Predica Părintelui Ioan Ungureanu la Duminica strămoșilor după Trup ai Domnului

Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.

1 comentariu la “Predica Părintelui Ioan Ungureanu la Duminica strămoșilor după Trup ai Domnului”

1. Era stăpânilor
   Observând frecvența crescândă a cuvântului ,,stăpân” în limba română, am alergat la dicționar și iată ce am găsit:
   STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, s. m. și f. 1. Posesor al unui un bun. ♦ Spec. Proprietar de sclavi. 2. Persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron. ◊ Expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul-plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suveran, domnitor. ◊ Expr. A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-și înfrâna pornirile și pasiunile; a nu-și pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viața etc.) sa = a dispune de sine, a-și făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeții ei). – Et. nec. Cf. sl. stopanŭ. *
   Observ că, în raport cu ceilalți, aproape nimeni nu mai vrea să fie slugă, ci toți vrem să fim STĂPÂNi! În ciuda acestui fapt, ne STĂPÂNesc alții, dar noi STĂPÂNi ne credem! Femeia româncă se crede adesea STĂPÂNă pe corpul ei, așadar avortează pruncii de câte ori vrea, iar pe cei pe care-i aduce pe lume nu-i învață credința ortodoxă; bărbatul se crede și el adesea STĂPÂNul trupului său, al familiei, dacă o are, nu capul acesteia prin porunca de a o conduce spre mântuire; la locul de muncă, în multe situații, tot peste STĂPÂNi dăm!
   Nici Biserica lui Hristos n-a fost scutită de această molimă. Era de așteptat ca STĂPÂNUL să fie considerat Dumnezeu adică Acela Și-a trimis unicul Fiu pe Pământ pentru a ne face accesibilă mântuirea. În Sfânta Liturghie din 25 decembrie, auzim că ,,magii aduc daruri STĂPÂNULUI (s.n)”, subînțelegându-se că e vorba despre Pruncul Hristos, adică tot un ipostas al Preasfintei Treimi. De asemenea, atunci când spunem ,,Îți mulțumim, Ție, Doamne, și STĂPÂNUL (s.n) tuturor!”, ne adresăm, de fapt, Preasfintei Treimi. Sfantul Isaac Sirul ne-a lăsat o frumoasă rugăciune pentru pocăință: ,,Doamne și STĂPÂNUL (s.n) vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de STĂPÂNire (s.n) și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie) Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie) Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
   Nu o dată, însă, mi-a fost dat să văd cum Sfânta Liturghie este întreruptă pentru a se cânta: ,,Pe STĂPÂNUL (s.n) și Arhiereul nostru, Doamne îl păzește!”
   Dacă și ierarhul este tot STĂPÂN, atunci cui ne adresăm în rugăciunea mai sus menționată? Am recitit Noul Testament pentru a vedea dacă Hristos a numit STĂPÂNi pentru creștini. N-am găsit. Ierahii pot fi slujitori ai lui Hristos, prieteni sau dușmani, dar nu STĂPÂNi!
   Iată ce ne spune evanghelistul Matei, cap. 21, vs. 33-45:
   ,,Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare STĂPÂN (s.n) al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
   Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
   Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
   Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
   La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
   Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
   Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
   Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
   I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
   Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?
   De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
   Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
   Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.”
   Întreruperea Sfintei Liturghii la sosirea unui ierarh a devenit o practică acceptată. De asemenea, și cuvântul ,,STĂPÂNUL”, pentru a desemna ierarhul, a fost acceptat. Așa că s-a trecut la etapa următoare… În cuvântul festiv rostit, de curând, mai exact în data de 17 decembrie 2019, cu prilejul zilei onomastice a Preafericitului Patriarh Daniel, Mitropolitul Andrei a spus, printre altele: ,,N-am fi sinceri dacă n-am recunoaște că vremurile pe care le trăim sunt dificile. Nu numai când ne referim la situația economică, ci și la viața spirituală. În atmosfera de secularizare sunt tot mai dese atitudinile potrivnice Bisericii. CAPUL (s.n) Bisericii este Preafericirea Sa. Și la vârf, în ultimă instanță, se simt cel mai tare toate răutățile.”**
   Vai de mine!!! Dacă deja Mitropolitul Andreicuț îl numește pe Patriarh CAPUL Bisericii înseamnă că trăim vremuri grele! Dacă nu e vorba despre o greșeală de limbaj, înseamnă că suntem inițiați pas cu pas spre închinarea la om, pentru ca, în final, să ne putem închina și lui Antihrist! Adică Mitropolitul Andrei ne propune să ne raportăm la Patriarh după model papist! După Sinodul de la Creta, problema cu infailibilitatea patriarhului nu se discută, dar se cam aplică! Cui îi este de folos aruncarea Patriarhului în mrejele mândriei? Dar încercarea de inițiere a ortodocșilor în cele ale papiștilor? Să-mi fie cu iertare, dar aceasta este o mare SMINTEALĂ!
   Via lui Hristos nu are nevoie de CAPI și de STĂPÂNi pamântești, ci de lucrători destoinici, care să o ajute să aducă roade ale Duhului Sfânt, și de slugi care să ia ștergarul și să-i ajute pe oameni să-și spele păcatele, așa cum ne-a poruncit Hristos! Cuvintele ,,episcop”, ,,ierarh”, ,,episcop”, ,,mitropolit” ori ,,patriarh” presupun o imensă noblețe și invită lumea la ascultare ortodoxă din respect și evlavie. Cuvântul ,, STĂPÂN” presupune o supunere de tip papist. Conform DEX, ortodocșii nu sunt nici mărfuri, nici sclavi, nici angajați ai ierarhilor, deci nu pot avea alți STĂPÂNi al sufletelor lor în afară de Hristos! Ei fac ascultare de ierarhi dacă aceștia ascultă de Hristos, Capul Bisericii și STĂPÂNUL (s.n) nostru al tuturor! Din moment ce supunerea de tip papist nu ne ajută să ne mântuim, trebuie să o lepădăm! Nimeni nu este mai presus de cuvintele Mântuitorului, după care vom fi judecați cu toții: mireni, preoți, călugări și ierarhi!
   În raport cu noi înșine, în ,,politica” pseudobisericească modernă, nu observ o preocupare atât de mare pentru a ne ajuta să avem tăria de a ne înfrâna pornirile și pasiunile. Oare nu e important să fim STĂPÂNi peste propriile patimi în primul rând? E de preferat toleranța excesivă față de toate patimile în locul educării unor caractere puternice? Societatea modernă nu are nevoie caractere puternice, dar numai o pseudobiserica acceptă ca STĂPÂNă o astfel de societate! Se umilește în fața lumii și umilește la rându-i pe cei care nu i se supun. Dumnezeu să ne ajute să avem Biserică, nu pseudobiserică! Biserica trebuie să rămână mireasa lui Hristos, STĂPÂNUL și Mântuitorul nostru!
   În situația fără precedent pe toate planurile în care se află țara noastră, cred că și pentru noi sunt valabile îndemnurile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de a spori rugăciunea:
   ,,Cunosc o persoană, deja în vârstă, care, cu câțiva ani înainte de ocuparea Ciprului, i-a apărut Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Aceasta i-a dezvăluit că Ciprul avea să îndure mari nenorociri și i-a poruncit să se roage două ore în fiecare seară. «Dacă aceste nenorociri se vor întâmpla, la ce se mai folosește rugăciunea? Am o familie, copii, obligații », a început să se îndoiască prietenul meu. «Pentru ca nenorocirile să nu capete un caracter atât de înfricoșător », a răspuns PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu. Vedeți atunci cum acționează Dumnezeu și cât de importantă este rugăciunea? PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat oamenilor foarte simpli (s-a dovedit mai târziu că sunt mai mulți) și i-a îndemnat să se roage.”***
   *https://dexonline.ro/definitie/stapan sursa: DEX ’09 (2009)
   **https://basilica.ro/preafericitul-parinte-daniel-felicitat-de-sf-sinod-mitropolitul-andrei-patriarh-puternic-pentru-vremuri-dificile/
   *** https://www.marturisireaortodoxa.ro/profetiile-sfantului-paisie-aghioritul-si-existenta-profetilor-din-vremea-noastra/

   Răspunde