Patriarhul Irineu al Serbiei: Biserica Rusă este una dintre cele mai puternice din lume

Prea Fericirea Voastră, văzut din  Serbia, ce impresie fac acești zece ani de istorie ortodoxă rusă? În ce mod este personalitatea Patriarhului Kirill interesantă pentru sârbi?

– Am venit la Moscova împreună cu unii dintre episcopii mei din Biserica Sârbă, pentru a participa la sărbătorile dedicate celei de-a 10-a aniversări a întronizarii Patriarhului Kirill. Acesta este un eveniment important nu numai pentru ruși și pentru Biserica Ortodoxă Rusă, ci și pentru întreaga lume ortodoxă. Deoarece Biserica Rusă este una dintre cele mai puternice Biserici Ortodoxe, care joacă un rol imens în lumea ortodoxă.

Biserica și poporul rus, așa cum se prezintă astăzi, sunt uimitoare. Este prezentă încă  în memoria noastră imaginea unei Biserici rusești suferinde și persecutate. În secolul al XX-lea, a trecut prin cele mai teribile încercări ale istoriei sale și a oferit lumii ortodoxe un număr imens de martiri. Numai Dumnezeu știe câți  episcopi, preoți și  laici, au suferit pentru credință.

Și acum, ridicându-se din această poziție de umilință, Biserica Rusă a  renăscut într-un timp foarte scurt. Ea a reconstruit biserici și mănăstiri, a construit  multe biserici noi și mănăstiri, și mai important ea a reînviat o Biserică vie, ea a reînviat credința. În această renaștere a poporului rus, meritele Prea Fericirii Sale, Patriarhul Kiril, sunt cu siguranță, foarte mari.

Suntem bucuroși că am fost invitați la această sărbătoare, mulțumim lui Dumnezeu și Prea Fericirii Sale pentru faptul că ne-a permis să participăm la solemnități și să vedem toate aceste frumuseți. Suntem de asemenea mulțumiți de faptul că au participat reprezentanți ai altor biserici locale. Bucuria noastră ar fi fost și mai mare dacă ar fi veni toți reprezentanții  Bisericilor Ortodoxe. Din păcate, nu toți au venit, iar acest lucru ne îngrijorează și ne face să ne întrebăm despre viitorul lumii ortodoxe. Cele mai mari nenorociri pentru Biserică sunt schismele și divizările, iar astăzi suntem pe pragul uneia dintre aceste schisme, care implică în mod inevitabil consecințe grave.

Dar să ne reîntoarcem la Patriarhul Kiril. Alegerea sa a fost lucrarea providenței divine, o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru poporul ortodox rus și pentru lumea ortodoxă în general. Timpul nostru și poziția Bisericilor noastre Ortodoxe pretind pe bună dreptate o persoană ca Patriarhul Kiril. El este un model al Întaistătătorului Bisericii, el cunoaște foarte bine lumea și face exact ceea ce este necesar.

– După părerea dvs., cum va coexista Biserica canonică și noua Biserică în Ucraina? Cum și când va fi depășită drama divergenței care s-a dezvoltat în lumea ortodoxă? Constantinopolul a luat măsuri pe care Biserica Rusă le dezaprobă din motive canonice.

– Problema schismei în Ucraina este veche, au existat neînțelegeri serioase și toate acestea au dus la o puternică confruntare în cadrul națiunii ucrainene. Am intenționat să ajutăm poporul ucrainean, să adunăm un Sinod Pan-Ortodox sau să ne consultăm pentru a discuta despre acesta. Sperăm ca Întâistătătorii sau reprezentanții primaților Bisericilor Locale să vină în Ucraina să discute cu poporul și cu reprezentanții tuturor partidelor, pentru a încerca să găsească o soluție la situația actuală.

Din păcate, evenimentele s-au succedat într-un scenariu complet diferit. Patriarhia Constantinopolului s-a alăturat schismaticilor și pare să fi vrut să-i împace cu Biserica canonică. Cu toate acestea, ortodocșii Bisericii canonice au rămas pe pozițiile lor, bazându-se pe sfintele canoanele. Astfel, Patriarhia Ecumenică a reușit să „împace” doar două grupuri schismatice, legalizându-le și făcând doar să adâncească și să se agraveze diviziunile existente.

Recent, m-am întâlnit cu patriarhul ecumenic din Salonic și în timpul întâlnirii mi-a povestit despre așteptările sale. Potrivit lui, unii, dacă nu toți membrii  Bisericii ucrainene se vor  împăca cu schismaticii și se vor alătura noii „Biserici ortodoxe ucrainene”. Deși toată lumea știa încă de la început cum erau aceste grupuri schismatice în Ucraina, ar fi fost imposibil să se înțeleagă cu ei.

În cele din urmă, joncțiunea Bisericii canonice cu schismaticii nu a avut loc. Doar doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene s-au alăturat noii „biserici”, toți ceilalți au rămas credincioși ortodoxiei canonice ucrainene. Dintre numeroasele parohii din Biserica Ortodoxă Ucraineană, doar câteva duzini au mers la noua „biserică”.

Nu este clar ce va rezulta din acordarea acestui Tomos, dar nu vom avea pacea așteptată. Este dificil să se prezică cât de repede și pe ce trasee vor evolua evenimentele din Ucraina. Dar este deja evident că statul amenință Biserica canonică că îi va retrage teritoriile monahale și chiar mănăstirile inclusiv bisericile. Din păcate, în prezent este dificil să se prevadă ce va rezulta.

– Care este situația actuală a Bisericii sârbe? Autoritățile o iau în considerare, este iubită de popor?

– Trăim într-o perioadă extrem de complexă și dificilă. Singurul lucru care ne consolează este că tinerii sârbi, în ansamblul lor, vin la biserică, mărturisesc credința ortodoxă, trăiesc tradiții și obiceiurile ortodoxe ale poporului sârb, în ​​special cele legate de credință. Aproape toți își botează copiii, cu excepția unui număr mic de eretici și atei.

Numărul de practicanți crește de la an la an, în special la marile sărbători. Avem nevoie de biserici noi. Un număr mare de oameni primesc în mod regulat Sfânta Împărtășanie. Mulți se închină Slava,  o sărbătoare tradițională sârbă, în care fiecare familie are sfântul ei protector, căruia îi aduc rugăciuni de mulțumire în ziua sfântului respectiv. E un obicei sârb obișnuit.

Statul a ajutat Biserica prin rezolvarea problemei finanțării pensiilor și îngrijirii medicale a personalului bisericesc. Catehismul este predat în școlile primare și secundare. Conform datelor noastre, aproximativ 65% dintre studenți frecventează cursuri. Pentru copiii ai căror părinți sunt împotriva educației religioase, există o clasă de educație civică.

Ministerul Educației se gândește să schimbe legea, astfel încât, pe de o parte, toți elevii să participe la cursul de catehism, iar pe de altă parte, educația morală, filosofia și educația civică  să fie incluse în acest curs.

Avem relații bune cu autoritățile, atunci când există probleme, acestea sunt rezolvate rapid, ținând cont de interesele Bisericii Ortodoxe Sârbe. Nu acordăm atenție cazurilor izolate în care puterea a fost împotriva Bisericii. E normal.