Cineva m-a întrebat odată: „Cum știu că duc o viață adevărată în Biserică? Unii merg de multe ori la biserică, se roagă, participă la slujbe, participă la Sfintele Taine, dar nu văd nicio schimbare vizibilă în viața lor sau, mai bine zis, îi văd în lume același fel de oameni; mă așteptam la mai mult din partea lor. Care sunt semnele unei adevărate vieți duhovnicești?”
Nu pot spune că există un anumit număr de semne. Dumnezeu face „calculele”, deoarece schimbările sunt interne, secrete, ascunse vederii noastre. Pe de o parte, doar tu și Dumnezeu cunoașteți ce se întâmplă în adâncimile sufletului, iar pe de altă parte, unele lucruri sunt determinate de comportamentul tău personal cu soția, copiii, cu ceilalți. Unii oameni în vârstă spun: „De când eram copil merg la biserică.” Și ce? Care este rezultatul? Ce ai realizat de-a lungul anilor? Adică, nu poți spune că ai mers la o sală de sport, de cinci ani și cinci luni, și că ai avut o greutate de optzeci de kilograme, iar acum cântărești 110 kilograme. Sau că înveți limba engleză de mai mulți ani, dar când ajungi la aeroport nu ești capabil să spui în mod coerent două sau trei cuvinte.
Când spui că ești lângă Hristos, vor exista roade vizibile, nu există altă cale. Viața ta interioară se va manifesta cumva în afara ta. Când te apropii de Hristos, obții fericirea nu din exterior, ci din interiorul tău; adică nu te întristezi din cauza anumitor evenimente, nu ești dezamăgit pentru lucrurile care nu se întâmplă. Cineva spune ceva și ești jignit; vremea este nefavorabilă pe stradă și cazi în melancolie; în timp ce cel care reușește în viața duhovnicească, simte pacea și liniștea în profunzimea inimii sale, iar acest lucru se manifestă în toate acțiunile sale.
Sfântul Isaac Sirianul a spus: „Imaginează-ți că ai spus unui bărbat beat: „Casa ta a luat foc”. Și el răspunde: „Nu vă faceți griji, lăsați-o să ardă”. Desigur, aceasta este o metaforă. Pe de altă parte, trăirea ta, bucuria ta, este ceea ce Biserica numește binecuvântare.
Când ai binecuvântarea Duhului Sfânt în interiorul tău, niciun factor exterior nu îți poate tulbura pacea interioară.
Îmi amintesc următoarele cuvinte ale Maicii Gabriela: „Nu s-a născut încă bărbatul care să-mi rănească sufletul, care să-mi poată fura bucuria”. Cum a reușit oare acest lucru? Desigur, au fost oameni care au contrariat-o, au jignit-o, au tulburat-o, au calomniat-o. Dar cum te comporți cu ceilalți este propria ta problemă. Modul în care le răspunzi celor din jur depinde de atitudinea ta față de viață, iar aceasta este o problemă de alegere personală. Ceea ce dorești tu este ceea ce le răspunzi. Dacă începi să te enervezi și să strigi, atunci cei din jur te percep, potrivit Sfântului Porfirie, că ești o persoană care este rănită, lovită și care sângerează. Dacă te văd într-o stare ca aceasta, atunci comportamentul meu ar trebui să fie unul adecvat. Trebuie să devenim mai exigenți, mai înțelegători atât cu sufletul nostru, cât și cu cel al fratelui nostru.
Odată, cu mult timp în urmă, m-am înfuriat pe cineva și am început să vorbesc cu el nepoliticos, dar acela a continuat să mă privească calm. La mult timp după aceea, l-am întrebat: „Cum ai îndurat tot ceea ce ți-am spus?” „Am înțeles că ai o anumită problemă. Nu am mai vrut să te supăr, nu am vrut să te rănesc”, a spus el. Ascultă-l calm pe aproapele tău, dar nu te implica în problema lui. Asta nu înseamnă să îl respingi. Încearcă să îl înțelegi.
Într-o zi Părintele Paisie călătorea pe o navă de la Daphne la Ouranoupolis. I s-a oferit o cameră separată pentru călugări, pentru a evita persoanele lumești. Gheronda a răspuns: „Pentru ce? De ce să stau singur, ca și cum aș ascunde ceva? Suntem cu toții la fel”. Este ceva foarte important. Trebuie să ne dăm seama că toți suntem frați și surori în Hristos și ne îndreptăm cu toții către același obiectiv. Cu cât crești mai mult duhovnicește, cu atât te conectezi mai mult cu aproapele. Când ajungi să înțelegi cuvintele lui Hristos despre ce înseamnă să fii slujitorul fratelui tău, începi să înțelegi ce înseamnă să speli picioarele celuilalt.
Arhimandritul Andreas (Konanos)
Archimandrite Andreas (Konanos). The Signs of a Correct Spiritual Life
Despre autor
Vă recomandăm și
Sfântul Cosma al Etolului: Mândria este prima fiică a diavolului
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Bucuria lui Hristos vă vindecă!
Îndeplinirea tuturor dorințelor
Sfântul Cuvios Iosif Vatopedinul: Cele ce la noi par omenește cu neputință la Dumnezeu sunt cu putință
Teme ale luptei duhovnicești, Arh. Georgios Kapsanis, Profesor al Bisericii Sf. Grigorie din Sfântul Munte
Pe acest site se vor aproba doar comentariile care sunt relevante pentru tema propusă de către textul articolului și care nu încalcă legislația în vigoare cu privire la modul de exercitare a libertății de exprimare. Administrația siteului își rezervă dreptul de a selecta comentariile pe care le face publice.
Ani mulți binecuvântaţi şi preaînţelepţi, cu sănătate, plini de roade bogate, sub umbrirea Harului nesfârșit dătător de bucurie și pacea Cea de Sus, să vă dăruiască Atotmilostivul Domn Iisus Hristos, dumneavoastră, domnule teolog Mihai Silviu Chirilă, întregii familii și tuturor celor dragi, la ceas de mare Sărbătoare!
AtotBunul Dumnezeu, prin rugăciunile Preasfintei noastre Maici iubitoare şi preadulce, ale Sfântului Silvestru, Episcopul Romei, ale Sfântului Serafim de Sarov și ale tuturor Sfinților Martiri, Mucenici, Mărturisitori din temnițe şi închisori, să ne ajute pe noi toți creștinii, iubitorii de Hristosul Cel întrupat, „lumina cea adevărată, Care luminează şi sfinţeşte pe tot omul”, să pășim în noul an și în toți anii care vor veni, cu nădejde, bucurie și vrednicie, în comuniune de dragoste frățească, pe drumul Mărturisirii, al Mântuirii și Îndumnezeirii, către
„Ierusalimul cel de sus”! Amin !
Mulți ani binecuvântați tuturor celor care nu ne iubesc și ne critică mai ales neîntemeiat și fără cumpătare sau discernământ! Tuturor celor care ne calomniază sau ne defăimează, deasemeni le dorim cu bucurie ani mulți și binecuvântați, iar Mila Domnului să ne acopere în fiecare clipă, pe noi toți, acum și în vecii nesfârsiți!Amin!
Salutul cu bucurie al marelui Mărturisitor al luminii Sfîntului Duh, Sfântul Serafim de Sarov, cât si prea înțeleptele sale cuvinte să le păstrăm mereu în adâncul inimii noastre“Bucuria mea, Hristos a înviat!”
“Bucuria mea, cîştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mîntui în preajma ta”.
“Lucraţi pentru mîntuirea voastră; vegheaţi! Cununile vă sînt pregătite”.
Prea Cuvioase Părinte Serafime, roagă-te lui Dumnezeu, pentru noi!
Multumesc din suflet pentru urari. Dumnezeu sa binecuvanteze efortul tuturor celor care, cu modestele puteri omenesti, incearca sa tina calea cea dreapta a marturisirii ortodoxe, intr-o lupta extrem de grea impotriva duhurilor rautatii si a slugilor acestora.
Un an nou binecuvantat dumneavoastra, familiei dumneavoastra si fratilor ortodocsi de pretutindeni!
Începutul binelui este îndepărtarea de la rău. Căci spune Prorocul: “ Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu graiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea” (Ps.33) Înainte de a căuta dragostea în inima noastră, de a o cultiva, trebuie să ne izbăvim de răul care este în inima noastră. Şi care este acest rău care se ridică impotriva dragostei? Invidia, slava deșartă – că suntem mai buni decât aproapele nostru, că stim mai multe, mai ales din cele duhovnicesti, cine este el ca să ne spună nouă, să ne învețe? – iată toată răutatea care se săvârșește cu gândul și cu dorința. Îi arăt eu că greșește, și chiar dacă a cercetat un Sfânt Părinte, îi spun eu că sunt intelectual și știu mai bine. Uneori aproapele , în Biserica fiind, te privește disprețuitor, îți ignoră o simplă cerere, dând din umeri și îți intoarce spatele. Trebuie să fii permanent în stare de trezvie și să te spovedești Părintelui Duhovnic nu numai pentru privirea ta care a lovit ca o săgeată inima aproapelui, ci și pentru îndreptățirea ta plină de insolență jignitoare în toate.
Aceasta conduce la îndepărtarea unuia de celălalt, și treptat dispare pacea și unitatea între credincioșii care formează turma unui Părinte sau a unei parohii.
„Credinţa într-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat este credinţa celui umil şi înţelept. Nu este credinţa celui mândru, a cărui mândrie îl face nesocotit. Aceasta deoarece el se divinizează pe el însuşi sau o altă creatură de-a Creatorului şi nicidecum pe Creator.
Cu cât omul este mai umil, cu atât el este mai înţelept. Cu cât el este mai arogant, cu atât e el mai nerod. Dumnezeu dă discernământ celui umil pentru ca acesta să ştie şi să înţeleagă, dar El se opune celui mândru. Cu cât cel umil trăieşte mai mult în pace cu Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îl înzestrează cu discernământ. Şi discernământul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Binecuvântaţi sunt cei ce au discernământul de a vedea vremelnicia lumii şi nimicnicia omului. Binecuvântaţi sunt cei ce se simt mici şi neînsemnaţi pentru că Dumnezeu îi va ridica la cunoaşterea supremă, la cunoaşterea existenţei şi măreţiei Dumnezeului celui Preaînalt.
Aceasta este credinţa voastră, purtători de Hristos, şi a voastră, cei mai umili şi deci cei mai înţelepţi. Lăsaţi să fie aceasta şi credinţa copiilor voştri din generaţie în generaţie până la sfârşitul veacurilor. Aceasta este Credinţa Ortodoxă mântuitoare, care nu a fost niciodată ruşinată. Prin această credinţă au fost salvaţi strămoşii voştri. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a acelora ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei înşişi. La Judecata înfricoşată ei nu vor fi ruşinaţi în faţa îngerilor şi a celor drepţi. Dimpotrivă, ei vor primi slavă şi vor fi numiţi cei binecuvântaţi.” (Sf. Nicolae Velimirovici)
Şi dacă Dumnezeu a murit pentru noi “pe când noi încă eram păcătoşi“, cum spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca să judecăm pe aproapele nostru? Acestea avându-le în minte, vom căpăta și îndrăzneala necesară pentru rugăciune și pentru această îndrazneală vom primi de la Dumnezeu răspunsul la cererea noastră.
Toata nevoința părintelui Selafiil, Duhovnicul de la Mânăstirea Noul Neamț se concentra aici: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toți părinții şi frații şi mă iartă şi pe mine păcătosul. Uită-te in inima ta şi dacă vezi ca ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Si daca ai iertat, poți să-i spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru ca eu i-am iertat. Si Dumnezeu te mântuieşte!“.
”Şi cu acest târg sfânt şi copilăros, zice, dă-ți sufletul in mâna lui Dumnezeu şi dacă mori in noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul. „Adica Dumnezeu te va mântui.
Prin osteneală și exercițiu duhovnicesc zilnic, îl ierți pe aproapele, și treptat totul devine mai ușor, căci lucrezi cu smerenie la desăvârșire, iar Bunul Dumnezeu îți va trimite Harul Său. Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dacă zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu» şi urăşte pe fratele său este un mincinos… Cine iubeşte pe Dumnezeu trebuie să iubească şi pe fratele său (I In 4, 7; 4, 20-21).
Iată o frumoasă poezie a Mărturisitorului și poetului Traian Dorz, unul dintre cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist și propovăduitor neobosit, poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei, care ne mângâie și ne întărește sufletele prin iubire.
NU-ŢI POVESTI DUREREA
Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tăcere, întristare și lacrimi să le-arăți.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu..
Traian Dorz
”Cântări de Sus”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014