Părintele Antim Gâdioi a emis, de ziua Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iași, unul dintre obișnuitele comunicate ale sfinției sale în care ne înștiințează de decizia de a întrerupe comuniunea cu două categorii de credincioși ai Bisericii Ortodoxe, care, împreună, alcătuiesc aproape întreaga pliroma a Ortodoxiei.
Consider acest comunicat foarte important și binevenit, deoarece ne arată, în sfârșit, poziția clară și tranșantă a părintelui Antim pe temele care au încins dezbaterile din ultimii ani între nepomenitori, la sfârșitul cărora s-au degajat două poziții clare: una, a nepomenirii corecte, a căii împărătești a luptei contra ereziei, și alta, a unei acrivii lipsite de discernământ, caracterizate printr-o stare de continuă tulburare și pendulare a adepților săi, în probleme care au fost deja tranșate și explicate corect în duhul Tradiției Bisericii Ortodoxe.
Analizăm acest comunicat și pentru a proclama public că nu suntem de acord cu calea urmată de părintele Antim, o poziționare foarte importantă, întrucât părintele este prezentat de către propaganda ecumenistă ca un lider al luptei antiecumeniste din România, și orice derapaj al sfinției sale se răsfrânge asupra întregii lupte, deoarece Patriarhia are grijă să oculteze faptul că foarte mulți dintre nepomenitori nu mai urmează de mult același drum cu părintele Antim, mergând pe ceea ce noi considerăm a fi calea dreaptă a mărturisirii.
Întreruperea canonică a pomenirii ierarhilor ecumeniști și riscurile ei
Părintele Antim ne anunță în comunicatul pe care l-a publicat pe siteul sfinției sale că se desparte de două categorii de creștini ortodocși:
- preoții care au întrerupt pomenirea ierarhului, dar au slujit și slujesc cu „preoți neîngrădiți de erezie” și cu cei ce îi urmează;
- toți credincioșii ortodocși care nu au întrerupt încă pomenirea ierarhilor.
Nu știm ce anume a determinat decizia bruscă a părintelui Antim de a anunța întreruperea comuniunii bisericești cu preoți îngrădiți de erezie (a se observa limbajul împrumutat din gândirea preotului Staicu, care a anunțat undeva că „nepomenitori” sunt „cei ce îl urmează pe Chirilă”, pe când cei ce îl urmează pe Sava, de exemplu, sunt „îngrădiți de erezie”, „mărturisitori”, deși modalitatea în care se îngrădesc de erezie e nepomenirea la toți, o precizare la fel de binevenită, deoarece îi separă pe nepomenitorii cu adevărat mărturisitori de cei ce au întrerupt pomenirea în 2016, dar după aceea au deviat de la calea patristică și canonică), însă pare destul de stranie această întrerupere a comuniunii bisericești cu cei ce sunt nepomenitori, dar slujesc cu pomenitorii, pentru motivul că, date fiind circumstanțele din Biserica Ortodoxă Română, preoții pomenitori îi evită pe cei nepomenitori.
Din câte știu eu, în afară de părintele Macarie Banu de la Oituz, care afirmă că slujește cu preoții pomenitori, nu mai există preoți pomenitori care să dorească să primească la slujbele lor preoți nepomenitori, de frica de a nu fi persecutați de către ierarhie.
Chiar și așa, măsura este, în opinia mea, profund eronată pentru că nu face unele distincții necesare. Dacă, de exemplu, un preot nepomenitor merge și slujește cu un preot pomenitor și împreună îl pomenesc pe ierarh, atunci nepomenitorul, îngrăditul, cum îl numește părintele Antim, își neagă propria mărturisire și ar trebui să se reîntoarcă între pomenitori, dar și în această situație, soluția ar fi o încercare de recuperare a unui astfel de preot, înainte de a-l alunga pur și simplu din comuniune.
Dacă însă un preot pomenitor are curaj să coliturghisească cu unul nepomenitor și să nu îl pomenească pe ierarh la acea slujbă, atunci nu există niciun motiv ca preotul nepomenitor să fie sancționat pentru faptul că l-a determinat pe un pomenitor să întrerupă, măcar pentru o slujbă, pomenirea ereticului.
A gândi altfel înseamnă a nu înțelege distincțiile pe care sfintele canoane și cugetarea patristică le fac între preoții pomenitori ai unui ierarh necondamnat sinodal și cei ce sunt scoși în afara Bisericii de către un sinod care i-a caterisit pe ierarhii cu care se află în comuniune un astfel de preot, și a avea impresia profund eronată că erezia se ia precum covidul, prin simpla împreună prezență a doi preoți într-un sfânt altar.
Dacă ar veni, de exemplu, un preot pomenitor la Schit Orășeni și ar avea curajul să slujească cu părintele Ioan Ungureanu, acel preot „l-ar întina” pe părintele Ioan sau ar face o mărturisire pe care, fie-mi îngăduit, nu au curajul să o facă nici „îngrădiții” cu care se află în comuniune părintele Antim, care nu ar veni să slujească la Orășeni în actualele condiții nici dacă i-ai plăti?
Și atunci, cum am judeca decizia părintelui Ioan de a primi la slujbă un preot încă neîmgrădit? Întrerupem comuniunea cu părintele Ioan pentru că l-a ajutat pe un preot să facă o mărturisire plină de curaj, care ar putea fi mai puternică decât tot ce au făcut „îngrădiții” până acum? Evident că nu.
S-ar întina Liturghia Părintelui Ioan dacă ar primi un preot pomenitor curajos și ar da împreună mărturie contra ierarhului eretic? Evident că nu. A gândi altfel înseamnă a avea o înțelegere precară a Sfintei Liturghii și a motivelor pentru care părinții au lăsat pogorământul întreruperii pomenirii.
Comunicatul părintelui Antim nu ne ajută să pricepem despre cine anume e vorba în această întrerupere a comuniunii.
De altfel, textul e plin de neclarități. Mai întâi ni se spune că se întrerupe „comuniunea bisericească” cu preoții care au întrerupt pomenirea, dar continuă să slujească cu preoți pomenitori care îl pomenesc pe ereziarh, sau au slujit cu ei…
Nu înțelegem exact la ce fel de comuniune se face referire, de vreme ce termenul „comuniune bisericească” se referă la refuzul credincioșilor de a mai merge la slujbele preoților eretici, pe când comuniunea între doi preoți e una euharistică, liturgică. Și atunci, aplicând termenii, ce face părintele Antim: nu îi mai primește la slujbe sau nu mai slujește cu acei preoți?
De asemenea, nu e clar la cine face referire când vorbește de „ierarhul ereziarh”. Ereziarhul este, prin natura termenului, începătorul ereziei. În cazul nostru, acest titlu l-ar putea avea Bartolomeu, ereziarhul de la Fanar. Ceilalți episcopi, care s-au făcut părtași la erezia lui, sunt eretici ca și el, dar nu ereziarhi.
Sinodiconul Bisericii ne arată că la fiecare erezie Biserica a condamnat un ereziarh sau doi și „pe cei dimpreună cu ei”. Nu înțelegem la cine anume face părintele Antim referire, la Bartolomeu sau la toți ierarhii, pe care îi consideră, deosebit de practica sinoadelor ecumenice, ereziarhi pe toți?
La fel, expresia Sfântului Ioan Hrisostom e folosită nepotrivit, pentru că ea este „vrăjmaș al lui Dumnezeu”, nu „dușman al lui Dumnezeu”, o nuanță care ar părea că înseamnă același lucru, dar nu înseamnă, pentru că, ne spune Sfântul Iacov, că „vrăjmaș al lui Dumnezeu” e oricine păcătuiește (Iac. 4,4), pe când „dușman al lui Dumnezeu” este cel ce stăruie în păcat, chiar și după ce înțelege că păcătuiește, și se opune lui Dumnezeu în mod deschis.
Sfântul Ioan vorbea acolo despre vrăjmășia cu Dumnezeu a celor ce sunt în comuniune cu ereticii, dar vorbea despre ereticii condamnați, adică despre arieni, și despre vrăjmășia celor care continuau să rămână în comuniune cu ereticii arieni, din diverse motive, după cum ne arată Sfântul Atanasie, în canonul 2 al sinodului de la Alexandria, din 362, când acesta a primit în comuniune astfel de „vrăjmași ai lui Dumnezeu”, care fuseseră în comuniune cu arienii din frică, dar nu au mărturisit erezia acelora.
Nefiind clar specificat în comunicat cine sunt cei cu care întrerupe părintele Antim comuniunea, ne rămâne să înțelegem ce putem din acesta.
Cineva ar putea să creadă, nu știu dacă pe drept cuvânt sau nu, că referirea este (și) la cei ce mai participă la slujbele de la Bănceni ale mitropolitului Longhin. Cum pentru părintele Antim mitropolitul Longhin este un episcop care a întrerupt pomenirea ereticului Kirill, dar rămâne în comuniune cu primatul Onufrie, care are cuget ortodox și își apără eroic Biserica, nu ar fi de mirare ca această întrerupere a comuniune să îi vizeze și pe preoții sau credincioșii nepomenitori care, aflați pe la Bănceni, ar participa la slujbele făcute de mitropolitul mărturisitor, singurul episcop din Ortodoxie care a întrerupt pomenirea.
Un alt detaliu care îi scapă părintelui Antim este acela că noi, nepomenitorii care mergem pe calea corectă, nu am întrerupt niciodată formal, prin declarație publică, comuniunea cu membrii Bisericii noastre, ci doar cu episcopii vinovați de erezie.
Chiar dacă nu mai participăm la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii eretici, pentru că e împotriva conștiinței noastre, noi nu am rupt oficial, formal, comuniunea cu confrații noștri ortodocși și nu ne-am situat în afara legăturii cu ei.
Această practică ține mai mult de iresponsabilitatea unui preot precum preotul Staicu, care confundă planurile și a întrerupt comuniunea cu toți, până când s-a trezit singur. Nu e de mirare că preotul Staicu, rămas orfan de „părintele” Sava și în căutarea altui părinte, după ce a suferit, la rândul său, o „întrerupere a comuniunii”, a fost primul și singurul nepomenitor, pardon, „îngrădit”, care s-a grăbit să elogieze comunicatul părintelui Antim.
Noi, ceilalți, am întrerupt participarea la slujbe alături de confrații noștri, dar ne considerăm membri ai acelorași parohii ca și ei, îi considerăm ortodocși, în măsura în care nu mărturisesc că ecumenismul e bun și că ierarhii sunt nevinovați de erezie…
Întreruperea formală a comuniunii bisericești, atunci când nu e făcută canonic și patristic, înseamnă automat crearea a două tabere, „îngrădiții”, pe de o parte, și „ecumeniștii”, pe de partea cealaltă, în speța noastră, ceea ce, în limbaj tehnic bisericesc, se numește schismă.
Situația e cu atât mai complicată cu cât în al doilea paragraf părintele Antim anunță întreruperea comuniunii bisericești și cu toți credincioșii ortodocși încă neîngrădiți de erezie.
Sigur, părintele formulează altfel, spunând că „nu va mai accepta participarea la slujbe a celor care, după cinci ani de la lepădarea de credință ce s-a pecetluit în Creta, încă mai participă la slujbele ereticilor ecumeniști”, dar ideea asta e. De abia aici părintele Antim vorbește de întreruperea comuniunii bisericești cu toți ortodocșii pomenitori.
Nu știm exact cum își propune să facă acest lucru părintele Antim, dacă va institui un certificat de vaccinare contra ereziei din Creta, pe care participanții la slujbele din asezământul sfinției sale să îl prezinte la intrare, sau dacă va pune paznici la porți și va da invitații celor ce vin la slujbă, dar practica ni se pare profund greșită, pentru că cei ce vin la slujbele sfinției sale din mediul pomenitorilor ar trebui încurajați, nu alungați.Altfel, cum să învețe acest popor că la Creta s-a greșit, dacă nu participând acolo unde se spune adevărul? Dacă li se închide credincioșilor această posibilitate, atunci cum să îi învinuiești că au rămas în comuniune cu ecumeniștii, când de ani de zile părintele Antim s-a retras în munți, iar poporul a fost lăsat pe mâna manipulatorilor bisericești, care l-au convins că totul este în regulă, „că nu s-a schimbat nimic” etc.?
Trebuie avută atenție la nuanțe și aici: părintele Antim nu spune că nu îi mai primește la Sfânta Împărtășanie, ci nu îi mai primește la slujbe defel, lucru care nu are decât o singură explicație: impresia profund eronată că erezia se ia, precum covidul, prin simpla prezență, motiv pentru care trebuie impusă o distanțare fizică…
Nu este foarte clar dacă nu îi mai primește la Sfânta Liturghie, sau nici la Botez, la Cununie, la Maslu… E de presupus că nu îi primește la Spovedanie, nici la Sfântul Potir.
Totuși, dacă Sfânta Biserică îi primește la slujbe până la ectenia „cei chemați ieșiți” chiar și pe păgâni și eretici, cu ce autoritate refuză complet părintele Antim prezența la slujbele sfinției sale a unor ortodocși botezați, necondamnați de vreun sinod, nemărturisitori deschiși ai ereziei?
Cu tot respectul pentru părintele Antim, consider această decizie profund nefericită și profund periculoasă pentru viețuirea în așezământul pe care îl conduce, mai ales că decizia vine cu o motivare din care transpare deplina achiesare la doctrina enunțată de tandemul Sava-Staicu la Roman în 2018, când au spus că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea, fără nicio diferență sau excepție, sunt eretici, dar că au Sfinte Taine, pe care Dumnezeu li le face spre a lor osândă.
De ce spunem că monahul Sava afirmă că Duhul Sfânt sfințește Taine spre osânda pomenitorilor
Numai așa poate fi decriptată afirmația părintelui Antim că ortodocșii „vor trebui să aleagă”, dacă vin la slujbele sfinției sale sau ale ereticilor ecumeniști, „pentru că nu poți sluji la doi domni”.
Afirmația preluată din Matei 6, 24, că nu poți sluji la doi domni se referă la faptul că nu poți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona, adică demonilor. Prin urmare, afirmația părintelui Antim este că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea până acum, indiferent de motiv, slujesc lui mamona, adică demonului.
Același lucru transpare și din citarea unui cuvânt al Sfântului Pavel din epistola a doua către Corinteni (6,15), reprodus și în opera Sfântului Teodor Studitul, în care Apostolul se întreabă ce unire poate exista între Hristos și Veliar, în care Apostolul vorbește despre însoțirea la lucrare a creștinilor cu păgânii idolatri, de unde ar rezulta că, pentru părintele Antim, cei ce nu au întrerupt pomenirea sunt păgâni, adică nici măcar nu sunt creștini.
Dar chiar și așa, dacă ar fi păgâni, ceea ce nu sunt, de ce să îi excluzi de tot de la slujbe, când Biserica le dă voie și ereticilor să vină la Biserică în partea de liturghie numită catehetică?
Aflăm din acest pasaj al comunicatului că părintele Antim împărtășește complet punctul de vedere al monahului Sava și al preotului Staicu potrivit căruia toți sunt eretici, dacă nu au întrerupt pomenirea încă, atât de eretici încât nu au ce căuta în slujbele dreptcredincioșilor.
Mai are rost să ne punem întrebarea, în aceste condiții, dacă părintele Antim le recunoaște preoților care nu au întrerupt pomenirea harul preoțesc și lucrarea preoțească, de vreme ce îi numește indirect păgâni, slujitori ai diavolului? Dacă le recunoaște botezurile, cununiile, Împărtășania, de vreme ce pentru sfinția sa toți sunt „eretici ecumeniști”?
E bine să ne reamintim că în 2019, în ianuarie, Rădeni s-a risipit, după un an de tulburări, pentru că părintele Pamvo nu le recunoștea Tainele preoților pomenitori. În fruntea celor care au încercat „să îl convingă pe părintele Pamvo” se afla părintele Antim, care participa pentru prima oară la astfel de conferință.
Toți l-au considerat schismatic și l-au părăsit pe părintele Pamvo, care era influențat de un schismatic sadea, un oarecare părinte Antonie, care sălășluiește prin munții Neamțului și face afirmații blasfematoare de genul aceleia că în potirul pomenitorilor sunt demoni, confundând afirmațiile similare ale Sfântului Teodor cu privire la ereticii iconoclaști condamnați, care nu mai erau în Biserică.
La câțiva ani distanță, părintele Antim își precizează clar propria poziție pe această temă, prin acest comunicat, din care transpare că nu le recunoaște har preoților pomenitori. Altfel, de ce nu ar primi niciun credincios de la aceștia, când aceia îl caută pentru a se dumiri și mântui?
Să ne mai întrebăm dacă îi primește părintele Antim la slujbe pe cei ce au fost păcăliți și s-au vaccinat? Să ne așteptăm oare la un comunicat și pe tema asta?
Părintele încearcă să își argumenteze poziția din comunicat și cu un citat din cartea Străjerii Ortodoxiei, a arhimandritului Vasilios Papadakis, însă, fără să își dea seama, citatul pe care îl invocă îi joacă feste, deoarece părintele Vasilios Papadakis argumentează în favoarea celor care nu aplicăm o acrivie oarbă, ci o înțelegere a situației actuale a Bisericii, în care nu poți pune termene până la care să se întrerupă pomenirea, cum apare în acest comunicat termenul extinctiv de cinci ani, pentru că poporul nu mai e cel din vremea Sfântului Teodor, să priceapă situația și să reacționeze, fiind complet lipsit de conștiință dogmatică ortodoxă, motiv pentru care termenul acordat trebuie să fie până când se trezește fiecare, că nu e nicio grabă, Dumnezeu nu se grăbește, ci așteaptă răbdător trezirea și mântuirea fiecăruia.
În citatul prezentat părintele Vasilios face o distincție crucială între „simpla pomenire a numelui ierarhului” și „comuniunea cu el”, arătând că, dacă în prima situație Sfântul Teodor considera că este „o știrbire a ortodoxiei celui care pomenește”, în cea de a doua „comuniunea cu ereticii ne desparte de tot de Hristos”.
Astfel, simpla pomenire a numelui unui episcop eretic, la slujbe, evident, că doar nu în conversație, este o știrbire a ortodoxiei celui ce pomenește, o „întinare” a conștiinței sale. „Întinarea” produsă de pomenirea numelui episcopului din diverse motive înseamnă că preotul respectiv nu face mărturisirea corectă și completă și nu își face datoria de preot, de a lupta contra ereziei episcopului său, dar rămâne totuși ortodox, după cum spune în mai multe rânduri Sfântul Teodor, când folosește expresia „preotul, chiar dacă are trăire ortodoxă”, dar pomenește să fie chemat la binecuvântarea mesei și la cântat psalmi, dar nu trebuie participat la slujbele sale.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că un asemenea preot este ortodox, dar nu e mărturisitor, și îl poți chema la binecuvântarea mesei și la cântat psalmi, dar nu poți lua Taine de la el. De ce? Sunt Tainele sale întinate? Evident că nu. Hristos nu se întinează. Nu poți lua Taine de la el pentru a-i arăta că este pe o cale greșită și nu ești de acord cu lipsa lui de atitudine, poate astfel îl sensibilizezi să lupte contra ereziei.
Dacă nu ar fi așa, iar acel preot ar fi considerat eretic, cum îi numește părintele Antim pe toți preoții încă neîngrădiți, ar mai invita Sfântul Teodor la binecuvântarea mesei sau la citirea Psaltirii un eretic? Evident că nu.
Cu totul altceva este când un preot se află, ne spune părintele Vasilios, în comuniune cu ereticul, mai ales cu ereticul condamnat, cum era cazul ereticilor iconoclaști în timpul Sfântului Teodor. Unul ca acela își și însușește mărturisirea ereziei și a gândirii ereticului, fiind eretic ca și el.
Rezumând, conchidem că părintele Vasilios ne spune că în teologia Sfântului Teodor „simpla pomenire a numelui ierarhului” este o „întinare a ortodoxiei” preotului respectiv, pentru că acesta o face fără a-și însuși erezia ierarhului său, așa cum face preotul care se află în „comuniune” cu ierarhul, o comuniune de gândire și acțiune eretică.
Nu e vorba de comuniunea liturgică aici, deoarece în comuniune liturgică se află și cel ce săvârșește simpla pomenire a numelui, care face acest lucru în timpul slujbelor la care pomenește.
Este exact poziția Bisericii, reliefată cel mai bine de Sfântul Atanasie în canonul mai sus amintit, în care spune că cel ce a pomenit și a fost în legătură cu ereticii, dar nu a mărturisit erezia și nu a luptat pentru ea și nu a propovăduit-o se iartă și nu numai atât, se repune în treapta sa în Biserică.
Acesta este duhul ortodox al Bisericii, pe care îl ținem cei ce nu am acceptat o acrivie oarbă, care se războiește cu poporul credincios și neputincios, ci am aplicat o acrivie implacabilă cu privire la adevărul de credință, față de care nu facem niciun rabat, dar o înțelegere și o iconomie cu privire la relațiile bisericești cu cei ce încă nu au putut face pasul spre mărturisire.
Pe această linie corectă se află și mari personalități ale lumii ortodoxe, dintre care pomenim pe gheronda Gavriil, care a sfătuit toată Ortodoxia să aplice canonul Sfântului Atanasie, pentru că a nu cădea în schismă, părintele Maximos Karavas, duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul și mulți alți părinți, teologi, creștini ortodocși din lumea întreagă.
Gheronda Gavriil: „Să avem ca punct de referință Canonul Sfântului Atanasie cel Mare”
Din păcate, prin astfel de comunicat, părintele Antim se desparte și de acești părinți cu viață îmbunătățită, ceea ce ne face să ne întrebăm îngrijorați: După acest comunicat, cu cine se mai află, până la urmă, în comuniune părintele Antim, în afară de preotul Staicu și monahul neostilist Sava?
De noi, cei ce am refuzat compromisul cu înșelările monahului Sava și cu activitatea preotului Staicu, care a slujit perfect Patriarhiei (conștient sau nu, vom afla la un moment dat), s-a lepădat încă din 2018; de cei dintre noi de care nu s-a lepădat atunci se leapădă acum; de mitropolitul Longhin s-a lepădat pentru că îl consideră în comuniune, pe baza principiului vaselor comunicante, cu patriarhul Kirill, deși e singurul ierarh care i-a întrerupt pomenirea (principiul vaselor comunicante, care desființează practic Biserica, postulează că episcopul X îl pomenește pe mitropolitul Y, care îl pomenește pe patriarhul Z, care îl pomenește pe papa, care îl pomenește pe diavol); de bulgari și georgieni s-a lepădat tot în anii trecuți, pentru că îl pomenesc pe Bartolomeu, care îl pomenește pe papa, care îl pomenește pe diavol, deși cele două Biserici au făcut o mărturisire excelentă contra ereziei; de toată Biserica Ortodoxă Română „s-a îngrădit” acum; de unii dintre părinții cu care s-a aliat în ultimii ani s-a îngrădit pe parcursul anilor. Și atunci, cu cine a rămas în comuniune?
Ar putea spune că urmează modelul Sfântului Maxim, sau al Sfântului Teodor, care s-au îngrădit și ei la vremea lor. Numai că nicăieri acești sfinți nu s-au lepădat de popoare întregi, nu s-au îngrădit de Biserici întregi, ci doar de ierarhi rătăciți.
Dacă ar fi să îmi permit, ca unul care i-am fost ucenic pe vremuri și m-am folosit mult de sfaturile și rugăciunile sfinției sale, lucru pentru care îi voi fi mereu recunoscător, să îi dau un sfat teologic părintelui Antim, din partea aceluiași teolog pe care sfinția sa l-a pregătit pentru această luptă esențială, tocmai pentru că a avut încredere în pregătirea sa teologică, l-aș sfătui să șteargă acest comunicat și să studieze, pe scurt, din ce am scris noi pe Mărturisirea Ortodoxă, pe larg, din ce au scris Sfinții Părinți de la care noi ne-am inspirat, calea cea corectă a nepomenirii și să o urmeze.
Aceste căderi succesive trebuie să se oprească înainte ca poporul credincios care îl urmează pe părinte să se întrebe dacă nu cumva își riscă mântuirea urmând astfel de păstor, pentru că atunci va fi prea târziu. Ele se pot opri doar abandonând această cale și urmând calea împărătească a luptei.
Știu că tipul de discurs din acest comunicat merge la inima celor neinstruiți în teologie, pentru că e tranșant și, aparent, fără compromisuri, cum și spune părintele în text. Însă pentru cei ce înțeleg subtilitățile și nuanțele teologice care alcătuiesc fibra doctrinei ortodoxe, acest tip de discurs este foarte periculos, pentru că se bazează pe o neînțelegere a unor învățături patristice și canonice și pe o abordare umorală, pătimașă a luptei, în care riscul căderii e imens.
Acest tip de discurs pare a imita acrivia Sfântului Teodor și a altor sfinți, dar nu o face, pentru că, așa cum am văzut chiar din pasajul analizat mai sus, Sfântul Teodor introduce niște nuanțe esențiale, care părintelui Antim îi scapă, iar aceste nuanțe fac, din păcate, diferența între Ortodoxie și schismă.
UPDATE:
Ca urmare a articolului nostru de ieri, siteul Strana ortodoxă a șters comunicatul publicat cu două zile înainte în numele părintelui Antim, cu scuze din partea redacției.
Ne bucurăm că părintele Antim a dat dovadă de înțelepciunea și smerenia necesare pentru a face ceea ce trebuie făcut, pentru binele duhovnicesc al sfinției sale, al ucenicilor și al luptei antiecumeniste.
Despre autor
Vă recomandăm și
Mărturisirea antiecumenistă NU este Reformă! Considerente teologice față de unele teze puse în discuție publică de către Părintele Matei Vulcănescu
Feminismul este o ideologie inspirată de legenda demoniței Lilith, „soția lui Satan”, „ruina lumii”
Botezul Domnului în Parohia mărturisitoare antiecumenistă Schit Orășeni
O altă evaluare a anului 2023
Conferință teologică la Nisporeni, Republica Moldova: Mitropolia Chișinăului este Biserica Ortodoxă canonică a Moldovei
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Vedeți fratiile voastre în ce situație s-a ajuns punând în aplicare Canonul 15 (care nu are un caracter universal, și trebuie avut în vedere contextul și perioada în care s-a abrobat), când nu era momentul și necesitatea de a face acest pas. În primul rand, sinodul din Creta nu a avut o finalitate, nu a avut validitate, nu numai datorita celor 33 de ierarhi care nu au semnat, dar și prin neprezentarea celor patru Patriarhii (Antiohiei, Rusiei, Bulgariei și a Georgiei) care i-au dat un ,,bobarnac” lui Bartolomeu (o expresie de-a Sf. Paisie Aghioritul), împiedicând în acest fel ca sinodul din Creta sa aibă un caracter juridic, canonic. În al doilea rand, chiar părintele profesor Zissis, încă din faza prelîminara a documentelor spunea, ca dacă vor rămâne în forma actuala va duce la intreruperea pomenirii da catre unii preoți (prea zelosi) și se va lăsa cu caterisiri, și mai spunea un lucru important, dacă va fi benefica aceasta întrerupere a pomenirii (mai ales dacă va urma și caterisirea), dacă va avea un rol benefic în apărarea credinței curate, în lupta cu ecumenismul, și ca trebuie cantarit bine acest demers dacă se merita, dacă este oportun și va aduce roade benefice pentru luptătorii împotriva ecumenismului. Și, din păcate, am văzut care au fost roadele, schisma după schisma; împărțirea preotilor si a credincioșilor intre pomenitori și nepomenitori; confuzia și nesiguranța credinciosilor; dezbinarea și despărțirea în tabere; despărțirea credincioșilor de preotul lor duhovnic, care le putea fi de folos în continuare dacă ramanea împreună cun aceștia; un haos total și o confuzie în care multi au căzut fără a avea un folos duhovnivesc și departe de a fi o cale cu adevărat corecta si concreta în lupta cu ecumenismul. Și apoi, dacă fratiile voastre recunoașteți în acest comunicat, ca promotorii întreruperii pomenirii și părăsirii Bisericii (asa cum se afla Ea în momentul de fata, cu acuze fondate și nefondate, cu adevaruri și minciuni, cu poticneli și cu încălcări ale Sf, Canoane) au fost monahul Sava și mireanul Ciprian Staicu (atenție! toți preoții caterisiti au statul de mirean), de ce nu va întoarceți în Biserica și sa duceți lupta cea buna cu marturisirea, cu viata duhovniceasca în primul rand (preocupați mai mult de propria noastră bârnă aflată în ochi și mai puțin de paiul din ochiul fratelui), cu faptele milosteniei, cu dobândirea smereniei, s.a.m.d., lăsând pe Dumnezeu sa lucreze El cum stie mai bine în aceste vremuri ca Biserica sa nu cada (și știm foarte bine ca ,,porțile iadului nu o vor birui- Mt. 16/ 18). Dacă mireanul Staicu ar fi avut un pic de smerenie și nu s-ar fi înălțat în cuget încât sa arunce ,,anateme” impotrIva SS Bartolomeu (asa cum este el, cu bune și cu rele) cu siguranta nu i s-ar fi întâmplat acest lucru, ca anatema sa-la ajungă chiar pe el. E ca și cum ai mânui un burmerang (nefiind destul de abil sa-l mânuiești, în cazul sau, nu intra în atribuțiunile lui de a arunca anateme) iar traiectoria urmata de acesta ajunge sa-la lovească chiar pe cel care a săvârșit aruncarea. Este mult mai intelept în aceste vremuri sa fim uniți și sa luptam împreună din Biserica, și împotriva ecumenismului (doar cu marturisirea, fără acte extreme), si împotriva vaccinării (ca altfel se va face o noua dezbinare, intre vaccinați și nevaccinati), si împotriva celor care denigrează Biserica. Ne va fi de mai mult folos sa fim împreună în aceste vremuri decât împartîți în tabere. Satana și slugile lui acest scop urmăresc, DEZBINAREA, apoi ii va fi mai ușor sa te conducă. Multa intelepciune și Doamne e ajuta!
LMS
După cum se vede ești un nou susținător a lui Arie cel nou.Dupa cum ne iei cu ,, frățiile”ești un popă ecumenist care nu are nici o cunoștință a canoanelor.
Canoanele vorbesc despre erezie cu capul descoperit și nu de finalizarea sinodului.Ca pr.Antim Gadeoi crează rupturii nu înseamnă că nu trebuie sa te îngrădești de minciuno-episcopi eretici.
,Aceste căderi succesive trebuie să se oprească înainte ca poporul credincios care îl urmează pe părinte să se întrebe dacă nu cumva își riscă mântuirea urmând astfel de păstor, pentru că atunci va fi prea târziu. Ele se pot opri doar abandonând această cale și urmând calea împărătească a luptei.”
Acest îndemn este valabil și pentru frația ta și pentru cei care te urmeaza. Cat mai este vreme de pocainta, veniti-va în fire și reveniți în Biserica. Diavolul, înșelătorul, te momește la început cu gând de slava și de mândrie (știu eu…, cunosc eu…, am văzut eu…., s.a.m.d.) după care te învârte cum vrea el. Smerenia, rabdarea și rugaciunea este Calea cea mai sigura de a nu suferi la randu-ti cădere atunci când te cuprinde prea multa râvnă și zelul în lupta cu cei care cochetează cu ecumenismul. Cu fratiile voastre s-a intamplat ceea ce le spunea fariseul Gamaliel celor din sinedriu, atunci când l-au prins pe Petru și ceilalți apostoli. Si chiar dacă Sf. Apostol Petru spune un lucru care este valabil pentru toți, și pentru cei mari și pentru cei mici: ,,Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decât de oameni”, ceea ce spune fariseul Gamaliel este exact ceea ce s-a întâmplat cu fratiile voastre, adică, dacă un lucru nu are binecuvântare de la Dumnezeu, nu va tine. Și am constatat în acești 5 ani după sinodul de la Creta, rupturile și căderile intre fratiile voaste, certurile si neintelegerile cu privire la exemplele petrecute in istoria Bisericii, la canoanele Sfintelor Sinoade si ale Sf. Parinti, in puține cuvinte, schisme după schisme, rod al unei râvne peste măsură, lipsita de discernământ duhovnicesc și de intelepciune dumnezeiască.
,,Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
Şi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.
După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.”
Pana nu se ajunge la comuniunea liturgica cu catolicii și ereticii în general, nu este momentul de a părăsi Biserica, ci mai mult este nevoie de unitate și trăire duhovniceasca cu adevărat. Gaseste-ți și frăția ta un duhovnic antiecumenist, cu drept de slujire, și repune-te la locul de unde ai plecat. Nu exista har și drept de slujire la preoții nepomenitori care au fost caterisiti. Dacă recunoaștem ca este har în Sf. Taine săvârșite de preoții pomenitori din BOR, atunci trebuie sa acceptam ca valide caterisirile. Duhul Sfânt nu poate da o sentința în cadrul unui consortiu format din preoți canonici, după care s-o anuleze (chipurile, dreptatea este de partea preoților nepomenitori). Chiar dacă preotul nepomenitor a suferit o nedreptate (Are și nu are dreptate. Are dreptate sa protestezece asupra documentelor de la Creta, dar nu are dreptate pentru ca a întrerupt pomenirea ierarhului), aceasta va fi rasplatita acolo sus, în ceruri, la judecata lui Dumnezeu, care va da cununa celor ce au dus lupta cea buna după REGULILE STABILITE. Nu poți învinui ierarhul de încălcarea Sf. Canoane dacă tu, la rândul tău le incalci. Trebuie sa-ti asumi și consecințele faptelor tale, asa cum au facut-o multi sfinti ierarhi si preoti din vechime, Și apoi, unde este jertfa? Atunci cand suferi pe nedrept. Mântuitorul Hristos, pe nedrept a suferit răstignire și moartea pe Cruce, iar noi, dacă vrem sa-I urmam Lui și sa ne asemănăm Jertfei Lui, atunci trebuie sa suferim nedreptăți. Preoții caterisiti care slujesc în continuare se situează în afara Bisericii impreuna cu credincioșii care îi urmează. Exemplu bun este sî din viata de zi cu zi. Dacă un om care are un renume bun în societate, este cumsecade și cunoscut de oameni ca un mare binefăcător, este condamnat pe nedrept la închisoare de către un complet de judecatori (alcătuit legal), ar putea administratia penitenciarelor, la presiunea oamenilor, sa spuna nu-l închidem pe acest om pentru ca este nevinovat. Nicidecum. Procedurile își urmează cursul și respectivul este închis, Dumnezeu va lucra si-l va repune în drepturi pe acel om, sau îl va lăsa să sufere aceasta nedreptate pentru o slava mai mare în împărăția Lui. La Dumnezeu este Judecata și Răsplata, noi, cu toții, mici și mari, trebuie sa respectam regulile jocului. Pe preotul Ungureanu nu merita sa-l elogezi, acesta nu a avut nici măcar curajul sa se prezinte în fata consorțiului sa-și apere cauza și sa fie mărturisitor. Iar canoanele jurindice și administrative spun ca la trei neprezentari în fata consorțiului caterisirea vine de la sine, automat. În cazul lui chiar nici nu mai poți dezbate o discuție dacă este valida caterisirea acestuia sau nu. Numai din punct de vedere moral, prin lipsa curajului de mărturisire, și nu as vrea sa am vreo relație sau comuniune cu acest om. În spațiul virtual suntem mari mărturisitori, iar când este vorba fata catre fata, ne facem mici, lepadandu-ne de Hristos. Multa intelepciune va urez și Doamne ajuta!
Nu sunt de acord ca trebuie asteptat sa se produca comuniunea euharistica cu ereticii. Asta e o teorie patriarhala, imi pare rau. Canonul 15 nu vorbeste de comuniune liturgica, ci „de propovaduirea cu capul descoperit a ereziei”. E de ajuns. Deci, trecand peste toate considerentele expuse de domnia voastra, ca sinodul nu a avut finalitate etc. (a avut o finalitate perfecta, a recunoscut ereziile ca partasi de dialog de la egal la egal ai Bisericii Ortodoxe, lucru fara nicio baza in istorie), INTRERUPEREA POMENIRII A FOST UN GEST NECESAR, FATA DE NISTE IERARHI LA FEL DE INSENSIBILI CA SI AUTORITATILE POLITICE, CA SI ARAFATUL MEDICAL, CARE ISI DUC PLANUL LA CAPAT FARA NICIO JENA.
Este adevarat ca canonul 15 nu are aplicatie universala in sensul ca nu e obligatoriu, in rest, oricine poate beneficia de el.
Sigur, daca ierarhii ar fi fost sensibili la voia pliromei si ar fi fost doritori sa se schimbe, era de dorit sa se duca acest dialog fara intreruperea pomenirii (folosirea expresiei „in interiorul Bisericii” este nepotrivita, pentru ca noi, prin nepomenire, nu am parasit Biserica, scrie asta in canonul 15).
Din pacate, asa cum globalistii conspirationisti ai guvernului satanic mondial refuza cu obstinatie sa discute detaliile medicale ale crimei covid, impunand dogme ridicole, la fel ecumenistii, care sunt bratul teologic al globalizarii aceluiasi stat satanic, au refuzat orice discutie onesta despre erezie. Ce a facut Patriciu Vlaicu a fost un fel de Antena 3 + Realitatea + Europa FM + SRI Tv, activitate de indoctrinare si manipulare. Eu am participat la toata aceasta lupta, stiu detaliile.
Asa stand lucrurile, venim acum la problema parintelui Antim. Dupa intreruperea pomenirii, toata lumea a mers pe calea teologica a luptei, luandu-se seama cu mare grija sa nu se cada in vreo inselare. Pentru ca daca intrerupi pomenirea si mergi pe calea corecta faci ceea ce cere canonul 15, sau mai precis, ce sfatuieste si permite canonul.
Din pacate, unii, instigati de unii infiltrati ai patriarhiei romane, ca preotul Staicu, sau chiar ai patriarhiei ecumenice, ca Sava lavriotul, sau chiar de patimi proprii, au cazut in tot felul de inselari.
Insa asta e problema lor, exista unii dintre noi care au ramas perfect ancorati in calea corecta a nepomenirii si aceia ducem lupta mai departe.
Va rog sa ma credeti, intreruperea pomenirii trebuia facuta acum 50 de ani, e prea tarziu deja, pentru binele Bisericii. TOtul e sa se faca cum trebuie si sa nu se cada. Pentru asta luptam noi, pentru asta am scris eu aceasta luare de pozitie.
LMS
Sarpe viclean si incepatorule de răutăți. Parcă ai fi teofan al moldovei,vorbesti precum el cu ,,fratiile voastre” si altele asemenea.
Ce tot vorbesti de caterisiri valabile si alte inovații catolice.Cum sa cateriseasca un eretic pe un ortodox cum sa fie ereticul episcop in biserica si marturisitorul afara din ea.Cum sa fie mirean cel caterisit cand in cazul caterisiri pe drept doar nu are drept de slujire si nu i sa ridicat preotia.Ereticule viclean si sarpe amagitor.
Pr Antim in comunicat a vrut sa zică ca se ingradeste de episcopul Petru de Ungheni unde încă mai trimite la spovedit.Se ingradeste de ucenicii care îi trimite la inmormantarile preoților neangraditi. (Aici e cu practica schitului orășeni unde la format si pe pr.ioan sa meargă in spatele convoiului).
Pr.Antim ca de obicei se screme mult sa tragă un pârț si iese un mare fâs.La sfatul ucenicilor(fără coloana…,,nevertebrate”=????)sfatuitori din preajma a încercat sa arate ca e ingradit (de cine,de ce????),ca frunzele sunt frumoase in pomul lui,dar roadele sale sunt cele din comunicat?
Mai precis a vrut sa se ingradeasca de sine si de ucenicii pe care îi tot trimite pe la eretici la înmormântări si in urma convoiului (o practicată si de pr. oraseni,august 2021),la spovedanie ep.Petru Ungheni,Pimen Suceveanul (pe cand cand traia),la împărtăsit la mănăstirea galata,la liturghii prin alte parohii ale neagraditilor de prin muntenia,oltenia,ardeal.
După ce la sunat pe preotul cu pricina de care vroia sa se ingradeasca si primind cateheza cuvenită a decis ca acest comunicat al sau este de fapt o eroare teologică si se va face de tot râsul(fapt confirmat).
Daca domnisoara de la butoanele site-ul ,,strana ortodoxă „ar lasă liber sa se comenteze ar afla de la ei de pe site care sunt erorile si sanu afle citind din alt articol de pe alt site.De fapt scuza ca pr.Antim nu a citit comunicatul este încă o minciuna si o viclenie a marelui duhovnic inselat deoarece nimeni nu isi permite sa posteze ceva in numele duhovnicului sau fără a avea aprobarea acestuia mentionat.
Dar inainte de toate ar trebui o lepadare de sinaxa de la sâmbăta de sus si o catehizare mai precisă despre (ne)valabilitatea botezului prin turnare pe care l-au recunoscut.
Intrebare: De ce sa se ingradeasca de episcopul de la Ungheni, care, intre noi fie vorba e mult mai marturisitor decat sfintia sa, daca trimite oameni acolo? are vreo noima asta?
Ereziile și rătăcirile Pr.Cleopa Jurj(Arad) spuse în decursul anilor vs învățătura Bisericii. 1.Prorocirea sfârșitului lumii cu an exact (erezie hiliastă) vs. Mantuitorul ne spune ca nimanui nu-i dat a sti anii si vremurile.
2. Lumina Sfântă nu mai vine la Ierusalim vs. Lumina vine în fiecare an la ortodocsi și nu vine pt vrednicia sau nevrednicia Patriarhului de la Ierusalim.
3. Susține că se despart firile Mântuitorului, firea Dumnezeiască de cea trupească (erezie și hulă la adresa Mântuitorului) vs. Învățătura Bisericii ne învață că firile nu se despart și nu s-au despărțit niciodată.
4. Femeia intra in Altar vs. Canonul spune că femeile nu au voie să intre în Altar.
5. Femeile bolnave în cele lumești (la ciclu) pot intra in Biserică vs. 3 canoane ne spun ca femeile nu au voie sa intre in Biserică si sa se atinga de cele Sfinte 7 zile sau mai mult daca nu s-au curatit.
6. Cand zice Preotul „Inalta-te Doamne…” (după ce Impărtășește toți oamenii), el sustine ca Hristos se Inalta din Potir si se transformă inapoi în paine și vin (mare erezie si hula la adresa Mântuitorului) vs. In invatatura Bisericii, in Dogmatică an 4 sem.2 de facultate și la mulți alți Sfinți Părinți găsim ca ramane Trupul și Sângele Domnului până la sfârșit și până se consuma totul din Potir.
7. Susține că după sinodul din Creta nu mai este Har în Biserică vs. Noi nu putem susține că nu mai este Har și Canonul 15 I-II Constantinopol ne învață că trebuie sa intrerupem pomenirea Ierarhului eretic si atat. Până sa-i judece un Sinod, ei fac parte din Biserică și doar ne îngrădim de ei.
8. Practica Împărtășania fără Spovedanie și fără pregătire (erezie) vs. Pentru ca anulează una din cele 7 Sfinte Taine, adică Taina Sfintei Spovedaniei, fără de care nimeni nu se poate Împărtăși (nici cei aflați pe patul de moarte, dacă sunt inconștienti). Dezlegarea pacatelor se face cu punerea mainilor Preotului pe cap. Nici un pacat nu se iarta fără Taina Sintei Spovedanii.
9. Discreditarea, nerespectarea și neștiința Canoanelor Sfinților Părinți; neascultarea si schimbarea Învățăturii Bisericii vs. Biserica este barca si canoanele sunt cârma, fără cârma barca merge în derivă (ceea ce se întâmplă și la el).
10. După sinodul din Creta, sustine ca cei care veneau de la pomenitori si copii botezati dupa sinod trebuiau Botezati sau dati cu Mir Mare (erezie) vs. Învățătura Bisericii și Canoanele ne spun ca al 2-le Botez nu se mai repeta. (el și prin asta susține că în Biserică nu mai este Har)
11. Să ne spună conform căror Canoane a ieșit din M-rea Gai în 2017? Când el a fost dat afară fizic în 2019.
12. Dezlegarea zilelor de post cu mâncare de dulce vs. Biserica ne învață că nici un Preot nu poate să dezlege sau să schimbe Canoane, dor un Sinod Ortodox poate interveni asupra canoanelor.
13. Blestemarea mirenilor care au avut curajul sa-i spuna ereziile si ratacirile vs. Biserica ne învață că dacă Patriarhul, Episcopul, Preotul spune vreo erezie, să-l atenționam si daca nu se dezice de ea sa ne îngrădim de el.
14. Nu are Duhovnic și susține că nu are nevoie pentru că o are pe Maica Domnului (erezie) vs. Biserica ne invata ca fara Duhovnic si Sfanta Spovedanie, nu se dezleaga pacatele.
Cum el așteaptă ca Episcopul să se dezică prin semnătura de ereziile semnate și propovaduite la sinodul din Creta și prin alte locuri, asa și noi așteptam de aproape 2 ani si jumatate să se dezică în scris de toate ereziile si rătăcirile propovaduite în fața Altarului , in brosuri și pe la oameni.
Să ne argumenteze conform căror Canoane și Învățături are toate aceste practici neortodoxe. Momentan el zace in erezie și schismă.
Dumnezeu sa-l lumineze! să se întoarcă pe calea cea bună.
Doamne,ajută!
Biruinta Ortodoxa
DOAMNE AJUTĂ!
Citind articolele domniei voastre, domnule Silviu Chirilă, am reușit, prin răzvrătire, să rămân fără duhovnic.
Am citit Sfânta Scriptură – cu rugăciune – de la 12 ani, timp de 40 ani, am finalizat post universitar, și un curs de Istoria Religiilor, la ROMA.
Am aflat despre Sinod în 2018, m am îngrădit, ba chiar am făcut un nou botez, prin scufundare, și duhovnicul nu era catherisit,.
Acum parcurg cea mai nebuloasă perioadă din toată viața mea. V – am contactat și telefonic.; am nevoie de o lămurire din partea domniei voastre, la o problemă ce nu poate fi dezvoltată via mail.
Bine – voiți să îmi răspundeți la nr. cell. pe care găsindu – l pe NET, înțeleg că îl pot accesa?
Mulțumesc!
Daca imi stiti numarul, contactati-ma. Cine v-a spus sa faceti un nou botez. Cine v-a pus sa va razvratiti. Ingradirea de erezie nu e razvratire.
Mistocareala si un amalgam de adevaruri si minciuni. Eu cred ca va plateste cineva sa atacati Ortodoxia din interior, ori e rautatea, invidia, motorul care va anima si va da energie de a continua nelimitat sa calomniati Ortodoxia si in acelasi timp sa pretindeti ca o aparati.
Da? Sunteti sigur ca nu sunteti un ignorant care va bagati intr-o treaba care va depaseste de la cer la pamant? Si inca ceva, dupa ce am scris acest articol, parintele Antim si-a dat seama ca a gresit si a sters comunicatul ala de pe site. Cine e escrocul care vorbeste fara sa stie ce spune? Eu sau dumneavoastra?