilor agresive ale patriarhului ecumenist Bartolomeu, dar nu înseamnă în niciun caz că cei ce au întrerupt pomenirea nu ar fi îndreptățiți, conform Sfintelor Canoane, să o facă (Biserica Ortodoxă Georgiană a ieșit din CMB tocmai ca urmare a acțiunilor foarte serioase ale marilor mănăstiri, care au amenințat ierarhia cu întreruperea pomenirii). Nu înseamnă nici că cei ce au rămas încă în comuniune cu semnatarii din Creta ar fi, la rândul lor eretici, în măsura în care nu împărtășesc ideile eretice ale acelora.
Există o tradiție a întreruperii pomenirii în Biserică
Canoanele 31 apostolic, 15 I-II, 3 sin. III ec. reflectă o tradiție a întreruperii pomenirii în Biserica Ortodoxă în situații de erezie. Este adevărat că această tradiție este nouă pentru spațiul românesc, confruntat pentru prima dată cu o erezie, dar ea există în spațiul grecesc, atonit, acolo unde s-au dus marile bătălii pentru apărarea Ortodoxiei de-a lungul secolelor.
https://www.cartipdf.ro/strajerii-ortodoxiei-arhimandrit-vasilios-papadakis/.
Pe lângă preoții și credincioșii care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici din timpul ereziilor ce au marcat convocarea sfintelor sinoade ecumenice, mai avem ilustre exemple de preoți, ierarhi sau monahi care au întrerupt pomenirea. Cele mai cunoscute sunt: Sfântul Grigore Palama, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ghenadie Scholarios, Sfântul Marcu Eugenicul, Sfântul Paisie Aghioritul, preoții atoniți din secolul al XIII-lea și multe alte exemple.
Nu îi acuzăm ca eretici pe cei ce încă nu au întrerupt pomenirea
După întreruperea pomenirii ierarhilor care au semnat documentele eretice din Creta de către preoți din toată țara, lupta s-a dus unitar, iar mesajul a început să fie perceput din ce în ce mai mult de marea masă a credincioșilor ortodocși români.
În vara anului 2017, după momentul extraordinar de unitate națională a mișcării antiecumeniste manifestat prin Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani, din 18 iunie, au apărut diverse idei centrifuge ale unor preoți nepomenitori, care, din zel fără discernământ sau din lipsă de pregătire teologică, au produs unele deraieri de la calea corect canonică pe care lupta o urmase până în acel moment.
Cea mai mare astfel de deraiere s-a produs prin acțiunea unui monah venit din Muntele Athos, care i-a învățat pe adepții săi că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici sunt la rândul lor eretici. Fundamentându-și învățătura pe o relație greșită între membrii Bisericii în perioada răspândirii ereziei, înainte de judecarea acesteia de către un sinod ecumenic (vezi infra, despre „vasele comunicante”), călugărul atonit afirmă o obligativitate a întreruperii pomenirii ierarhilor eretici, nesprijinită de prevederile canonice în acest sens, acuzându-i pe toți cei ce încă nu au întrerupt pomenirea că sunt eretici, fie că este vorba despre întregi Biserici, cum ar fi Biserica Bulgară, de episcopi mărturisitori, precum arhiepiscopul Longhin de la Bănceni, sau de poporul credincios și preoții care încă nu au întrerupt pomenirea din diverse motive, altele decât convingerea propriu-zisă că ecumenismul este bun și calea de urmat în relațiile ortodoxe cu ereticii.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/si-a-gasit-gruparea-staicu-sava-radeni-episcop/.
Față de asemenea poziționare, argumentată insuficient de către teologi de ocazie cu citate patristice scoase din context, noi, semnatarii „Rezoluției din ianuarie” susținem distincția operată de către Sfinții Părinți, care deosebesc pe cei ce propovăduiesc erezia deschis de cei ce acceptă părtășia la erezie din alte motive decât convingerea eretică. Pe cei dintâi îi considerăm eretici, pe ceilalți, nu, dar îi îndemnăm pe toți la pocăință, pe primii pentru îmbrățișarea ereziei, pe cei din urmă pentru lașitatea, nepăsarea sau neștiința lor, și la acțiune concretă și urgentă de mărturisire a dreptei credințe împotriva ereziei. Nici pe unii, nici pe alții nu îi judecăm noi; ne delimităm de cei ce au gândire eretică, încercăm să îi convingem să lupte pe cei ce nu sunt eretici în cuget.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/cateva-teme-de-meditatie-pentru-conferintele-monahului-sava/.
Pe cei ce susțin această cale extremistă a acuzării tuturor ca eretici, contrar deciziilor Sfintelor Sinoade și a cugetării patristice, îi considerăm căzuți într-o tendință schismatică. Ne delimităm de ei, dar nu îi judecăm, lăsând judecata lor în seama Bisericii.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/acrivia-iresponsabila-creeaza-tragedii-in-familiile-romanesti/.
Nu avem pretenția că suntem singurii nepomenitori sau luptători antiecumeniști din România. Avem însă dorința de a fi printre aceia care țin calea corectă teologic a luptei antiecumeniste. Avem o metodă inedită de a ne verifica în practică dacă suntem pe calea cea corectă: considerăm că atât timp cât Patriarhia Română ne acuză că suntem schismatici, iar cei cu care am început această luptă ne acuză că suntem eretici pentru că nu acceptăm extremismul lor, de fapt suntem pe calea cea împărătească a Sfinților Părinți, lucru pentru care dăm slavă bunului Dumnezeu, rugându-ne să îi aducă pe calea cea corectă pe toți ortodocșii din lume.
Nu contestăm Harul și Sfintele Taine ale preoților pomenitori
Conform Sfintelor Canoane și cugetării patristice, considerăm că până la judecarea sinodală a episcopilor căzuți în erezie Tainele ce se săvârșesc în Biserică sunt valide, iar Harul este lucrător pentru mântuirea celor ce nu se atașează de lucrarea eretică. Motivul pentru care noi nu mai frecventăm bisericile preoților pomenitori nu este acela că i-am considera lipsiți de har sau preoție, ci pentru că nu suntem de acord cu atitudinea pe care o au, de acoperire a gravei erezii existente în Biserică la ora actuală.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/ingradire-unitate-si-iconomie/
Din acest motiv, refuzăm să primim din mâna sfințiilor lor Sfintele Taine, nu pentru că le-am considera mai puțin Taine, ci pentru că nu suntem de acord să le primim din mâna unor preoți care își trădează vocația preoțească și acceptă, spre a lor osândă, conviețuirea cu erezia, chiar dacă nu îi judecăm noi pentru acest lucru. Din mâna celor ce sunt vădit eretici refuzăm să primim Sfintele Taine pentru a nu ne osândi împreună cu aceștia.
Principiul „vaselor comunicante”
Acest principiu, preluat prin analogie cu legile fizicii, postulează o relație de cauzalitate în privința pomenirii între episcopii care se pomenesc unii pe alții la sfintele slujbe. El operează atunci când există o condamnare sinodală a unei erezii sau a unui episcop eretic, față de care restul Bisericii este obligat să nu mai aibă nicio legătură cu acesta (canoanele 45, 46 apostolic, 3, 5 sin. III ec. ș.a.). În faza de propagare a unei erezii în rândul credincioșilor, înainte de condamnarea acesteia, acest principiu nu este funcțional, iar aplicarea lui produce rătăciri de tip schismatic, ca cele ale stiliștilor sau ale unora dintre cei cu care am plecat la drum la luptă în 2016.
Un exemplu „clasic” de aplicare defectuoasă a principiului acestuia este acela potrivit căruia un episcop îl pomenește pe mitropolitul său, care îl pomenește pe patriarhul său, care, la rândul lui, îl pomenește pe patriarhul ecumenic, care, în ultimele decenii, îl pomenește pe papa, care, fiind eretic, îi slujește lui satana. O astfel de judecată ne duce cu gândul, în mod (ne)greșit, la faptul că noi de decenii întregi participăm la liturghii… sataniste, de vreme ce de la preot până la papa de la Roma toți sunt concatenați prin acest principiu și s-ar părea că toți slujesc satanei. Or, această idee este absurdă.
Principiul „vaselor comunicante” va putea fi aplicat după momentul în care un sinod va judeca, va chema la pocăință și va condamna pe cei ce susțin erezia ecumenistă, stabilind restului Bisericii că de acum înainte, nu de acum înapoi, nimeni să nu mai aibă legătură cu cei condamnați, sub pedeapsa canonică a caterisirii, respectiv afurisirii. Până atunci operează modul în care sfintele sinoade și Sfinții Părinți au luptat contra ereziei.
Nu îi necinstim pe ierarhi, dar ne detașăm de erezia lor
În toată activitatea noastră avem grijă mare să nu cădem în schismă prin necinstirea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române. În toate luările noastre de poziție noi am fost foarte atenți să nu batjocorim ierarhii Bisericii noastre. Le reproșăm greșelile săvârșite în Creta, scoatem în evidență gravele consecințe ale acestor greșeli, dar nu îi batjocorim, nu condamnăm greșelile lor omenești, conștienți fiind că până la o eventuală condamnare a lor sinodală ei continuă să fie episcopii din scaunele episcopale pe care le ocupă, chiar dacă, conform canonului 15 I-II Constantinopol, ei sunt “minciunoepiscopi și minciunoînvățători”, adică nu mai pot fi ascultați și urmați pe perioada în care învață erezia cu capul descoperit, adică în mod public.
http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2016/12/celor-ce-ne-invita-la-schisma-nu.html.
Ne detașăm de toate acțiunile necugetate ale celor care își închipuie că prin oprirea pomenirii își pot permite să îi batjocorească pe episcopii Bisericii așa cum doresc. Considerăm această viziune pătimașă ca fiind schismatică, ne delimităm de ea, dar lăsăm judecarea acesteia în seama Sfintei Biserici.
Respingem ca nefondată ideea că fără pomenirea ierarhului la liturghie aceasta nu ar avea nicio valoare. Dacă ar fi așa, nu ar trebui să existe canoanele care permit preoților să întrerupă pomenirea ierarhilor căzuți în erezie. Nu putem să credem că Sfinții Părinți au învățat că se poate opri pomenirea ierarhilor căzuți știind că prin aceasta nu ar mai exista Sfântă Liturghie. Dimpotrivă, prin nepomenirea ereticilor, Sfinții Părinți au apărat caracterul ortodox al Sfintei Liturghii.
Nu ne facem altar
Prin întreruperea pomenirii nu ne facem altar, așa cum avertizează Sfintele Canoane, adică nu ne facem grupări parabisericești, nu pomenim ierarhi străini, nu avem nicio afiliere față de orice structură bisericească. Rămânem în Biserica Ortodoxă Română, așteptând ca, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu implicarea poporului ortodox, să ajungem să curățim Biserica de erezie.
Celor care ne întreabă „pe cine aveți voi ierarhi, dacă ați întrerupt pomenirea”, le răspundem cu cuvintele Părintelui Iustin Pârvu, rostite în cartea Biserica și noile erezii (p. 27): „Ierarhii noștri, când sunt învestiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele șapte sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, păstorii lor. Dacă ei nu se supun mai-marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitre aurite din capul lor”.
Prin urmare, în perioada în care episcopii noștri se fac învățători ai unor erezii, noi ascultăm de glasul Bisericii, care ne vorbește prin Sfinții Părinți, adică prin cugetarea acestora și prin deciziile lor de la sinoadele ecumenice și locale.
Preoții caterisiți merită cinstirea ca apărători ai Bisericii
Începând din ianuarie 2017, ierarhii BOR au trecut la caterisirea preoților care au întrerupt pomenirea lor la slujbe. Toți preoții care și-au asumat cu curaj lupta în mod public au fost caterisiți, deși canonul 15 I-II interzice episcopului să caterisească pe preotul mărturisitor, iar canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic îi repune în funcție pe preoții care au fost caterisiți pe nedrept de către episcopi eretici.
Pe parcursul proceselor pe care le-au suportat, numeroși părinți nepomenitori au atras atenția că, încălcând canoanele Bisericii, episcopii ecumeniști au încălcat toate procedurile de judecată bisericească și și-au judecat propriile cauze, de către tribunale bisericești aservite, fără a permite acestor preoți să se apere corespunzător. Caterisirile pronunțate împotriva lor, lovite de nulitate din prisma canonului 3 sin. III ec. și 8 sin. III ec. (care postulează că orice decizie contrară sfintelor sinoade este nulă), sunt nule și din perspectiva procedurală juridică bisericească, preoții nepomenitori caterisiți putând să își exercite activitatea în continuare în liniște (așa cum au făcut sfinți precum Sfântul Grigore Palama, de exemplu).
La momentul la care au fost caterisiți, preoții nepomenitori erau mărturisitori ai Ortodoxiei împotriva ecumenismului, iar caterisirile lor au fost nule de drept și inoperante. Faptul că unii au căzut ulterior în tot felul de înșelări (grupul preotului Ioan Miron, care este neostilist, grupul monahului Sava Lavriotul, care practică un extremism schismatic etc.) îi face pasibili de a fi considerați schismatici, dar judecarea lor aparține Bisericii, atunci când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va reveni la Ortodoxie, prin lepădarea de erezia ecumenistă, pe care o îmbrățișează din păcate în acest moment.
Frământările interne sunt inerente unei asemenea lupte
Există o stare de tulburare în rândul creștinilor ortodocși, mai ales a celor nepomenitori, care dezavuează faptul că mișcarea antiecumenistă este consumată de anumite frământări interne în ultima perioadă. Cum era și firesc, asemenea frământări sunt inerente luptei pe care o ducem. Cei ce credeau că după întreruperea pomenirii totul va fi roz, iar îngerii din ceruri vor cânta împreună cu noi pentru atitudinea noastră antiecumenistă, s-au înșelat și au căzut într-o gravă formă de mândrie. Forțele demonice s-au mobilizat și au reușit să facă dezbinările lor, peste care noi trebuie să trecem și să ne continuăm lupta, indiferent de cât de puțini vom mai rămâne pe calea cea dreaptă.
Există un fel de așteptare a reinstaurării unei unități la nivelul luptei antiecumeniste. Aceasta nu poate fi acceptată cu prețul căderii tuturor în vreo rătăcire. Unul dintre părinții grupului nostru a spus la un moment dat că semnatarii „Rezoluției din ianuarie” suntem cei ce am mai rămas de la Botoșani în această luptă. Lupta va continua cu cei ce rămân în ea, sperând că Dumnezeu va aduce alături de noi pe toți cei ce au o cugetare patristică corectă.
https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/.
Deplângem faptul că pe portalul nostru trebuie să mai fie citite și articole polemice cu cei ce au ales calea urii și a dezbinării, dar considerăm că este de datoria noastră să informăm poporul credincios cu privire la riscurile pe care le comportă asocierea cu cei ce practică extremismul de tip schismatic.
Este momentul acum!
Foarte mulți dintre credincioșii ortodocși care citesc articolele noastre spun că nu este momentul întreruperii pomenirii, pentru că la Creta nu s-a întâmplat ceva grav, că nu s-a schimbat nimic, că nu s-a ajuns la “potirul comun”.
Acestora le răspundem că, într-adevăr, nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii ierarhilor eretici. Momentul trebuia să fie în 1961, când Biserica strămoșească a intrat în Consiliul Mondial al Bisericilor, iar ierarhii noștri au început compromisurile dogmatice, canonice și morale cu ereticii.
S-a schimbat totul la Creta
Există unii care consideră că sinodul din Creta nu este periculos, deoarece la Creta nu s-a schimbat nimic din viața Bisericii. În realitate, s-a schimbat totul.
S-a schimbat optica Bisericii noastre față de eretici. În loc să îi osândească drept eretici, sinodul ecumenist din Creta i-a considerat parteneri de dialog, numindu-i “cei de aproape sau de departe”, adică cu mai multă sau mai puțină Biserică, ceea ce este complet greșit, de vreme ce în toată istoria Bisericii s-a păstrat un hotar clar între eretici și ortodocși.
S-a schimbat conținutul mărturisirii de credință, chiar dacă forma a rămas aceeași. Chiar dacă sinodul ecumenist din Creta a mărturisit că Biserica Ortodoxă este singura Biserică una, sfântă, sobornicească și apostolească, această mărturisire a fost pusă într-un context ecumenist, în care toate membrele Consiliului Mondial al Bisericilor se denumesc ca părți ale Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească, pe care luptă să o “reconstruiască”. Există ierarhi greci și români care afirmă că niciuna dintre Bisericile actuale (inclusiv Biserica Ortodoxă) nu este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, care, chipurile, s-ar fi pierdut la începutul mileniului al II-lea și pe care se străduie ecumenismul să o „reconstruiască”.
S-au schimbat cărțile de cult. Dau un singur exemplu în acest sens, deși aș putea da zeci de astfel de exemple. Un bun prieten de-al meu, la origine musulman, a trecut la Ortodoxie, în urmă cu câțiva ani. Pentru că preotul ecumenist care l-a botezat a folosit cartea tipărită de BOR în 2013, din care a scos toate lepădările musulmanilor care vin la Ortodoxie de idolii musulmani, prietenul meu a trăit o vreme în Ortodoxie, după care a avut o tendință de revenire la islam. În urmă cu ceva timp, după o adevărată tragedie în familia sa, a acceptat să i se citească acele lepădări de către un preot nepomenitor, iar de atunci a devenit cu adevărat ortodox.
Acest exemplu este referențial pentru duhul ecumenist al ierarhilor Bisericii. Să mai vorbim despre cenzurarea slujbelor pe motiv că sunt… antisemite sau xenofobe etc.? Să mai vorbim de acceptarea fără nicio opoziție a dispozițiilor UE privitoare la înmormântarea credincioșilor? Să mai vorbim despre faptul că preoții nu mai înfierează de la Sfântul Altar păcatele grave ale poporului, lăsându-l pe acesta să băltească în ele? Despre faptul că nu sunt condamnate erezii și păcate cumplite precum homosexualitatea, feminismul, masoneria, new-agismul, materialismul sau atâtea alte aspecte care se schimbă pe zi ce trece viața Bisericii?
http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2010/01/ue-legifereaza-si-pentru-vii-si-pentru.html.
“Potirul comun”
Există credincioși care spun că nu a venim vremea să reacționăm contra ereziei, deoarece încă nu s-a ajuns la “potirul comun”. Celor care se înșală astfel le spunem că în canonul 15 I-II se spune că preotul poate reacționa la primele semne ale ereziei ierarhului său, fără a aștepta ca Biserica Ortodoxă să fie cu totul înghițită de erezie. Canonul 15 I-II impune condiția propovăduirii unei învățături eretice, nu pe aceea a împreună slujirii cu ereticii, care este de fapt momentul dispariției Ortodoxiei.
Cei ce așteaptă “potirul comun” de fapt propovăduiesc inactivitatea până în momentul în care ar fi prea târziu pentru a mai face ceva. Sfintele Canoane prevăd acțiuni care trebuie întreprinse tocmai pentru a preveni înghițirea completă a Bisericii de către erezie.
În plus, tuturor acestora patriarhul ecumenist Bartolomeu le-a promis potirul comun ca pe un vis asumat al Patriarhiei ecumeniste de la Constantinopol.
Credincioșii au obligația să ia atitudine
Există opinia că nu se cuvine ca creștinul obișnuit să ia atitudine contra ereziei, că problema este strict de competența autorităților bisericești, singurele chemate că o rezolve. Opinia este eronată, deoarece în vreme de erezie este de datoria tuturor credincioșilor, indiferent de starea lor în Biserică (episcopi, preoți, monahi, simpli credincioși), să ia atitudine contra ereziei, fie printr-o mărturisire publică contra ereziei, fie prin asumarea întreruperii legăturii cu ierarhul eretic.
https://www.cartipdf.ro/strajerii-ortodoxiei-arhimandrit-vasilios-papadakis/.
Nu suntem “oamenii rușilor”
Atitudinea noastră față de schisma patriarhului ecumenic Bartolomeu în Ucraina i-a determinat pe unii să spună că facem propagandă prorusă, că apărăm “interesele Patriarhiei Moscovei” împotriva Bisericii Ortodoxe Române.
Acestora le spunem că nu avem nicio legătură cu Patriarhia Rusă. Suntem un grup de preoți, teologi și credincioși ortodocși români, preocupați doar de destinul Bisericii Ortodoxe în general și al celei românești în special. Ne respectăm și ne iubim țara, dar nu ne interesează jocurile politice la nivel local, regional sau mondial.
Există unii care ne acuză că nu vedem ecumenismul patriarhului Kirill al Rusiei și că îl acuzăm doar pe patriarhul ecumenic Bartolomeu de ecumenism. Acelora le răspundem că la Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani am avut plăcerea să avem ca invitați pe părinții din Republica Moldova care au întrerupt comuniunea cu Patriarhul Moscovei Kirill tocmai pentru atitudinea ecumenistă a acestuia. Avem de asemenea relații foarte bune cu arhiepiscopul Longhin de la Bănceni, care, de asemenea, a întrerupt pomenirea patriarhului rus din același motiv. Prin urmare, sancționăm derapajele eretice ale patriarhului moscovit, însă și pe cele schismatice ale patriarhului ecumenist de la Constantinopol.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodoxia-xeroxata-in-alb-negru-sau-partasia-la-schisma/.
https://www.marturisireaortodoxa.ro/nu-i-am-urmat-in-erezie-nu-i-vom-urma-nici-in-schisma/.
Demersul nostru este unul pur teologic, fără nicio preocupare pentru interesele geostrategice ale diverselor țări din spațiul ortodox. Suntem conștienți că aspirațiile naționale ale popoarelor ortodoxe nu trebuie să se facă cu prețul aruncării în schismă a Bisericilor Ortodoxe locale din diferitele țări ortodoxe.
Din acest motiv, considerăm acuzațiile că suntem promotorii intereselor Moscovei în România ca simple speculații fără fond și manipulări grosolane din partea unui sistem care încearcă să ne discrediteze pentru a-și ascunde propria vină – aceea de a trăda învățătura de credință ortodoxă a Bisericii.
Celor care ne acuză că ne opunem aspirațiilor de autocefalie ale Ucrainei și astfel sprijinim interesele rusești le-am putea răspunde că, susținând interesele naționaliste ale Ucrainei, manifestate la nivel bisericesc prin sprijinirea autocefaliei unor grupări religioase schismatice de către patriarhul ecumenist Bartolomeu, ei sunt de fapt trădătorii intereselor naționale ale poporului român, dat fiind faptul că în acest moment aproximativ o treime din teritoriul istoric al Moldovei se află sub dominația ucraineană, fără nicio perspectivă reală de a fi readus la patria-mamă. Ne referim aici la nordul Bucovinei, la Ținutul Herța, la sudul Basarabiei și la mare parte din Transnistria (există dovezi istorice că Transnistria până la Bug și chiar dincolo de acesta este pământ al Moldovei străvechi).
Ne pare rău pentru cei ce gândesc situația prin intermediul tubului catodic al televizorului și se lasă pradă propagandei oficiale, care prezintă Ucraina ca pe un viitor partener UE și ca pe un stat prieten, în condițiile în care aceasta are o parte a teritoriului românesc în stăpânirea sa, cedat de către politicienii trădători români în 1996 și în tratatele ulterioare, care au „ajutat” România să se integreze în UE și NATO, acțiune ce a adus grava știrbire a suveranității naționale a poporului român și niciun beneficiu pentru locuitorii acestei țări. Cu atât mai puțin pentru cei abandonați în țări ca Ucraina, unde sunt supuși unei puternice deznaționalizări.
Mărturisiți măcar public contra ereziei!
Încheiem această succintă prezentare a activității noastre cu mesajul pe care l-am adresat deja celor care au decis că nu este încă momentul să se implice în acțiunea de întrerupere a pomenirii ierarhului. Acelora le-am recomandat să mărturisească măcar Ortodoxia împotriva sinodului mincinos din Creta cu toate ocaziile pe care le au. În ceea ce ne privește suntem deschiși să îi sprijinim cu toate resursele de care dispunem.
Considerăm o gravă eroare lipsa de reacție contra sinodului din Creta și a ecumenismului, credem că cei ce nu fac nici măcar cea mai mică mărturisire contra acestora își adună osândă înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că stau impasibili la căderea Bisericii noastre în erezie.
Sinaxa Botoșani II
La data de 1 mai 2019 am participat cu toții la o sinaxă națională organizată la Botoșani, prin intermediul căreia am dorit și sperăm că am și reușit să reluăm în forță lupta contra ecumenismului și a sinodului ecumenist din Creta. După doi ani de lupte interne între nepomenitori, am simțit nevoia să arătăm poporului luptător contra ereziei și ierarhiei care o îmbrățișează că în Biserica noastră opoziția față de Creta și ecumenism nu a dispărut, ci, dimpotrivă, s-a întărit prin procesul de curățire de toate elementele extremiste.
Sinaxa a fost organizată de semnatarii Rezoluției din Ianuarie, a avut ca invitați speciali pe părintele protopresbiter profesor Theodoros Zisis și pe părintele Serafim Zisis, și a realizat, pe de o parte, o delimitarea de căderile celor care au întrerupt pomenirea ierarhilor, dar au îmbrățișat între timp diverse idei schismatice, iar pe de altă parte, o deschidere către cei ce încă nu au luat atitudine contra ereziei, dar știu că această erezie reprezintă un pericol pentru viața bisericească și pentru mântuirea sufletelor noastre, pe care îi îndeamnă cu căldură să facă măcar, ca prim pas, o mărturisire publică de delimitare de erezie, prin care să arate lumii că nu agreează erezia ierarhului locului și a tuturor ierarhilor participanți în Creta.
Ne rugăm bunului Dumnezeu să izbăvească Sfânta noastră Biserică de această grea încercare prin care trece!
Note:
[1] “Dacă vreun prezbiter, defăimând pe episcopul său, va face adunare osebită și alt jertfelnic ar înființa, nicio vină știind asupra episcopului întru buna credință și întru dreptate, caterisească-se ca iubitor de începătorie, așijderea și ceilalți clerici, care se vor uni cu el, că sunt tirani și uzurpatori. Iar cei lumești să se afurisească. Aceasta însă facă-se după una, și a doua, și a treia rugăminte a episcopului”.
[2] “Căci cei ce se despart pe sine de împărtășirea cea către întâiul șezător al lor pentru oarecare eres al lor osândit de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, de acela adică care eresul în public îl propovăduiește și cu capul descoperit îl învață, unii ca aceștia nu numai canoniceștii certări nu sunt supuși, îngrădindu-se pe sine despre împărtășirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci și de cinstea cuvenită celor drept slăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi și minciuno-învățători. Și nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri”.
[3] „Iar dacă oarecare dintre clericii din fiecare cetate ori sat au fost opriți de la preoție de către Nestorie și de către cei împreună cu dânsul pentru că cugetă drept, am îndreptățit și pe aceștia să primească din nou treapta proprie. În genere, poruncim ca acei clerici care cugetă deopotrivă (învață de acord) cu sinodul ortodox și ecumenic să nu se supună nicidecum și în niciun chip episcopilor care s-au dezbinat sau celor care se despart (de Biserică)”.
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
De exemplu Teodor pe blogul său întrunite comentariu îi zice cuiva că nepomenirea este de la diavol, cu alte cuvinte canonul 15 este categorisit schisma
Teodor sau Teodot? Este vorba de ierodiaconul Teodot? Oricine ar fi, se înșală amarnic dacă spune asta.
Bună seara,
Am citit articolul și am o nelămurire. Am văzut într-unul din clipurile video publicate în cadrul articolului, în acela în care dumneavoastră, dl. Mihai-Silviu, țineați o cuvântare, că încăperea respectivă era amenajată pentru a se sluji înăuntru. Intrebarea este, știind că Sfânta Liturghie nu se poate săvârși fără antimis, pe ce antimis se slujește și a cărui semnătură o poartă?
Mulțumesc,
La această întrebare vă va răspunde părintele Claudiu, care a fost liturghisitorul acolo. Cu siguranță are antimis, asta fiind, cum ați spus condiția pentru slujirea Sfintei Liturghii. De unde îl are părintele nu vă pot răspunde eu, pentru că nu sunt preot. Vă pot spune că antimisul este perfect canonic.
Curios! Întrebarea asta mi-au adresat-o și membrii Consistoriului Mitropolitan! Vă răspund ce le-am răspuns și lor: este o pânză care reproduce un Sfânt Antimis cu semnătură indescifrabilă, cu Sfinte Moaște de Mucenici.
Bună seara,
Faptul că v-am întrebat și eu este o coincidență. Dacă semnătura este indescifrabilă și numele episcopului este tot indescifrabil?
Bănuiesc, totuși, că nu este un antimis de la un episcop român actual. Iar dacă nu, este o practică canonică să se slujească pe un antimis de la un episcop, altul decât unul din membrii ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române?
Mulțumesc anticipat pentru lămuriri.
V-am răspuns în comentariul anterior tot ceea ce trebuia să știți. Este o practică pentru vremuri de apostazie. Poate fi copia după un Sfânt Antimis pe care s-a slujit în BOR, cu numele unui ierarh mutat la cele veșnice. Sau poate ca este o pânză care reproduce cu fidelitate scena de pe un Sfânt Antimis. Nicidecum slujirea în numele vreunui ierarh străin de BOR!
Poate e bună și informația asta:
„La 26 mai 1977, Episcopul Nectarie a venit la mânăstire şi a cerut să vorbească părinţilor în „camera ţarului”. După cum a relatat Părintele Serafim mai târziu în Jurnalul său, el aducea cu el „bunătăţile catacombelor”.-Rugaţi-vă pentru mine ca Dumnezeu să-mi dea putere şi ca să trăiesc, a spus el părinţilor când se aflau singuri. V-am supărat cât pentru toţi aceşti ani. Dar acum am venit să vă previn. După ce voi muri veţi fi aspru persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi fi răspopiţi; or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest antimis cu semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau setul vostru de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care să slujesc în taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi acum vi le las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi persecutaţi după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi sluji în taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.”
Ati putea vă rog să specificați titlul cărții din care ați citat! Mulțumesc mult!
Da! Dar nu pânză care reproduce un antimis!! Însă nu insistăm pentru că preacucernicul părinte ne-a spus „ceea ce trebuie să știm”…
DUMNEZEU SA NE LUMINEZE SI SA NE MILUIASCA PE TOTI!
Câteva mici observații
1. În articol scrie: „Frecventăm bisericile unde nu se pomenesc ierarhi eretici și suntem în comuniune cu toți ortodocșii care luptă activ și public contra acestei erezii, cu Bisericile locale care refuză Creta și ecumenismul (Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Georgiană, Arhiepiscopia Sinaiului, Mitropolia Pireului, Mitropolia Nafpaktelor, Arhiepiscopia Bănceni etc.)”
Corect ar fi Biserica Ortodoxă Rusă, iar nu Arhiepiscopia Bănceni.
2. Iarăși în articol scrie: „Prin întreruperea pomenirii nu ne facem altar”, dar mie mi se pare că văd acolo o masă de altar cu un antimis pe ea, cum recunoașteți chiar și dumneavoastră.
„Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.” (Efeseni 4, 2-3)
1. Arhiepiscopia de la Banceni a întrerupt pomenirea patriarhului rus, făcând astfel mărturisire antiecumenistă. De aceea, nu ar fi corect să scriem Patriarhia Rusă, așa cum nu am scris Biserica Greacă, atunci când am vorbit de diferite mitropolii grecești care mărturisesc antiecumenist.
2. expresia „nu ne facem altar” se referă la interdicția de a crea o structură bisericească paralelă, nu la dreptul de a continua să slujească, pe care îl au preoții caterisiți de episcopii eretici. De aceea vedeți acel altar în filmare.
1. Ați enumerat celelalte Biserici Ortodoxe naționale care nu au participat la Sinodul cretan, deci continui să insist că ar fi trebuit totuși Biserica Ortodoxă Rusă în loc de Arhiepiscopia de Bănceni (că e singura Biserică unde faceți excepție, pare-mi-se).
2. Când Biserica Ortodoxă Română i-a considerat pe stiliști ca fiind în afara Bisericii, atunci tot așa i-a considerat și Biserica Ortodoxă universală (de ex. la Athos nu sunt primiți, deși Athosul ține canonic calendarul iulian, pentru că nu calendarul ne mântuiește). Deci și preoții caterisiți, ne place sau nu, așa trebuie considerați de Biserica Ortodoxă universală.
Poate nu ati citit atent, Mitropolia Nafpaktelor nu este o Biserica nationala, ci o mitropolie in cadrul Bisericii Grecești, Pireul la fel, Banceni, la fel. Am spus exact ce trebuie, Arhiepiscopia Banceni se distinge in cadrul BORu prin faptul ca marturiseste deschis contra ecumenismului, sinodului din Creta si greselilor ierarhiei BORu.
Nu inteleg exact ce spuneti la punctul 2: vreti sa spuneti ca nu sunt caterisiti pana cand nu ii considera asa Biserica Universala sau ca este imperios necesar sa ii considere Biserica Universala ca fiind caterisiti?
Am o intrebare: cum interpreteaza autorii site-ului si „nepomenitorii” faptul ca 99.99…% din crestinii practicanti (aici incluzandu-i bineinteles si pe monahii sau monahiile care si-au trait aproape toata viata in manastire si ascultare de Dumnezeu, duhovnicii cu viata aleasa, pustnici si pustnice) nu au intrerupt pomenirea. or fi „nepomenitorii” mai smeriti, mai luminati, cu mai multa dragoste decat cei care poate si-au inchinat toata viata ascultarii, astfel incat Dumnezeu i-a luminat pe ei sa fie „marturisitori”, iar pe ceilalti nu? Cum va explicati acest lucru? Nu considerati cel putin dubios ca oameni despre care nu poate nega nimeni ca sunt cu viata aleasa (de ex pr Iacov de la sihastria, pr Ioan de la Sihastria Raraului, supravieturitori din inchisotile comuniste care nu pot fi banuiti de lasitate etc) au ales sa nu intrerupa pomenirea (si asta nu din lasitate)?
Cum explicati dumneavoastra faptul că în epoca Sfantului Maxim Mărturisitorul era singurul care a întrerupt pomenirea? Oare era Sfântul mai mândru decât ceilalți? Sau Sfântul Teodor? Sigur, ne veți critica pentru că ne comparăm cu acești mari sfinți. Nu o facem, încercăm doar să vă ajutăm să înțelegeți că în istorie au existat inerții ca cea de acum și în alte epoci.
Indiferent din ce motive nu au întrerupt pomenirea ceialalți nu înseamnă că noi am greșit făcându-o și nu este vina noastră că am făcut ceea ce trebuia să facă și ei. Întrebați-i pe ei de ce nu au făcut ce trebuie, pentru că nu au făcut ce trebuie și nu fac ce trebuie. Nu numai că nu au întrerupt pomenirea, dar nici măcar nu mărturisesc public contra acestei erezii cumplite. Cine îmi spune că aceasta este calea corectă de procedat în această situație se află în mare înșelare.
S-ar putea ca aceștia pe care îi indicați dumneavoastră să nu fi întrerupt pomenirea din oricare dintre motivele pe care le prezint în articol. S-ar putea să nu o fi făcut din multe alte motive.
Indiferent din ce motiv nu au făcut nimic până acum este momentul să facă acum. Atitudinea de a ne blama și disprețui pe noi pentru că facem ceea ce trebuie să facă toți ortodocșii nu va ajuta decât la promovarea și mai puternică a ecumenismului în BOR, cu efectul final al pierderii Bisericii noastre. Păzească Dumnezeu de așa ceva!
In acea perioada informatiile circulau mult mai greu si cred ca si nr de ierarhi, preoti, monahi era mult mai mic, raportat la o populatie crestina mai scazuta numeric. Astfel ca probabil in epoca Sf Maxim ar fi fost si altii care ar fi marturisit, dar manastirile erau mai izolate si vietuitorii aveau un acees redus la informatii. Imi pare rau sa o spun, dar unii din grupul nepomenitorilor imi par a fi departe de trairea sf maxim si cred ca e putin probabil sa-i fi incununat Hristos cu harul marturisirii (cred ca altcineva i-a dirijat in directia asta). Dar timpul va arata de partea cui e dreptatea. Oricum, asa cum zicea si Mitrop ierotei Vlachos, usir se face o despartire/schisma, dar greu te mai intorci apoi, pt ca asta presupune fff multa smerenie.
Dupa opinia dumneavoastra lumea crestina nu a avut habar ca este in erezie si numai Sfantul Maxim a stiut? E adevarat ca lumea circula mai greu atunci, dar informatiile se transmiteau in timp util, stati linistita. In plus, lumea era mult mai preocupata de teologie si intelegea muuult mai bine teologia decat o face acum.
Are dreptate vladica Ierotei cu privire la schisma, dar frica de schisma nu ne poate face sa ne ferim de marturisire. Daca marturisim cum trebuie, in limitele canonice nu exista niciun risc de schisma.
Vă răspund eu. Pentru că sunt două direcții foarte distincte care, din păcate nu se întâlnesc. Când se vor întâlni, probabil va fi Învierea Ortodoxiei. Deci o direcție este a trăitorilor, nevoitorilor, ostenitorilor în HRISTOS, care au rămas în rândurile pomenitorilor. Este absurd să spui despre Părinți ca Iustin Pârvu sau Gherontie cel Nebun pentru HRISTOS (suntem în 2022) că au greșit rămânând pomenitori!! Nu mai zic despre alți munți de sfințenie cu nume mai puțin cunoscute. Iar cealaltă direcție este a mentalilor sau mintoșilor pentru HRISTOS care au cunoștință, știință și înțelegere foarte multă, adâncă și bună. Dar ei au o problemă. Nu au lucrare curățitoare de patimi sau au o oarecare lucrare, dar minimală. De aici problema părerii și a siguranței de sine. Pentru că ei uită cu ușurință că modelele pe care le au (Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Fotie, Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim) au fost mai întâi trăitori, nevoitori, ostenitori. S-au încununat, mai întâi, în lupta cu patimile și au fost purtați de DUHUL SFÂNT și purtători de DUH SFÂNT. Aceasta trebuie să fie mai întâi, nu doar cunoștința și înțelegerea cât ar fi ele de bune, drepte și corecte. Atunci de-abia va putea fi Învierea Ortodoxiei!
De unde stiti ca cei care au oprit pomenirea sunt netraitori, sunt lipsiti de virtuti? Nu ii cunoasteti pe toti. De aceea, argumentul dumneavoastra este insuficient. De altfel, nu stiti nici ce ar fi facut parintele Iustin daca ar fi vazut documentele din Creta. Nepomenirea este o lupta corecta, iar faptul ca in aceasta generatie ne-a venit noua randul sa o ducem este un dar de la Dumnezeu, care depaseste cumva starea noastra morala. Daca nu noi, cine? Sau era de preferat sa stam toti si sa privim cum Biserica se duce inspre ecumenism? Asa cum Dumnezeu a ales cele simple si fara valoare pentru a smeri mandria stapanitorilor lumii, asa i-a insarcinat si acum pe cei ce tin calea corecta a nepomenirii, desi e evident ca noi nu ne comparam cu sfintii din vechime.
Cineva zicea: ” Când Biserica Ortodoxă Română i-a considerat pe stiliști ca fiind în afara Bisericii, atunci tot așa i-a considerat și Biserica Ortodoxă universală (de ex. la Athos nu sunt primiți, deși Athosul ține canonic calendarul iulian, pentru că nu calendarul ne mântuiește). Deci și preoții caterisiți, ne place sau nu, așa trebuie considerați de Biserica Ortodoxă universală.”
Au fost Sf. Parinti caterisiti pe nedrept pentru lupta lor impotriva diferitelor erezii din vremurile respective. Recomand ”Strajerii ortodixie” de Arhim. Vasilios Papadakis, cum de altfel mi se exista o astfel de trimitere si in articol.
Nadajduim cu ajutorul lui Dumnezeu sa se intruneasca un sinod ortodox care sa condamne ecumenismul si atunci se va decide situatia multora, precum si rezolvarea multor probleme. Pana atunci canonul 15 e clar ce drept ne da.
Lupta parintilor nepomenitori echilibrati este recunoscuta si de catre arhierei care nu au fost caterisiti (pe nedrept, deci in acest caz e nula caterisirea) cum ar fi IPS Serafim de Pireu, IPS Longhin de Banceni. Acestea au fost doar 2 exemple. Pe de alta parte, pr. Theodor Zisis care a fost alungat din biserica in care slujea (si daca nu ma insel oprit de la slujire) este sustinut de exemplu de catre Patriarhul Bisericii Bulgare. Cine stie cate exemple mai sunt si noi nu le cunoastem, doar pentru ca nu au fost facute publice. Chiar in Romania sunt parinti care inca nu au intrerupt pomenirea, slujesc linistiti in parohiile sau manastirile lor si recunosc lupta acestora. Sunt si pareri diferite, dar nu trebuie sa ne smintim, deoarece si intre unii Sf. Parinti au mai fost difrente de interpretari, unele chiar mai mari (de exemplu Sf. Teodor Studitul cu Sf. Tarasie)
Cu stilistii e alta treaba. In primul rand nu se compara schimbarea calendarului cu gravitatea situatiei actuale. In al doilea rand, stilistii au inceput sa nege harul inainte de un sinod care sa condamne, sa reboteze, sa rupa comuniunea si cu cei care tineau stilul vechi (doar pentru ca acestia erau in comuniune cu cei de pe nou), toate acestea inainte de un sinod care condamna, fara sa li se permita aceasta de catre vreun canon. Vedeti diferenta? I se pare cuiva ca parintii semnatari ai proiectului de rezolutie fac asa ceva, precum si toti ceilalti in acelasi duh cu ei? In capcanele stilistilor au picat unii nepomenitori (dar nu toti), precum gruparea lui gheron Sava sau pr. Ioan Miron cu adeptii, dar nu toti nepomenitorii. Dar Dumnezeu sa ii lumineze si pe acestia! Cred ca unii (poate ca nu toti) dintre cei care s-au ratacit de-a dreapta au plecat cu intentii bune in lupta. Deci cand o iei pe linia extremista pe care au luat-o stilistii nu prea ai cum sa nu te rupi in timp de Biserica si atunci evident ca intreaga Biserica nu iti mai va recunoaste lupta, dar daca mentii o pozitie echilibrata, atunci e cu totul altceva. De fapt aceasta e si limita canonului 15, iti da dreptul sa intrerupi pomenirea acolo unde e cazul, nu mai mult!
Imi cer iertare pentru greseala de tipar: acolo e „Strajerii ortodoxiei”
Doamne ajuta!Am si eu niste nelamuriri.Ati facut referire la faptul ca,17 episcopi sarbi nu au semnat documentul 6 din Creta.Acest lucru inseamna ca sunt ortodocsi,stiut fiind faptul ca sunt erezii si in celelalte documente ale sinodului?
Daca ierarhii nostri nu ar fi semnat acel document ar fi fost mai ortodocsi decat sunt in realitate?Se poate sa marturisesti doar partial adevarul?Sa fii ortodox intr-o privinta si eretic in alta?
Eu personal consider ca nu trebuia mers la acest sinod.Sau daca s-a mers,nu trebuia semnat nimic.Nici macar un document.Imi cer iertare,dar as vrea sa va stiu parerea referitoare la acest aspect.
Aveti dreptate, nu ar fi trebuit mers la acel sinod. Faptul ca 17 episcopi sarbi nu au semnat acel document, de departe cel mai eretic dintre toate, inseamna ca au incercat sa se opuna cumva acelui document, fata de episcopii romani, care nu au facut acest lucru. E si acesta un inceput de marturisire. Corect era sa nu semneze niciunul, intr-adevar, dar acesta este un inceput de marturisire.
Sunt de acord cu dumneavoastra, este un inceput de marturisire.Dar eu consider ca episcopii sarbi nu trebuie luati drept etalon al luptei antiecumeniste.Nu au semnat documentul 6 dar le-au semnat pe celelalte,cum ar fi cel cu casatoriile mixte.Acum pun si eu alta intrebare:ce ar trebui sa faca un preot din eparhia unuia din cei 17 episcopi?Sa intrerupa pomenirea episcopului sau nu?
Nu ii ia nimeni ca etalon al luptei, dar marturisirea lor este un inceput fata de a episcopilor romani. Cred ca preotii din eparhiile lor ar trebui sa faca ce ii indeamna constiinta. Daca considera ca prin aceasta marturisire episcopii lor nu s-au facut partasi la Creta pot ramane in comuniune cu ei, daca considera ca prin semnarea documentului cu casatoriile mixte episcopii au gresit pot intrerupe pomenirea fara probleme, mergand pe ideea ca au gresit totusi. Cred ca decizia le apartine si nu trebuie sa le spun eu ce sa faca.
Depinde si de ce a facut episcopul cand s-a intors in tara. Daca a continuat sa militeze contra Creta, daca a aprobat ulterior documentele, daca a explicat de ce le-a semnat pe celelalte…
Problema acelor preoti va fi sa stabileasca corect daca celelalte documente aveau prevederi atat de grave incat sa se poata vorbi despre propovaduirea unei erezii cu capul descoperit. Sigur, incalcarea unui canon si casatoria mixta reprezinta o incalcare grava a canoanelor si Sfantul Teodor a oprit pomenirea in cadrul disputei miheene si pentru o problema de genul acesta, pe care a numit-o cred o „erezie nedogmatica”, dar intrebarea este daca se califica intrutotul la propovaduirea unei erezii cu capul descoperit sau la incalcarea foarte grava a Sfintelor Canoane, pentru care mai indicata ar fi trimiterea acelor episcopi in judecata bisericeasca.
Sigur, se poate argumenta si ca acceptarea casatoriilor mixte este in sine legata de ecumenism.
De aceea, e la latitudinea acelor preoti sa decida.
Problema de fond este insa ca, spre deosebire de episcopii romani, aceia au facut un inceput foarte serios de marturisire. Așa cum au facut si alti episcopi din Ortodoxie…
De exemplu, mitropolitul Ierotheos de Nafpaktos nu a semnat documentul 6, nu stiu daca l-a semnat pe cel cu casatoriile mixte. A fost insa unul dintre episcopii care au fost cei mai vocali contra sinodului, la intoarcerea acasa, in ciuda erorii de a veni in Moldova si a lua apărarea mitropolitului Teofan, pentru ca a fost dezinformat cu privire la deciziile sinodului romanesc cu privire la Creta, A SCRIS O CARTE IN CARE A DESFIINTAT EFECTIV SINODUL DIN CRETA TEOLOGIC, BUCATA CU BUCATA.
Cum credeti ca ar trebui sa procedeze preotii din Nafpaktos?
Ati pus o intrebare foarte interesanta.
Spuneti ca mitropolitul ierotei Vlachos a fost dezinformat in leg cu situatia din romania, cu deciziile sf sinod… adica ce nu stie, ca au semnat in Creta?! de vreme ce voi considerati ca semnarea in creta justifica intreruperea pomenirii (si romanii au semnat tot) si totusi dansul pastreaza comuniunea cu ierarhii BOR, mai era nevoie si de alte informatii din punctul dumneavoastra de vedere pt a-l face sa intrerupa pomenirea, in ce privinta a fost dezinformat? nu era deajuns semnarea in creta? v-ati pus problema ca sfintia sa poate chiar crede in cunostinta de cauza ca e mai bine in situatia de fata sa se pastreze comuniunea, chiar daca episcopii romani au gresit? In timp se va vedea daca a fost intr-adevar momentul bun de intrerupere a pomenirii. Vad urmatoarele scenarii (daca mai vedeti si alte posibilitati va rog corectati-ma):
1. Se va alcatui o intrunire de episcopi care sa decrete sinodul din creta eretic (sau episcopii romani isi vor retrage semnaturile, mai putin probabil zic eu) si lucrurile vor reintra in normalitate si veti reveni la pomenire
2. nu se va indeplini acest lucru si:
2.a. BOR o va lua din cadere in cadere si la un moment dat (in cativa ani, nu peste 100) vor intrerupe si alti cativa pomenirea dar din cauza altor caderi si ortodoxia va ramane limitata la cativa crestini.
2.b. Lucrurile vor merge mai departe asa multi ani si peste 10-20 de ani sa zicem, voi veti fi ramas ca o mica grupare care e posibil sa ajunga clar in schisma sau poate nu, depinde de descernamant si de educatia teologica (si va fi f greu sa pastreze un nivel duhovnicesc cei care nu au preot si Liturghie la nepomenitori in preajma, ca la ceilalti nu vreti sa mergeti).
Eu persomanl inclin spre varianta 2b. Timpul va decide. Dar decat sa ma risc sa ajung in situatia 2b, prefer sa merg pe calea sigura batatorita de majoritatea calugarilor si pustnicilor, precum si de oameni ca Mitrop Ierotei Vlachos, care pastreaza comuniunea cu ierarhii BOR, desi stie ca au semnat in Creta. Daca altii prefera alta cale, sa le fie de bine, fiecare raspunde in dreptul sau.
Mai exista și un 2c: poporul ortodox român se va trezi și va cere imperativ episcopilor să se lepede de ecumenism. Aici intră în ecuație oameni ca dumneavoastră, care aveți obligația să luptați pentru Biserica din care faceți parte.
Multumesc de raspunsuri si, sincer sa va spun, nu stiu cum ar trebui sa procedeze preotii din Nafpaktos.Nu am studii teologice.
Asta e farmecul canonului 15 I-II ca respecta dreptul preotilor de a judeca ei cum trebuie sa procedeze
Ultima varianta 2c mi se pare din pacate cea mai putin probabila si cea mai greu de realizat. Daca nu s-a mers la referendumul pt familie, cine sa se duca la episcopi? Oamenii se organizeaza f greu, interesul pt crestinism e redus in populatia generala si chiar daca se vor duce 100 de crestini sa zicem la episcop sa-i ceara sa-si retraga semnatura credeti ca vor rezolva ceva? Credeti ca puteti convinge 100 de crestini nepomenitori sa mearga la episcop in audienta? Si daca da, credeti ca vor avea vreun succes? inclin sa cred ca nu. Si daca va ganditi la crestinii nepomenitori, vi se par majoritatea de o calitate duhovniceasca inalta si ca Hristos le-a dat pt asta harul marturisirii? sau sunt destui mai simpluti in cunoasterea lucrurilor teologice si cu o inflacarare care nici macar nu vine din inalta dragoste pt Hristos? Oare sustinatorii pr Ioan Ungureanu il sustin din dragoste de Hristos si de Ortodoxie sau din dragoste si atasament pt pr ioan, care i-a slujit atatia ani? oare n-ar fi avut aceeasi fidelitate fata de el si daca ar fi fost schimbat pt alte abateri? (sunt doar atatea cazuri cu enoriasi care refuza sa le fie schimbat preotul chiar daca acesta merita schimbat pe buna dreptate). Apropo de carianta asta 2c, stiu ca ceea ce la oameni e cu neputinta e cu putinta la Dumnezeu. si tocmai pt ca stiu ca gandirea mea e limitata si nu poate patrunde tainele lui Dumnezeu decat intr-o masura prea mica, si nici nu am ajuns la cunoasterea voii Lui prin descoperire, prefer sa merg pe calea aratata de cei mai duhovnicesti decat mine. Si in gruparea nepomenitorilor nu iese cineva in evidenta ca un om de mare talie duhovniceasca, care sa inspire incredere. dimpotriva, pers care sunt recunoscute ca fiind in aceasta categorie merg pe calea pomenirii din ingaduinta. V-as recomanda ca peste un timp, fie ca e vb de ani, daca nu se ajunge la condamnarea sinodului din creta sau la retragerea semnaturilor, sa faceti un inventar daca aceasta nepomenire a adus ceva bun sau mai curand a indepartat oamenii de biserica si de slujbe (lucru periculos pt cei care ajung la o Liturghie la cateva luni) sau a cultivat o mandrie de tipul „noi suntem ultimii ortodocsi ai lumii”. Dar problema e si una de smerenie si de recunoastere a greselii, lucru in care trebuie sa ai un exercitiu; de asta personal cred ca unii nepomenitori nu s-ar smeri in aceasta posibila situatie (pt ca nu au facut-o nici in alte situatii marunte cand au gresit). sper ca dvs dle chirila sa aveti discernamant si smerenie pana la capat, pt ca cel putin pareti sincer (desi nu va cunosc personal).
Totusi si miscarea asta de nepomenire probabil a adus si ceva bun: poate pe viitor ierarhii se vor gandi de 2 ori inainte sa mai semneze ceva dubios. Dar per total, pus in balanta, cred ca doar Dumnezeu stie daca a adus mai mult bine sau mai multa sminteala. bineinteles ca alta ar fi fost situatia daca toti preotii ar fi intrerupt pomenirea, dar in sitatia de fata si pt slabiciunea poporului care in mare parte nu are destul discernamant, poate e mai buna mentinerea pomenirii. astea ar fi gandurile mele.
Tremura episcopii de frica pastoritilor….Stiti care ar fi trebuit sa fie reactia noastra,a crestinilor dupa sinodul din Creta.Sa lasam bisericile goale,asa cum s-a procedat dupa sinodul de la Ferrara-Florenta.Dar noi suntem indiferenti fata de credinta.Si as face o paralela,nu stiu daca e fericita,cu marea schisma din 1054.Gandesc eu ca ,si atunci,crestinii din apus nu prea erau preocupati de pastrarea dreptei credinte.Au urmat episcopii fara sa cerceteze unde este adevarul.Marea masa a crestinilor de azi este ignoranta.Merg dupa preoti si episcopi fara cracnire,facand astfel ascultare fara discernamat.Daca am luat decizia cea buna, a intreruperii pomenirii,si eu cred ca da,Dumnezeu stie….
Mihaela,
Ar putea să existe și varianta 2d, adică să nu mai avem la dispoziție atâția zeci de ani în care să se trezească poporul, și să fie mai mulți preoți care să întrerupă pomenirea, și să se întrunească un sinod ortodox care să dea anatemei ecumenismul și pe ecumeniști. Semnele sunt tot mai multe și mai clare în acest sens. În acest caz s-ar putea ca varianta 2b să nu mai fie atât de sigură, și comuniunea cu cei care promovează ecumenismul să nu fie calea bătătorită. Deocamdată cei care sunt în realitate în comuniune cu schismaticii (vezi situația din Ucraina), sunt tot cei care au semnat în Creta, iar dumneavoastră îi urmați pe aceștia.
Deocamdată creștinii nepomenitori sunt foarte puțini, și numărul lor n-a crescut semnificativ după Creta. Poate că ei nu contează numeric, dar simplul fapt că ei există și că protestează în singurul fel în care le este îngăduit să o facă, deranjează, și amintește că lucrurile care s-au făcut nu sunt conforme cu dreapta credință.
În ceea ce privește calitatea duhovnicească a creștinilor nepomenitori aveți foarte multă dreptate, dar ar trebui să țineți cont și de situația grea în care se află, și poate că unii dintre ei, știind ce se întâmplă, au luat această hotărâre deoarece conștiința îi împiedică să mai meargă la slujbele unde sunt pomeniți cei care promovează pe față ecumenismul. Dar ce părere aveți despre calitatea duhovnicească a restului creștinilor 99.9%, inclusiv partea cu smerenia?
În orice categorie ne-am situa, ceea ce s-a întâmplat în Creta va avea sigur consecințe negative. Că acestea se vor arăta mai repede sau nu, vom vedea. Vă reamintesc însă faptul că BOR a intrat în CMB acum aproape 60 de ani, și nimeni n-a zis nimic. Au fost ridicate anatemele asupra copților, și nimeni n-a zis nimic. S-au semnat tot felul de acorduri cu catolici și protestanți de toate felurile, și nimeni n-a zis nimic. S-au făcut pe alocuri slujbe în comun cu neortodocșii, și nimeni n-a zis nimic. Se organizează de mai mulți ani săptămâna de rugăciune în comun cu toate denominațiunile creștine, și aproape nimeni nu zice nimic. Păi nu-i mai bine să nu zică nimeni nimic și despre Creta? Ce atâta deranj, că tot nu s-a schimbat cică nimic. Și în ritmul ăsta, unde credeți că o să se ajungă?
Întrucât am văzut afirmarea dv. (în articolul despre episcopul Artemie) cum că, conform legislației bisericești (!), un episcop nu poate hirotoni singur alt episcop, vă întreb despre conformitatea cu Sf. Părinți a zisei legislații (cine a alcătuit-o, cum și în ce împrejurări) și despre foarte multele hirotonii, din viețile sfinților, a unui episcop, de către un singur episcop!! Ca să nu mai zic de hirotoniile minunate! În acest sens aș fi foarte interesat de p.d.v al dv. asupra schiarhiereului Nil Dorobanțu! Bineînțeles, pe scurt. Menționez că nu am nici cel mai mic habar sau interes despre episcopul Artemie, ci doar doresc să văd dacă dragostea pentru ADEVĂRUL revelat și experimentat prin Sf. Părinți, pentru Tradiție, este în toate sensurile sau nu.
Nu stiu la ce „foarte multe hirotonii din vietile sfintilor a unui episcop de catre un singur episcop” va referiti. Faptul ca cititi in vietile sfintilor ca sfantul cutare l-a facut episcop pe altul, nu inseamna ca l-a hirotonit singur, ci doar ca l-a propus spre hirotonire, iar hirotonirea au facut-o cel putin trei. Exista cazuri extraordinare, in care se pot admite derogari de la legea bisericeasca, dar nu e cazul acum. Legea ca un episcop nu poate hirotoni singur un alt episcop este prima lege a Pidalionulu, adica a colectiei de legi bisericesti. Nu cunosc imprejurarile in care ar fi fost hirotonit arhiereu preotul Nil Dorobantu. Daca le stiti dumenavoastra, va rog sa le detaliati pentru a obtine o parere de la mine.
Să fie intr-un ceas bun!
Sunt laic.
Am citit pledoaria prezentării blogului . Stiu că nu aveți nevoie de aprecierile mele, însă țin să vă spun că dpmdv , expunerea este una foarte atent alcătuită şi edificatoare.
Vreau să fac o mică precizare care îmi sună mie a contradicție, adică a aticheta dinainte de de sentință ca fiind (minciunoepuscop sau pseudoepiscop), se poate cataloga batjocoră. Dau aici paragrafele care urmează consecutiv in expunere:
„…..chiar dacă, conform canonului 15 I-II Constantinopol, ei sunt “minciunoepiscopi și minciunoînvățători”, adică nu mai pot fi ascultați și urmați pe perioada în care învață erezia cu capul descoperit, adică în mod public
Ne detașăm de toate acțiunile necugetate ale celor care își închipuie că prin oprirea pomenirii își pot permite să îi batjocorească pe episcopii Bisericii așa cum doresc. Considerăm această viziune pătimașă ca fiind schismatică….”
În rest, în duh de pace, căci bine este ca frații să fie împreună, frați de credință, limbă, neam, țară, istorie, sângele voevozilor şi al martirilor, de Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, de marea jertfă a Sfinților Brâncoveanu, întreb, ca în episodul din Faptele Apostolilor, ce să facem?
Cum să facem, „nici să dăm cele sfinte câinilor sau să aruncăm margaritarele noastre inaintea porcilor,nici să ne ingropăm talantul, nici neascultare, nici dezbinare”?